Cuvantul lui Dumnezeu pentru azi

si mie imi plac

“Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.” [Iacov 1:5]

multumim Elena...foarte frumos!

Recunoştinţa

- "Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel." Luca 6.31 -




Scriitorul latin Aulus Gellius din se­colul al ll-lea ne spune despre un oare­care Androcles, sclav al unui consul roman, că a fost pedepsit de stăpânul său să lupte cu fiarele sălbatice în Circus Maximus din Roma. Spre uimirea tuturor, un leu căruia i s-a dat drumul, în loc să-l atace, l-a privit, a venit liniştit lângă el, i-a lins mâinile, apoi s-a aşezat la picioarele lui. Atunci, sclavul a explicat că în urmă cu câţiva ani, în timp ce fugise în Africa de la un alt stă­pân al său, s-a ascuns într-o peşteră, unde a dat peste un leu puternic, care era culcat acolo. Leul gemea şi arăta o labă care era umflată din pricina unei ţăndări ce i se înfipse în picior. Androcles s-a apropiat şi i-a scos ţandăra. Leul, vindecându-se, ulterior, a fost prins şi adus la Roma. Dar nici după ani de zile, leul nu l-a uitat pe binefăcătorul său. Împăratul auzind aceas­tă istorisire l-a eliberat pe Androcles.

Într-o vreme lipsită de recunoştinţă, oamenii, ca făp­turi superioare faţă de animale, ar putea învăţa mult din întâmplarea de astăzi. Păcatul i-a dus pe oameni în starea nenorocită de a nu mai fi recunoscători nici faţă de Dumnezeu, nici unii faţă de alţii.

ce frumos Teo si cand te gandesti cate animale sunt batute , chinuite si lasate in paragina , dupa ani de slugarit ....fara nici-o remuscare Ai mila Domane de noi .....

Cui ne închinăm?

-„Vai de cel ce zice lemnului: «Scoală-te», şi unei pietre mute: «Trezeşte-te»! Poate ea să dea învăţătură? lată că ea este împodobită cu aur şi argint, dar în ea nu este un duh care s-o însufleţească.” Habacuc 2.19 -




În Vatican există o statuie impozantă a apostolului Pe­tru. În fiecare an, pentru câteva zile, statuia este în reno­vare, pentru că degetele de la picioarele statuii sunt ero­date şi distruse de săruturile, lacrimile şi atingerile mulţi­milor de oameni care vin şi se închină acestei statui.

Dacă acei oameni ar fi citit Biblia, s-ar fi convins că practica lor este interzisă de Dumnezeu. Când apostolul Petru a ajuns în casa sutaşului Comeliu, acesta „s-a a-runcat la picioarele lui şi i s-a închinat. Dar Petru l-a ridi­cat şi i-a zis: «Scoală-te, şi eu sunt om!»”

În învăţăturile Sale, Domnul şi Mântuitorul nostru arată că apropierea de Dumnezeu prin ritual, prin mijlocirea oamenilor sau a lucrurilor văzute nu numai că este fără importanţă, ci este inutilă. Închinarea trebuie să curgă din inima supusă Mântuitorului. Închinarea nu este o acti­vitate exterioară, pentru care trebuie creat un cadru. Este necesar ca fiecare creştin să se cerceteze în lumina adevărului biblic, cui se închină. O, de s-ar supune toţi cititorii acestor cuvinte: „Veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Cre­atorul nostru!”

BISERICA SARBATORESTE la 40 de zile dupa Înviere, Înaltarea la cer, ultimul eveniment din activitatea pamânteasca a Domnului. Nasterea si Înaltarea sunt cele doua punti care leaga creatura de Creator, pamântul cu cerul, care împaca pe credincios cu Dumnezeu. Cele doua evenimente alcatuiesc axa crestinismului si calea de lumina pe care trebuie s-o si marturisim pe Hristos, ca Domnul si Stapânul lumii.

