Adormire a Preamaritei Stapânei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria.

În aceasta luna, în ziua a cincisprezecea, cinstita Adormire a Preamaritei Stapânei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria.

Când a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca sa ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai înainte a facut-o sa cunoasca, prin mijlocirea îngerului, mutarea sa cea de pe pamânt. Caci Arhanghelul Gavriil, venind la dânsa, a zis: "Acestea zice Fiul tau: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeste cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viata cea nemuritoare". Nascatoarea de Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare, si cu dorul ce avea ca sa se mute la Fiul sau, s-a suit degrab în Muntele Maslinilor ca sa se roage, caci avea obicei de se suia adesea acolo de se ruga. Si s-a întâmplat atunci un lucru minunat. Când s-a suit acolo Nascatoarea de Dumnezeu, atunci de la sine s-au plecat pomii ce erau pe munte, si au dat cinstea si închinaciunea ce se cadea catre Stapâna, ca si cum ar fi fost niste slugi însufletite.

Dupa rugaciune s-a întors acasa, si îndata s-a cutremurat casa cu totul, iar ea, aprinzând multe lumânari si multumind lui Dumnezeu si chemând rudeniile si vecinii, si-a grijit toata casa, si-a gatit patul si toate cele ce se cadea de îngroparea ei. Si a spus cele ce i-a zis îngerul, despre a sa mutare la cer. Iar spre încredintarea celor zise, a aratat si darul ce i se daduse: o stâlpare de finic. Iar femeile chemate, daca au auzit acestea, au plâns cu tânguire si cu lacrimi si au suspinat cu jale. Deci potolindu-se ele din tânguire, s-au rugat sa nu ramâna sarace de dânsa. Iar Preacurata le-a adeverit, ca mutându-se la ceruri, nu numai pe dânsele, ci si pe toata lumea o va cerceta si o va umbri. Si asa alina întristarea cea mare cu cuvinte mângâietoare. Apoi a aratat despre cele doua vesminte ale sale ca sa le ia doua vaduve sarace, fiecare din ele câte unul, care-i erau ei prietene si cunoscute si de la dânsa le era hrana.

Si vorbind ea acestea si învatând, s-a facut fara de veste sunet de grabnic tunet, si aratare de multi nori, care aduceau de la marginile lumii, pe toti ucenicii lui Hristos la casa Maicii lui Dumnezeu. Între care erau si de Dumnezeu înteleptii ierarhi: Dionisie Areopagitul, Ierotei si Timotei. Acestia, daca au aflat pricina venirii lor, asa adunati fiind, au zis aceste cuvine catre dânsa: "Noi, o, Stapâna, stiindu-te în lume, ca si cu singur Stapânul nostru si Dascalul ne mângâiam; dar acum cum vom putea sa suferim greul acesta? Însa de vreme ce cu voia Fiului si Dumnezeului tau te muti spre cele ce sunt mai presus de lume, pentru aceasta plângem, precum vezi si lacrimam, cu toate ca într-alt chip ne bucuram despre cele ce sunt asupra ta rânduite". Acestea au zis si varsau lacrimi, iar ea a zis catre dânsii: "Prietenii mei si ucenicii Fiului si Dumnezeului meu, nu faceti bucuria mea plângere, ci-mi îngrijiti trupul, precum eu îl voi închipui pe pat".

Când s-au savârsit cuvintele acestea, iata a sosit si minunatul Pavel, vasul cel ales, care cazând la picioarele Maicii lui Dumnezeu, s-a închinat si deschizându-si gura a laudat-o cu multe cuvinte, zicând: "Bucura-te Maica Vietii, împlinirea si încheierea propovaduirii mele; ca macar ca pe Hristos Fiul tau trupeste pe pamânt nu L-am vazut, însa pe tine vazându-te, mi se parea ca pe Dânsul Îl vad".

Dupa aceasta, luând Fecioara iertaciune cu toti, s-a culcat pe pat si si-a închipuit preacuratul sau trup precum a vrut; si a facut rugaciune pentru întarirea lumii si pasnica ei petrecere, si i-a umplut si pe dânsii de binecuvântarea ei. Si asa în mâinile Fiului si Dumnezeului sau si-a dat sufletul.

Si îndata ochii orbilor s-au luminat si auzul surzilor s-a deschis, ologii s-au îndreptat si tot felul de patima si de boala lesne se tamaduia. Dupa aceea a început Petru cântarea cea de iesire si ceilalti Apostoli; unii au ridicat patul, altii mergeau înainte cu faclii si cu cântari, petrecând spre mormânt trupul cel primitor de Dumnezeu. Atunci s-au auzit si îngerii cântând si vazduhul era plin de glasurile cetelor celor mai presus de firea omeneasca.

