Starea depresiva postpartum

Stare de proasta dispozitie sau stare depresiva postpartum?

Multe dintre noile mamici sint surprinse de cit de fragile, singure si coplesite se simt dupa nasterea unui copil. Sentimentele lor par ca nu se potrivesc asteptarilor. Ele se intreaba, “Care este motivul pentru care sa ma simt abatuta?”. Ele se tem ca aceste sentimente ar putea insemna ca nu sint mame bune.

70-80% dintre femei prezinta stari depresive dupa nastere. Aceste stari depressive, de ingrijorare si suparare incep sa se manifeste la 2-3 zile dupa nastere. Noile mamici se pot simti triste, plingacioase, ingrijorate si morocanoase. Fara vreun motiv clar ele se supara pe noul bebelus, pe partener, pe ceilalti copii. Pot plinge intr-un mod neasteptat. Citeodata au probleme legate de somn, alimentatie si luare a deciziilor. Aproape intotdeauna se intreaba daca se vor descurca cu noua responsabilitate, si anume aceea de a avea grija de un bebelus. Aceste sentimente pot scadea in intensitate si se pot repeta in primele zile de dupa nastere. Pe cit de tulburatoare si infricosatoare aceste sentimente pot apare ca fiind la acel moment, ele dureaza o perioada scurta - citeva ore sau zile – si dispar fara a se urma vreun tratament. Daca starea depresiva dureaza citeva zile la rind, luati legatura cu medical dvs.

Aproximativ 10% dintre femeile care nasc prezinta o stare depresiva postpartum. Spre deosebire de starea de tristete postpartum, starea depresiva este marcata de sentimente mult mai intense de tristete, ingrijorare, sau disperare care se prelungesc pe durata mai multor zile si care tulbura capacitatea mamei de a functiona. Daca nu este recunoscuta si tratata, starea depresiva postpartum se inrautateste sau poate duta mai mult tip decit ar trebui.

Unele femei se pare cau un risc mai mare de a dezvolta starea depresiva postpartum. In acest grup intra femeile care au mai suferit de aceasta afectiune si cele care au un istoric psihiatric. Evenimentele stresante recente, ca de exemplu pierderea unei fiinte dragi, o boala in familie, mutarea in alt oras, par ca cresc riscul acestor femei de a dezvolta boala. Nu exista nici o dovada ca starea depresiva postpartum este legata de virsta sau de numarul de copii. Exista dovezi legate de faptul ca lipsa unui partner care sa le sprijine poate reprezenta un factor major.

In cazuri rare – cca 1-3 la 1000 nasteri, mama poate dezvolta o boala mentala severa sau o psihoza. Femeile cu un istoric personal sau al familiei reprezentat de bolile numite manie depresiva (dereglare bipolara) si schizofrenie se pare ca au un risc crescut pentru astfel de afectiuni.

Cind sa suspectati o stare depresiva postpartum

Exista citeva semne si simptome care indica faptul ca o noua mama poate dezvolta – sau deja are – stare depresiva postpartum.

Starea de tristete nu dispare dupa 2 saptamini, sau stari puternice de depresie si furie incep sa se manifeste 1-2 luni dupa nastere.
Setimentele de tristete, indoiala, vinovatie, neajoturare car par ca cresc in intensitate cu fiecare saptamina si tulbura functionarea normala a femeii.
S-ar putea ca femeia a nu fie capabila sa aiba grija de ea sau de copilul ei. S-ar putea sa aiba probleme in indeplinirea responsabilitatilor pe care le are la serviciu sau acasa.

Femeia nu poate sa adoarma chiar atunci cind este obosita, sau doarme aproape tot timpul, chiar si atunci cind bebelusul este treaz.
Modificari importante ale poftei de mincare.
Lipsa de interes in lucrurile care in mod normal erau placute.
Preocupare si grija extrema legate de bebelus, sau lipsa de interes si de sentimente pentru copil. Femeia se poate simti incapabila de a-si iubi copilul sau familia.
Neliniste sau atacuri de panica. Femeia este infricosata atunci cind este lasata singura in casa cu bebelusul.
Teama de a nu face vreun rau bebelusului. Femeia care sufera de stare depresiva postpartum nu actioneaza asupra acestor sentimente, dar ele pot fi infricosatoare si pot conduce la sentimente de vinovatie, ceea ce face ca starea depresiva sa se inrautateasca.
Ginduri de a-si face rau singura, incluzind sinuciderea.
Daca aveti vreunul dintre aceste semne ale starii depressive postpartum, trebuie sa actionati imediat pentru a beneficia de suportul si de ajutorul de care aveti nevoie.