Sfintele Evanghelii descriu simplu evenimentul Înaltarii Domnului. Iisus a adunat pe ucenicii sai în Betania, pe vârful unui munte numit al Maslinilor. Timp de 40 de zile, de la Sfintele Pasti, Iisus se aratase de mai multe ori Apostolilor Sai si îi convinsese de realitatea Învierii Sale. Acum i-a încredintat ca El este cu adevarat, cerându-le sa verifice cu simturile, ca nu vad o naluca si mâncând “o bucata de peste fript si o parte dintr’un fagure de miere” (Lc. 24, 42) si adaugând: “Si iata Eu trimit peste voi fagaduinta Tatalui Meu; voi, însa, sedeti în cetatea Ierusalimului, pâna ce va veti îmbraca cu putere de sus” (v. 49). Sfântul Evanghelist Matei este si mai precis privind trimiterea Apostolilor la propovaduire : “Iar cei 11 ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le poruncise lor Iisus. Si vazându-l, I s’au închinat, ei, care se îndoisera. Si apropiindu-se de Iisus, le-a vorbit zicând : ‘Datu-mi-s’a toata puterea în cer si pe pamânt. Drept aceea, mergând, învatati toate neamurile, botezându-le în numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh’” (Mt. 28, 16-19).


Cartea Faptele Apostolilor adauga faptul ca pe când Iisus se înalta la cer, doi barbati îmbracati în haine stralucitoare au stat lânga apostoli si le-a zis : “Barbati galileeni, de ce stati si priviti la cer? Acest Iisus care s’a înaltat de la voi la cer, astfel va si veni, precum l-ati vazut mergând la cer” (F. A. 1, 11).

Acestea zicând, Domnul s’a înaltat la ceruri, tinând mâinile întinse peste ei, ca o ultima binecuvântare, iar un nor venind L-a ascuns de ochii lor. Desi prin Înaltarea Domnului, activitatea Sa pamânteasca lua sfârsit, Iisus a spus Apostolilor chiar în momentul Înaltarii : “Iata, Eu sunt cu voi pâna la sfârsitul veacurilor” (Mt. 28, 20), adica cu noi, toti cei botezati în numele Lui. El s’a înaltat pentru a trimite în lume pe Sfântul Duh, asa cum promisese : “Voi ruga pe Tatal sa va trimeata un alt Mângâitor ca sa fie cu voi în veac” (In. 14, 16)… care “va va aduce aminte de toate câte v-a spus” (v. 26). Acest lucru se va întâmpla zece zile mai târziu, de Rusalii sau Cincizecime, când, prin pogorîrea Sfântului Duh peste Sfintii Apostoli, acestia s’au transformat din oameni timizi si simpli în misionari îndrazneti si priceputi care au raspândit cuvântul Evangheliei în toata lumea.

Înaltarea Domnului ne întareste credinta ca Iisus va reveni iarasi, în glorie, asa cum au spus cei doi îngeri, asa cum L-au vazut Sfintii Apostoli înaltându-se si, apoi acoperit de nor; este norul din care a vorbit Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai, este norul care a învaluit pe Iisus si pe cei trei ucenici pe Muntele Toborului; este norul pe care va veni Dumnezeu pentru marirea Sa sa judece vii si mortii la sfârsitul veacurilor.

Este o contradicţie ca cineva să spună că-i aduce lui Dumnezeu trupul ca pe o jertfă vie, în timp ce el ar mai sluji idolilor. O relaţie idolatră cu Dumnezeu se caracterizează şi prin încercarea de a-L manipula pe Dumnezeu, găsind diverse modalităţi prin care să obţinem de la El binecuvântările dorite, dar fără să trăim vieţi sfinţite de El.

Dacă îl mărturisim pe Isus cu gura noastră dar cu restul fiinţei noastre facem contrariul, asta înseamnă făţărnicie şi este o gravă necinstire a lui Dumnezeu, care este urmată de arătarea mâniei Lui.

Domnul Isus ne vrea martori vii, exemple de trăire, jertfe vii, sfinte, plăcute Lui, trăind după voia Lui, iar un astfel de exemplu ne-a fost şi apostolul Pavel, aplicând el mai întâi ceea ce i-a învăţat pe oameni, şi aşa trebuie să trăim şi noi.