Pentru aceste lucruri, mai-marii iudeilor, invitând pe unii din popor, i-au plecat sa se ispiteasca a surpa jos patul în care zacea trupul cel de viata începator, si a-l lepada pe dânsul. Dar dreptatea lui Dumnezeu ajungând pe îndraznetii si obraznicii aceia; le-a facut pedeapsa tuturor prin orbirea ochilor. Iar pe unul dintr-însii, care mai nebuneste se pornise de apucase acel sfânt pat, l-a lipsit si de amândoua mâinile, care au ramas spânzurate de pat, taiate de dreapta judecata a lui Dumnezeu. Iar acela, crezând din tot sufletul, a aflat tamaduire, si s-a facut sanatos ca si mai-nainte. În acelasi chip si cei ce orbisera, crezând si punând asupra lor o parte din poala patului, au dobândit vindecare.

Iar Apostolii, sosind la satul Ghetsimani, au asezat acel de viata începator trup în mormânt, si au stat trei zile lânga dânsul, auzind neîncetat glasuri îngeresti.

Si de vreme ce, dupa dumnezeiasca rânduiala, a lipsit unul din Apostoli, adica Toma, care nu s-a aflat la preamarita îngropare, ci sosind cu trei zile mai pe urma, era mâhnit foarte si întristat, ca nu se învrednicise sa vada si el ca si ceilalti Apostoli trupul; si au deschis cu socoteala mormântul pentru dânsul ca sa se închine si el acelui preasfânt si preacurat locas, adica trupului Nascatoarei de Dumnezeu. Si daca a vazut s-a minunat ca a aflat mormântul fara de sfântul trup, si era numai giulgiul, care ramasese mângâiere Apostolilor si tuturor credinciosilor, si marturie nemincinoasa a mutarii Nascatoarei de Dumnezeu. Ca si pâna astazi mormântul cel cioplit în, piatra, asa se vede desert de trup si este cinstit ca închinaciune, întru marirea si cinstea preabinecuvântatei maritei stapânei noastre, de Dumnezeu Nascatoarei si pururea Fecioarei Maria.

Tot în aceasta zi, praznuim pomenirea preamarii si nespusei iubiri de oameni ce a aratat Dumnezeu catre noi, întorcând cu rusine pe necredinciosii agareni prin mijlocirea Preasfintei Stapânei noastre de Dumnezeu Nascatoarei si pururea Fecioarei Maria.

La începutul împaratiei lui Leon Isaurul, numit si Conon, se ridica multime de saracini, cu o mie noua sute de vase asupra marii cetati a Constantinopolului, ca sa o cucereasca cu razboi. Si spunând împaratul ca le va da dajdie, ei cereau sa puna si pazitori de ai lor la cetate. Pentru aceasta aflându-se lucrurile la nedumerire, si nestiind ce vor mai face, au cazut la Nascatoarea de Dumnezeu, rugând-o sa ajute cetatii ei si sa o scape de dusmani, fiind la primejdie. Si le-a ascultat rugaciunea Nascatoarea de Dumnezeu, si a pedepsit pe cei fara de Dumnezeu, precum li se cadea. Întâi a surpat într-o groapa cu cal cu tot, de a murit, pe agareanul care, hulind, numise numai Sofia, marea lui Dumnezeu Biserica, nu si sfânta, iar cetatea Constantia. Dupa aceea cel ce se suise sa strige obisnuita lor rugaciune a fost surpat de acolo, si cazând jos s-a prapadit. Dupa aceea a iconomisit Nascatoarea de Dumnezeu, ca sa se bata ei cu bulgarii, si au pierit douazeci de mii de saracini, risipindu-le si vasele, unele într-o parte, altele într-alta. Si a facut si pe Soliman, mai-marele lor, de s-a smerit la Icoana Nascatoarei, si a venit pedestru în cetate, dosadindu-se singur pe sine de semetia si obraznicia lui cea mai dinainte. În acest fel cu mâna tare a pazit cetatea sa Nascatoarea de Dumnezeu.

Cu ale ei sfinte rugãciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

sus

In Calendarul popular, aceasta sarbatoare este punctul de trecere de la vara la toamna, perioada de aproape o luna de la acest moment pana la ,,Santamaria Mica'' (8 septembrie) fiind incarcata de o multitudine de semnificatii, superstitii si obiceiuri, in special in lumea satelor. Aici, se considera ca in acest interval de timp, numit si ,,Intre Santamarii'', este o perioada propice pentru diverse activitati specifice locuitorilor de la sate. Acum incep semanaturile de toamna, se incheie perioada ,,varat'' la munte a oilor, se ,,bat'' nucii, se angajeaza ,,pandarii'' la vii, incep targurile de toamna.
''Santamaria Mare'' este cea mai invocata divinitate de catre tinere fete pentru grabirea casatoriei, de catre descantatoare pentru vindecarea bolilor, de catre oameni ce au fost pradati pentru prinderea raufacatorilor.