Citeva cauze ale starii depresive postpartum

Nu se cunoaste intotdeauna motivul pentru care unele femei devin depressive dupa nastere si altele nu. Un factor important este cel biologic. Modificarile fizice si hormonale care au loc dupa nastere pot afecta starea sufleteasca si comportamentul femeii zile sau saptamini. Factori de mediu, ca de exemplu stress, lipsa somnului, sentimente de singuratate, si lipsa de sprijin din partea familiei si prietenilor, pot juca deasemenea un rol. Alti factori sint cel psihologic – lucruri care afecteaza respectul de sine si modurile in care femeia face fata stresului.

In cea mai mare parte, starile depressive postpartum se datoreaza unei combinatii ale tuturor acestor factori. Pentru fiecare femeie ce prezinta stare depresiva postpartum, combinatia acestor factori care produc boala este unica, pentru ca doua femei nu au aceeasi alcatuire biologica sau experiente de viata. Aceasta poate explica de ce unele femei pot dezvolta starea depresiva postpartum iar altele nu.

Poate de asemenea explica, in parte, de ce o femeie care poate sa faca fata cu succes presiunii si responsabilitatilor zilnice ar putea sa gaseasca stresul creat de aparitia unui bebelus ca fiind greu de facut fata.

Modificari fizice

Perioada urmatoare nasterii este una reprezentata de modificari importante ale corpului. Nivelurile de hormoni feminini estrogen si progesteron scad puternic in orele imediat urmatoare nasterii. Aceste scaderi pot declansa starea depresiva, tot asa cum doar mici schimbari hormonale pot declansa stari de proasta dispozitie si de tensiune inainte de ciclul menstrual. Intrucit unele femei sint mai sensibile la aceste modificari decit altele, ele pot fi predispuse la starile de proasta dispozitie sau starile depressive postpartum.

De asemenea, nivelurile hormonului secretat de tiroida poate sa scada puternic dupa nastere. Noua mamica poate dezvolta o deficienta tiroidiana care poate produce depresie mimica, ca de exemplu schimbari ale starii sufletesti, agitatie puternica, oboseala, insomnie (probleme legate de somn), si tensiune.

Multe femei se simt epuizate dupa travaliu si nastere. Poate dura saptamini pentru ca femeia sa-si redobindeasca puterea si energia normale. Daca o femeie a avut o nastere prin cezariana (prin care bebelusul este adus pe lume printr-o incizie chirurgicala facuta in abdomenul si uterul mamei), recuperarea poate dura chiar mai mult.

De asemenea, noile mamici rareori beneficiaza de odihna de care au nevoie. In spital, somnul este interrupt de vizitatori, rutina de spital, si alatarile bebelusului. Acasa, alaptarile si grija continua dupa ceas, la care se adauga sarcinile uzuale legate de casa. Oboseala si lipsa de somn pot continua prêt de citeva luni si pot constitui o cauza importanta a starii depresive.

Aspecte psihologice

O multitudine de factori psihologici pot contribui la declansarea starii depresive postpartum. Sentimentele de indoiala legate de sarcina sint foarte intilnite. Sarcina poate fi nedorita sau neplanificata. Chiar si pentru o sarcina planificata si dorita, 9 luni ar putea fi un timp insufficient pentru femeie si partenerul ei pentru a se adapta responsabilitatilor reprezentate de faptul de a avea un copil.

Citeodata o femeie ramine insarcinata in speranta ca bebelusul va adduce inapoi un partener instrainat. Cind acest lucru nu se intimpla, femeia se poate simti abandonata, furioasa, vinovata, si necorespunzatoare. Ori bebelusul poate veni mai devreme, fortind aparitia unor schimbari neasteptate si stresante legate de rutina de acasa si serviciu. Daca bebelusul este nascut cu un defect, poate fi chiar mai greu pentru parinti sa se adapteze.

Sentimente amestecate se pot naste din istoria personala a femeii. Daca noua mamica si-a pierdut mama de timpuriu sau n-au avut o relatie buna, atunci ea poate fi nesigura in ceea ce priveste sentimentele ei legate de noul bebelus. Femeia sa-r putea teme ca preocuparea pentru copil ar putea conduce la durere, dezamagire, sau pierdere.

Sentimentele de pierdere sint foarte intilnite dupa nastere si pot contribui de asemenea la starea depresiva. Pierderea poate lua mai multe forme: pierderea libertatii, alaturi de sentimental ca femeia este prinsa in cursa si legata; pierderea vechii identitati de persoana careia I se purta de grija sau care este totdeauna in control; pierderea zveltetii corporale si sentimentele de inatractivitate sexuala.