De aceea, cercetează-ţi astăzi inima şi răspunde înaintea Domnului Isus: Cum arată „templul tău”? Se simte Dumnezeu bine să locuiască în casa vieţii tale? Duhul Domnului nu doreşte să stea în orice loc, El este atent la detalii, El vrea o viaţă sfântă şi o inimă curată. Este aşa inima ta? Cum este mărturia vieţii tale? Este viaţa ta plină de cârtire, revendicări şi pretenţii, sau este mulţumitoare pentru orice lucru şi în orice situaţie s-ar afla, fiind plină de recunoştinţă faţă de Dumnezeul Suveran?

E vremea ca fiecare să fim sinceri cu noi înşine şi să ne îndreptăm viețile, fiindcă astăzi încă se mai poate să ne întoarcem de pe calea auto-înşelării şi să umblăm drept pe calea veşniciei.

La o conferinta unul dintre vorbitori s-a ridicat in fata unui grup mare de ascultatori, tinand in mana un sul cu buline autoadezive. In spatele lui, pe platforma, se aflau niste obiecte care reprezentau lucrurile din viata noastra - o masinuta de jucarie, o casuta de jucarie si un birou micut, care simboliza slujbele noastre.

Vorbitorul s-a plimbat pe scena, lipind cate o bulina rosie pe fiecare obiect. Le-a explicat ascultatorilor care probabil nu vad bulina din locul in care se afla, ca pe fiecare bulina era scris acelasi cuvant:TRECATOR. El a spus apoi: "Toate lucrurile pe care pun buline sunt trecatoare. Ele nu vor tine vesnic. Vor trece. Noi ne investim sentimentele in ele pentru ca atunci cand intram in posesia lor ne ofera putina placere. Si avem impresia ca acea placere va tine vesnic. Insa nu e asa. Ea va trece. Si in cele din urma, la fel se va intampla si cu lucrurile pe care le adunam."

"Daca traiesti pentru ceea ce vezi aici, atunci traiesti pentru ceva trecator. Satisfactie trecatoare, implinire trecatoare, sens al vietii trecator. Toate acestea vor trece - dar tu nu vei trece. Dupa ce se vor sfarsi aceste lucruri, vei ramane cu un gol teribil in suflet. "

Apoi, acel vorbitor a lipit buline rosii pe toate obiectele asezate pe scena. Se plimba prin fata salii cufundate acum in tacere si pecetluia cu mainile sale soarta finala a celor mai pretioase bunuri pe care le poate oferi aceasta lume. Este vorba despre acel cuvant care nu apare niciodata in reclamele de la televizor sau in ispitele care incoltesc in sufletul nostru. Este vorba despre acel cuvant care poate ca l-ar fi salvat pe bogatul nebun din pilda lui Isus, daca acel om l-ar fi lipit pe hambarele si recoltele sale.Trecator. Trecator.Trecator.Trecator. Trecator. Trecator. Trecator.

"In incaperea aceasta exista un singur lucru care nu este trecator, a continuat el. Exista un singur lucru pe care il vei putea duce cu tine din viata aceasta in cealalta."

A chemat pe scena o fetita si a lipit o bulina albastra pe gulerul rochitei ei."Cand vei ajunge la capatul vietii si iti vei da ultima suflare, in ce iti vei dori sa iti fi investit viata? Ce anume va face ca viata ta sa fie bogata inaintea lui Dumnezeu?"

Oamenii.

Oamenii intelepti isi cladesc viata pe ceea ce este vesnic si apoi strecoara in ea ceea ce este trecator. Nu invers. Asadar, hai sa facem un exercitiu care sa ne ajute sa intelegem ce anume este in joc. Gandeste-te pentru cateva clipe la cele doua categorii: "vesnic" si "trecator". Ce lucruri din viata ta sunt vesnice si ce lucruri se vor intoarce in cutie?