Sarbatoarea Santamariei Mari scoate la lumina, ca si celelalte mari sarbatori crestinesti, o mare diversitate de obiceiuri si superstitii. Este perioada in care:
- se aduna ultimele plante binefacatoare
- se impart fructe si faguri de miere
- se seamana graul
- se culeg flori ce sunt apoi asezate la icoana Fecioarei Maria, florile fiind apoi considerate a fi tamaduitoare
- in casele in care sunt fete de maritat se fac diverse ornamente florale, iar icoana se spala cu flori de busuioc pentru a aduce noroc in dragoste
- se culege ,,navalnicul'', planta foarte rara ce creste in locuri umbroase cunoscute numai de femeile varstnice

Se mai spune ca:
- in ajunul sarbatorii vrajitoarele invata descantece de la Fecioara Maria ce le apare in vis
- nu e bine sa mergi inapoi, sa arunci parul tuns, sa aprinzi focul in vatra acesta fiind aducator de boli
- candela trebuie sa fie aprinsa permanent
- usile caselor vor fi deschise inca dinainte sa se lumineze
- aduce ghinion in aceasta zi scaldatul in apa raurilor si dormitul pe prispa casei
- daca infloresc trandafirii in aceste zile, inseamna ca va fi o toamna lunga.

Sarbatoarea Sfintei Marii, Pastele din mijlocul verii: Traditii si obiceiuri
In popor, Sfanta Marie Mare este sarbatoarea care face trecerea intre anotimpul calduros si cel autumnal. Odata trecuta aceasta zi, vremea incepe si "se strica", facand loc ploilor si racorii. Daca cei aflati in necazuri, in boala sau in momente de cumpana se roaga cu credinta Maicii Domnului vor gasi mangaiere si alinare sufleteasca.
Sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului sau “Sfanta Maria Mare” cum este numita in cultura populara este fara doar si poate cea mai importanta sarbatoare a verii in religia crestin-ortodoxa, inchinata unuia dintre cei mai indragiti sfinti de factura feminina: Fecioara Maria. In cazul sfintilor si celor placuti lui Dumnezeu nu se poate vorbi despre moarte sau sfarsit, astfel ca ziua in care Sfanta Maria si-a dat obstescul sfarsit este pomenita in cultura religioasa drept “adormire”, continuarea vietii in ceruri.

Celebrata pe 15 august, Sfanta Maria Mare este precedata de o perioada de post de 14 zile. Chiar daca in ultimii ani exista tendinta de celebrare a zilei numelui de catre cei care poarta numele de Maria sau un derivat al lui pe 15 august, sarbatorirea propriu-zisa a numelui are loc pe 8 septembrie, ziua nasterii Maicii Domnului. Cei adormiti se pomenesc in ziua de 15 august, iar cei vii sunt sarbatoriti de Sfanta Maria Mica, pe 8 septembrie.

Cu toate acestea, Sfanta Maria Mare este “prilej de mare bucurie si sarbatoare, acest praznic fiind cunoscut si sub numele de Pastele din mijlocul verii. Sunt multe zone in tara in care cu prilejul acestei sarbatori se canta Prohodul, ca in Vinerea Mare. Este cea mai importanta sarbatoare inchinata Maicii Domnului si daca se cheama sarbatoare inseamna ca este prilej de mare bucurie spiritual”, ne lamureste Constantin Stoica, purtatorul de cuvant al Patriarhiei Romane.Sarbatoarea Sfintei Marii, Pastele din mijlocul verii: Traditii si obiceiuri

Era firesc ca o sarbatoare atat de mare si aproape de sufletul crestinilor sa dea nastere multor traditii, obiceiuri si superstitii. Le-am selectat pentru voi pe cele mai importante:

In popor, Sfanta Marie Mare este sarbatoarea care face trecerea intre anotimpul calduros si cel autumnal. Odata trecuta aceasta zi, vremea incepe si “se strica”, facand loc ploilor si racorii. Dupa aceasta zi, se organizeaza din nou nunti, au loc targurile de toamna, se fac insamantarile specifice noului sezon, iar apele nu mai sunt bune de scaldat.

Se spune ca pentru a fi sanatos si a-ti proteja familia de necazuri si boli este bine sa te rogi Maicii Domnului in aceasta zi si sa mergi in pelerinaj la manastirile si bisericile cu har, purtand hramul Sfintei Marii. In Maramures, fetele tinere se duc la slujba bisericeasca de pomenire a mortilor si a viilor imbracate in straie toate de culoare alba.

azi "sarbatorim" mortii cu acest nume....eu una asa stiu, cel putin asa e in zona noastra.