Factori legati de stilul de viata

Un factor major legat de aparitia starii depressive postpartum este lipsa suportului emotional al partenerului, rudelor, si prietenilor. Suportul constant al partenerului mamei este important pentru ea pe parcursul sarcinii si in saptaminile si lunile de dupa nastere. La fel sint si dorinta partenerului de a-si asuma sarcinile gospodaresti si de a-si imparti sarcinile legate de ingrijirea copilului. Daca femeia este singura, divortata sau separata, sau traieste departe de familie, suportul poate fi rar sau inexisent. Toate acestea o pot face pe femeie sa se simta singura, coplesita, muncita peste puteri si neiubita.

Problemele legate de alaptare pot face ca noua mamica sa se simta necorespunzatoare si descurajata. Noile mame nu trebuie sa se simta vinovate daca nu pot alapta sau daca se decid sa opreasca alaptarea. Bebelusul poate fi foarte bine hranit si cu lapte preparat. Partenerul va poate ajuta cu citeva mese, astfel incit sa puteti avea mai mult timp pentru dvs sau ceilalti.

Rolul miturilor

Cu cit femeia a idealizat mai mult maternitatea, cu atit mai mult ea se poate simti dezamagita, deziluzionata sau descurajata atunci cind trebuie sa faca fata realitatii de zi cu zi legate de maternitate. Exista trei mituri commune legate de maternitate:

Mitul 1:

Maternitatea este Instinctiva. Femeile care devin mame pentru prima oara cred deseori ca trebuie sa stie in mod automat cum sa aiba grija de bebelus. De fapt, noile mamici trebuie sa invete cum sa-si ingrijeasca copilul tot asa acum invata sa deprinda orice alt lucru in viata. E nevoie de timp si rabdare. E nevoie sa citeasca carti legate de ingrijirea copilului, sa urmareasca ingrijitori de copii experimentati, sa vorbeasca cu mame experimentate, si poate chiar sa urmeze un curs legat de aceasta. Increderea creste pe masura ce priceprea mamei creste.

Mamele pot de asemenea sa creada ca trebuie sa simta intr-un anume fel in ceea ce priveste nou nascutul, sau ca nu sint “materne”. De fapt, unele femei simt foarte putin pentru bebelusii lor la inceput. Dragostea de mama, ca si priceperea noii mame, nu sint automate. Stabilirea unei legaturi poate dura zile sau chiar saptamini. Atunci cind aceste sentimente materne –de protectie, caldura si incintare—incep sa se manifeste, ele trebuie mentinute si dezvoltate.

Mitul 2:

Bebelusul Perfect. Multe femei au o imaginatie bogata si vise despre cum arata noul lor nascut. Cind bebelusul vine pe lume, mamele trebuie sa realizeze ca s-ar putea ca el sa nu fie cel pe care l-au visat. In plus, noii nascuti au personalitati distincte chiar din momentul nasterii. Unii copii sint pur si simplu mai usor de ingrijit. Altii sint agitati, si nu pot fi usor alinati si consolati. Apoi, adaptarea dupa bebelus poate fi dificila si pretentioasa si poate amplifica sentimentele de indecvare si depresie.

Mitul 3:

Mama Perfecta. In plus fata de mitul bebelusului perfect, unele femei sint impovarate de notiunea de mama perfecta. Pentru multe femei, lupta pentru perfectiune este un scop de neatens si distructiv. Daca o mama crede ca nu traieste la inaltimea acestui ideal, indifferent ca este al ei, al prietenilor sau parintilor, atunci ea poate sa sufere din cauza sentimentelor de inadecvare si esec.

In realitate, nici o mamica nu este perfecta. Nu este adevarat ca fiecare femeie poate sa le aiba pe toate. Multe femei pot gasi faptul de a jongla cu responsabilitatile pentru noul bebelus, cele legate de casa, ceilalti copii, cu cele legate de slujba sau cariera ca necesitind un foarte mare efort.

Ce puteti face

Daca va simtiti descurajate in saptamina urmatoare nasterii, sint citeva lucruri pe care le puteti face pentru a avea grija de dvs si de bebelusul dvs de-a lungul acestei perioade vulnerabile.

In primul rind, odihna este foarte importanta. Nu incercati sa le faceti pe toate. Cereti ajutor familiei si prietenilor, mai ales in cazul in care aveti si alti copii. Incercati sa dormiti putin atunci cind bebelusul doarme. Daca este posibil, cereti partenerului dvs sa hraneasca bebelusul noaptea.