Acum fa inca un pas. In mintea ta (sau poate ti-ar fi de folos sa faci acest lucru pe bune), ia un set de folii autocolante si scrie pe fiecare din ele cuvantul "TRECATOR". Du-te si lipeste cate una pe fiecare lucru despre care ai nevoie sa-ti amintesti ca este trecator. Pune una pe masina ta. Pune una pe usa din fata casei tale. Pune biletele cu inscriptia "TRECATOR" pe fiecare piesa de mobilier. Pune una pe coperta carnetului tau de cecuri. Lipeste biletele pe toate hainele din dulapul tau. Pune-le pe mobil, pe iPod, pe computer, pe televizor, pe aparatele de gimnastica si pe gratar.

Apoi ia inca un set de folii autocolante si scrie pe fiecare foaie cuvantul "VESNIC". Lipeste cate o foita pe membrii familiei tale, pe prietenii tai. Pune una pe seful tau, una pe straina care te serveste la magazin. Apoi lipeste una pe persoana care iti este cea mai antipatica din lume. Si nu uita sa iti pui una tie pe frunte.



Lucruri vesnice Lucruri care se intorc in cutie



Dumnezeu Averea

Oamenii CV-ul meu

Sufletul meu Trupul meu

Fapte facute din dragoste Banii

Placerile

Parerile altora despre mine

Siguranta

Titlurile si functiile

Tineretea

Puterea

Frumusetea

Sanatatea



Caci lucrurile din viata noastra sunt trecatoare. Va veni ziua in care toate planurile de pesionare alese de noi si toate extrasele noastre de cont vor fi irelevante. Titlurile de pe CV-urile noastre nu vor mai impresiona pe nimeni. Mediile generale din scoala, rezulatele de la examenele de bacalaureat si de la admiterea in facultate vor fi de multa vreme uitate. Nimeni nu va mai stii ce haine am avut noi in dulap sau ce masini am avut in garaj.

Tot ce va mai ramane este dragostea. Ceea ce a fost facut din dragoste pentru Dumnezeu este vesnic. Fiecare fiinta umana pe care o vezi este un purtator al vesniciei, deghizat cu ingeniozitate. Ceea ce vei putea duce cu tine este dragostea.

Obiectivul vietii este sa te imbunatatesti fata de Dumnezeu.

azi,20 iulie
Sfantul Maritul Prooroc Ilie Tesviteanu

Luca IV, 22-30

"22. Şi toţi Îl încuviinţau şi se mirau de cuvintele harului care ieşeau din gura Lui şi ziceau: Nu este, oare, Acesta fiul lui Iosif?
23. Şi El le-a zis: Cu adevărat Îmi veţi spune această pildă: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi! Câte am auzit că s-au făcut în Capernaum, fă şi aici în patria Ta.
24. Şi le-a zis: Adevărat zic vouă că nici un prooroc nu este bine primit în patria sa.
25. Şi adevărat vă spun că multe văduve erau în zilele lui Ilie, în Israel, când s-a închis cerul trei ani şi şase luni, încât a fost foamete mare peste tot pământul.
26. Şi la nici una dintre ele n-a fost trimis Ilie, decât la Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă.
27. Şi mulţi leproşi erau în Israel în zilele proorocului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s-a curăţat, decât Neeman Sirianul.
28. Şi toţi, în sinagogă, auzind acestea, s-au umplut de mânie.
29. Şi sculându-se, L-au scos afară din cetate şi L-au dus pe sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie;
30. Iar El, trecând prin mijlocul lor, S-a dus."

Am gasit o poezie superba!!..


O, sfânt locaş de îndurare,
din nou la ieslea ta ne-alini.
Pământu-ntreg e-n sărbătoare...
Podoabe, cântece, lumini...

Se-aprind făclii... E masa plină.
Tradiţia îşi face vad.
Încep colindători să vină.
Se strâng copiii lângă brad.

Petrece lumea... râde, cântă...
şi toţi un strai mai bun şi-au pus.
E doar Crăciun, e noaptea sfântă!
Dar unde, unde e Iisus?...

O, sfânt locaş de umilinţă,
când toţi din tine-un basm îşi fac,
câţi mai păstrează cu credinţă
mesajul Pruncului sărac?

*

Îmi zboară gându-n depărtare
şi desluşesc într-un ungher
o candelă pâlpâietoare
la ieslea sfântului mister...

Se-apleacă blând, ca o aripă,
peste copil, un abur greu.
Vezi tu, gândeşte-te o clipă.
Acest Copil e Dumnezeu...

Pe fânul strâns în vălmăşeală
Îl văd... în scutece de in.
Şi poate trupul de petală
a sângerat în primul spin...

Grăjdarul spre Copil se-arată,
uitându-se cu ochi de urs
cum pe-obrăjorii fără pată
întâia lacrimă a curs.

Atras de spaima unei drame,
Isus lăsă un cer slăvit.
Şi-acum... e-un prunc doar. Şi I-e foame.
Şi-ntâiul plâns a izbucnit.

Din înlăţimi o stea veghează
prin ramuri de eucalipt.
Curând îi va fi iar de pază
în pribegia spre Egipt.

Deasupra ieslei, bârne grele
îşi dau mireasma de brădet.
O, câte va ciopli ca ele
Copilul sfânt în Nazaret!

Un miel se uită cu uimire.
Şi pruncul s-a întors puţin.
Doi prunci uniţi într-o privire,
îngemănaţi într-un destin...

Abia născut... şi crucea, iat-o,
Iisus o ia din prima zi.
În lumea care a creat-o,
El a venit spre-a suferi!

Iubind pe cei ce-o să-L sugrume,
iertând pe cei ce L-au scuipat,
în peşteră veni pe lume,
în peşteră va fi-ngropat.

Şi dacă azi, pe ´nalta-I treaptă,
Iisus e Împărat ceresc,
El tot mai suferă şi-aşteaptă
pe toţi acei ce nu-L iubesc.

Iudei şi Neamuri, regi şi fameni,
vă cheamă Pruncul cel stingher!
El nu vrea cerul fără oameni,
însă nici oameni fără cer!

O, sfânt locaş! Ce dulce-ţi clatini
al amintirii viers de sus.
Cât farmec au aceste datini!
Dar unde, unde e Iisus?...

Cu ce comori de veste bună
ni s-a trimis un Prunc din zări?
O, lasă altora să-şi pună
aceste mistice-ntrebări!

Că s-or găsi în lumea largă
niscai săraci în vreun ungher,
niscai ciobani pe vreo viroagă,
sau magi îndrăgostiţi de cer.

A ta e clipa! Sus paharul!
Chemaţi taraful cel mai bun!
Să cânte la urechi cobzarul!
Că doar... e noaptea de Crăciun!

*

Voi, miei, din staule-nnoptate,
din nou cu voi mă reculeg.
Iisus, divinul Miel, vi-i frate!
Şi-al vostru-i cerul Lui întreg!

Acolo veşnic împreună
ne va păstra Emanuel...
Şi orice spin va fi cunună.
Şi orice lacrimă, inel.

O, sfânt locaş! E sărbătoare.
Şi toţi un strai mai bun şi-au pus.
Se cântă... se ciocnesc pahare...
Dar unde, unde e Iisus?
( Costache Ioanid )

UNICUL SI MINUNATUL IOANID!!

sunt fericita s-a nascut Isus ! Isus fie Binecuvantat !

Amin, esti minunata ROXI!

Teo sunt atat de pacatoasaaaaa , si sunt nevrednica ca Domnul Iisus sa ma asculte , si cu toate astea El are rabdare cu mine , si ma primeste in casa Lui , imi da putere si speranta in viata . Domnul Iisus si Tatal Ceresc imi sunt alaturi mereu , desii nu merit .