Este important sa faceti un dus si sa va imbracati frumos in fiecare zi, sa aveti o grija speciala de dvs. Este de asemenea important sa iesiti un pic din casa in fiecare zi. Gasiti o persoana care sa stea cu copilul sau luati bebelusul cu dvs. Mergeti la plimbare, intilniti-va cu o prietena, schimbati impresii cu alte mamici. Si asigurati-va ca petreceti ceva timp si cu partenerul. Deseori, numai faptul de a discuta despre aceste lucruri cu cineva in care aveti incredere poate sa va asigure alinarea.

Starea de proasta dispozitie care nu dispare dupa citeva zile poate fi un semn al unei stari depressive mult mai serioase. Daca sentimentele dvs nu scad in intensitate dupa citeva zile si incep sa interfereze cu buna dvs functionare, luati legatura cu medical dvs. Nu are nici un sens sa suferiti atunci cind ajutorul este disponibil. Spuneti-I doctorului dvs despre sentimentele pe care le incercati, inclusive despre temerile pe care eventual le puteti avea in legatura cu faptul de a va neglija sau rani bebelusul.

Medicul dvs poate sa va recomande unui consilier specializat in tratarea starilor depressive (psihiatru, sora psihiatrica specializata, sau lucrator social). Acesti profesionisti vor furniza suportul emotional de-a lungul acestei perioade dificile, va vor ajuta sa va gasiti drumul in amalgamul de sentimente de confuzie si durere, si sa faceti schimbari in viata dvs.

Exista numere de telefon speciale si grupuri de suport care pot ajuta femeia care sufera de stare depresiva postpartum. Luati legatura cu medicul dvs cu privire la astfel de resurse in zona in care locuiti.

Citeodata, alaturi de consiliere este necesara si prescrierea medicatiei corespunzatoare. Daca va alaptati bebelusul, vorbiti cu medical dvs in legatura cu orice efecte secundare ale medicatiei. In unele cazuri severe de stare depresiva sau psihoza, femeia trebuie spitalizata pina cind poate sa poarte de grija atit ei cit si bebelusului in mod normal.

Pentru femeile cu stare depresiva postpartum, scopurile realiste si suportul emotional sint elemente critice pentru o recuperare completa. In timpul acestor saptamini si luni dificile, va trebui sa invatati cum sa aveti grija de dvs si famlia dvs. Micile lucruri de zi cu zi pot face o mare diferenta—ca de exemplu, sa alocati timp pentru dvs, sa iesiti din casa, sa va intilniti cu familia si prietenii, sa faceti ce este necesar si sa lasati restul deoparte.

In fine…

Multe dintre noile mamici au perioade de tristete, teama, suparare si neliniste dupa nastere. Este important sa va amintiti ca aceste sentimente sint destul de obisnuite. Asta nu inseamna ca sinteti un esec ca femeie sau ca mama, sau ca sinteti bolnava mintal. Inseamna ca dvs si corpul dvs se adapteaza la acele multe schimbari care urmeaza nasterii unui copil.

Daca starea de proasta dispozitie nu dispare dupa o saptamina sau doua, s-ar putea sa suferiti de stare depresiva postpartum. Luati legatura cu medicul dvs care poate sa va furnizeze resursele pentru consiliere si tratament. Chiar daca starea depresiva este severa, exista tratament care sa va ajute sa va intoarceti la normal cit mai curind posibil.

de-ar avea taticii stari de acest gen ..... :zambet larg:

da este foarte adevarat ,plang intruna si fara motiv .si acum daca stau si ma gandesc la nu stiu ce imi vine sa plang :bataie: parca m-ar bate cineva ,asa lacrimi imi curg

eu nu am avut asemenea stari

eu am avut ceva-ceva

eu nu am avut nici o stare de genul asta.........eram putin mai nervoasa.......in rest totul a fost ok.

nici eu nu m-am confruntat cu asa ceva...am avut un sprijin foarte mare in sot

si eu la fel, mereu ma ajutat .... acum de exemplu ii face baie lui gabita!

e important sa ai un sprijin...mai ales cand iesi din spital...si e micut puiul de om...

asa este ...putin ajutor din partea sotului nu imi strica ...multumesc lui D-zeu ca ma ajuta si sare din pat si la 3 dimineata sa vada daca ma descurc ,iar daca vede ca intru in panica ia copilul si imi spune sa ma duc sa ma intind

si emil proceda si procedeaza la fel ....ma ajutat foarte mult cand era gabita mic ..... cel putin cand am nascut mai mult el ii dadea sa manance il culca , ii facea baita, conteaza foarte mult ajutorul sotului