AVEM NEVOIE DE MANTUITOR

“ In nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub soare alt Nume dat oamenilor, in care trebuie sa fim mantuiti.” [Faptele Apostolilor 4:12]

Un crestin avea obiceiul sa vorbeasca despre Evanghelie ori de cate ori i se oferea prilejul. Intr-o zi, cand si-a cumparat pantofi, i-a oferit vanzatorului o brosura si i-a spus cateva cuvinte despre Mantuitorul.

Vanzatorul a vrut sa-i faca pe plac clientului, i-a multumit si a raspuns: “Cred ca toate religiile sunt bune, daca sunt practicate cu sinceritate.” Crestinul i-a replicat: “Chiar asa sa fie? Sa presupunem ca dumneavoastra m-ati intreba: Eu v-as raspunde: Nu ati fi pe buna dreptate uimit? Dumneavoastra stiti ca am nevoie de o anumita masura si pentru un anumit scop, iar nu de o pereche oarecare. Pe de alta parte, credeti ca m-as putea socoti multumit pentru nevoile sufletului meu si pentru mantuirea mea vesnica cu o oarecare religie. Dar noi nu avem nevoie de o anumita religie, ci de un Mantuitor, pentru ca suntem pacatosi. Cand pacatosul va aparea in fata lui Dumnezeu, nu va fi intrebat carei religii a apartinut, ci daca a primit mantuirea, care i-a fost oferita prin credinta in Numele singurului Mantuitor.”

corect ,,toti avem nevoie de Mantuitor!!

Nu ştiţi ce mult Îi pasă?

Ziua s-a terminat, conduci spre casă. Deschizi radioul şi auzi o scurtă ştire sosită dintr-un mic sat din India unde, foarte brusc şi ciudat, câţiva săteni au murit datorită unei forme de gripă nemaiîntâlnită până atunci. Există, totuşi, specialişti care afirmă că nu poate fi vorba de gripă, dar sunt trei sau patru morţi şi, pentru că e ceva necunoscut, au fost trimişi acolo căţiva doctori să cerceteze.

Nu te gândeşti prea mult la asta, dar duminică, întorcându-te din oraş, auzi alt reportaj. Numai că acum nu mai sunt implicaţi doar trei săteni, ci 30.000 dintr-o anumită regiune a dealurilor indiene. Curând afli că în seara aceea vor fi prezentate detalii la TV. CNN-ul prezintă un scurt anunţ că spre acea parte a lumii se îndreaptă specialişti de la Centrul de Cercetare a Bolilor din Atlanta pentru că ciudata boală nu se aseamănă cu nimic cunoscut.

Luni dimineaţă, când te trezeşti, ştirea e în atenţia tuturor, punctul maxim de interes, pentru că nu e doar India, mai sunt şi Pakistanul, Afganistanul, Iranul şi, înainte să realizezi, peste tot se vorbeşte despre ceea ce a fost denumită “gripa misterioasă”. Preşedintele a făcut câteva comentarii, anunţând că el şi toată lumea se roagă şi speră că totul va fi bine acolo. Toţi se întreabă: “Cum vom controla epidemia?”

Acesta este momentul în care preşedintele Franţei face anunţul care şochează Europa. Ţara sa îşi închide graniţele: nici un zbor din India, Pakistan sau oricare dintre ţările unde boala a fost semnalata! De aceea, în acea seară, înainte de a merge la culcare, te uiţi cu interes din nou la CNN. Înlemneşti de groază când cuvintele unei femei care plânge sunt traduse dintr-un program de ştiri francez, în engleză: un om moare din cauza “gripei misterioase” undeva în Paris.

A ajuns în Europa! Panica izbucneşte. După cum se spune, după ce ai luat boala, poţi purta virusul timp de o săptămână fără să ştii. Apoi ai, timp de patru zile, simptome incredibile. După care, mori…

Anglia îşi închide graniţele, dar e prea târziu… E marţi dimineaţa, când preşedintele Statelor Unite face următorul anunţ: “Pentru protejarea securităţii naţionale, toate zborurile din şi spre Asia şi Europa au fost anulate.” În patru zile, naţiunea a fost cuprinsă de o teamă îngrozitoare. Se vând mici măşti pentru faţă. Oamenii discută: “Şi dacă ajunge şi la noi în ţara?”, iar preoţii şi predicatorii spun: “E biciul lui Dumnezeu!”.

E miercuri seara… Cineva vine alergând şi strigă: “Deschideţi un radio, deschideti un radio!”. Apoi, în timp ce asculţi la micul radio, anunţul este făcut: două femei zac într-un spital de undeva din ţară, atinse de “gripa misterioasă”. Se lucrează asiduu, contra cronometru. Nimic nu reuseşte. Rând pe rând, zonele ţării sunt cuprinse de flagel… Apoi soseşte vestea: codul genetic al virusului a fost spart! Poate fi găsit un vaccin. Trebuie luat sânge de la cineva neinfectat. În toată mass-media circulă un singur anunt – fiecare este rugat să facă un lucru simplu – un test al sângelui.

Bineînţeles, când tu şi familia ta ajungeţi acolo vineri seara, e o coadă lungă şi sunt multe cadre medicale care ies şi înţeapă degete, iau sânge şi pun etichete. Soţia ta şi copiii sunt şi ei acolo şi, după ce vi se ia sânge, vi se spune: “Aşteptati. Cand vă este strigat numele, sunteţi liberi să mergeţi acasă”. După un timp, un bărbat iese din spital alergând şi strigand. Flutură o hârtie pe care este scris numele celui ales ca donator după testarea sângelui şi îl strigă precipitat. “Ce-a spus?” Fiul tău te trage de haină şi spune “Tati, e numele meu!”. Înainte să-ţi dai seama, ţi-au şi luat băiatul. Îţi spun: “E perfect, sângele lui e curat. Vrem sa fim siguri, totuşi…”

Cinci minute mai târziu, doctori şi asistente ies afară, plângând, râzând şi îmbrăţişându-se. E prima dată când vezi pe cineva râzând în ultima săptămână. Un doctor în vârstă vine la tine şi-ţi spune: “Sângele fiului dumneavoastră e curat. E pur, neinfestat, putem face vaccinul”. Vestea se răspândeşte, oamenii strigă, se roagă, râd şi plâng. Dar doctorul cu părul alb vă ia deoparte şi spune: “N-am anticipat că donatorul va fi un minor şi avem nevoie să semnaţi că sunteţi de acord…, să semnaţi că vă daţi consimţământul”. Dai să semnezi, dar vezi că locul pentru cantitatea de sânge care va fi luată nu e completat.

“C-c-c-câţi litri…?” întrebi. În acest moment zâmbetul bătrânului doctor dispare şi omul îţi spune:
“Nu ne-am gândit ca va fi un copil… Avem nevoie de tot!” “Dar-dar…”, îngaimi, realizând tragedia. “Nu înţelegeţi!… E vorba despre întreaga lume! Vă rog, semnaţi! Noi avem nevoie de tot ! Puteţi semna?” În tăcerea paralizantă, o faci. Apoi te întrebi dacă poţi merge în acea cameră unde el stă pe o masă întrebând: “Mami, tati, ce se întâmplă?” Poţi să-i iei mâinile şi să-i spui: “Fiule, te iubim şi nu vom lăsa niciodată să ţi se întâmple nimic din ce nu trebuie să ţi se întâmple. Înţelegi?”

Doctorul acela în vârstă îţi spune: “Îmi pare rău, trebuie să începem. Pe toată planeta, oamenii mor”. Poţi să pleci? Poţi să păşeşti afară în timp ce el spune: “Tată, mamă, tată, de ce mă părăsiţi?”

Săptămâna următoare are loc o ceremonie de comemorarea a fiului tău. Câţiva dorm în timpul ei, unii n-au venit pentru că trebuie să meargă la plajă, iar alţii vin la tine cu un zâmbet prefăcut, de parcă le-ar păsa. Ţie îţi vine să ţipi: “FIUL MEU A MURIT! NU VĂ PASĂ!?”