Cuvantul lui Dumnezeu pentru azi

da asa este...e sarbatoare deci mare atentie

da este o mare sarbatoare azi,nu voi face nimic azi,tot ce am de lucru poate sa astepte pana maine,eu daca uit ca este vreo sarbatoare atunci lucrez,dar nu prea mi se intampla sa uit ca am calendar pe perete in bucatarie

REGULI DE STĂPÂNIRE A MÂNIEI (1)



"Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul" (Efeseni 4:25)



Două personalităti puternice într-o relatie sunt precum două râuri care se varsă într-unul singur; se formează un curent foarte puternic. Mânia poate fi spontană, aidoma unui fulger sau poate fi de durată, precum duduitul tunetului. Uneori ne ciocnim si ne doare, alteori ne distantăm si abandonăm relatia în tăcere. Dar dacă mânia este stăpânită cum trebuie, ea nu ne va distruge, iată regulile lui Dumnezeu pentru stăpânirea mâniei.

Regula nr. 1: Fii sincer! "Lăsati-vă de minciună: "Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul".. "Mâniati-vă si nu păcătuiti". Să n-apună soarele peste mânia voastră" (Efeseni 4:25-26). Când te cuprinde mânia, nu nega lucrul acesta. Mânia poate fi constructivă. Avem dreptate să ne mâniem când oamenii sunt tratati gresit, iar răul nu este îndreptat. Faptul de a spune; "Sunt nervos si pentru că pretuiesc relatia noastră, doresc să discut despre lucrul acesta" este lucrul onest, lipsit de amenintări, care invită la solutionarea problemei. Să remarcăm: a) ignorarea, înăbusirea, suprimarea sau pretinderea că nu esti mânios sunt de fapt lipsite de onestitate; b) o altă formă de a minti când esti nervos este exagerarea. "Nu asculti niciodată ce spun". "întotdeauna îmi ignori dorintele". "Nimeni nu face nimic în casa asta în afară de mine". Asemenea generalizări sunt neadevărate si nu fac decât să agraveze si să creeze două tabere, fapt ce garantează obscurizarea problemei care, deci, nu se va rezolva; c) o altă cale prin care minti când esti nervos este învinovătirea altcuiva. "Dacă ai ajunge la timp nu te-as mai bate la cap" sau "dacă nu m-ai mai bate atâta la cap, poate as ajunge la timp". Învinovătirea altcuiva este modalitatea de a evada din propriile tale responsabilităti, arătând cu degetul spre altcineva. Aceasta îi enervează pe ceilalti si nu ajungi niciodată la rezultatul dorit. Vointa lui Dumnezeu este aceasta: "Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul", lucru care functionează când o faci în dragoste.

da teo interesant.....dar....

"Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul", lucru care functionează când o faci în dragoste.

CÂND LUCRURILE NU MERG



"Ferice de cine-si pune nădejdea in Domnul" (Psalmul 146:5)



F.B. Meyer spune: "Educarea credintei noastre este incompletă până când nu învătăm că providenta lui Dumnezeu lucrează prin pierdere.. că în noi se face o lucrare prin esec si disparitia anumitor lucruri. Pârâul lângă care a stat Ilie si a secat este o imagine a vietilor noastre! "Dar după câtă-va vreme pârâul a secat" (1 Împărati 17:7) este istoria trecutului nostru si proorocia pentru viitorul nostru.. să învătăm diferenta dintre a te încrede în dar si a te încrede în Dătător. Darul poate dura o vreme, dar Dătătorul este vesnic. Dacă Domnul l-ar fi condus pe Ilie direct la văduva din Sarepta, el ar fi pierdut ceva care l-a ajutat sa devină un om mai bun - trăind prin credintă. De fiecare dată când resursele noastre au secat lucrul acesta s-a întâmplat ca să învătăm că speranta si ajutorul nostru sunt în Dumnezeu".

Un autor notează: "Uneori nu sunt suficienti bani pentru împlinirea scopurilor; ni se spune să facem planificări si noi suntem pe nicăieri. Analizăm situatia si spunem: Nu se poate. Dar este timpul să te încrezi în Dumnezeu. Posibilitătile tale nu sunt limitate de împrejurările prezente sau trecute. Dacă nu ai destul pentru a-ti plăti cheltuielile curente, fă tot ce poti, apoi stai deoparte. Încrede-te în Dumnezeu care se va îngriji de nevoia ta, apoi priveste dincolo de portmoneu. Uită-te la resursa ta. Uită-te la sursa divină, nelimitată. Dar fă-ti partea. Zbate-te pentru responsabilitate financiară în gândire si în faptă. Cere întelepciune si supune-te călăuzirii lui Dumnezeu. Apoi nu-ti mai fie teamă si renuntă la nevoia de a controla. "Încrede-te în Domnul din toată inima ta, si nu te bizui pe întelepciunea ta!" (Proverbe 3:5). Cu totii stim că banii reprezintă o parte necesară a supravietuirii - dar si Dumnezeu stie lucrul acesta".

“ Fratii mei, priviti ca o mare bucurie cand treceti prin felurite incercari, care stiti ca incercarea credintei voastre lucreaza raabdare. Dar rabdarea trebuie sa-si faca desavarsita lucrarea, pentruca sa fiti desavarsiti, intregi si sa nu duceti lipsa de nimic. Daca vreunuia dintre voi ii lipseste intelepciunea, s-o ceara de la Dumnezeu, care da tuturor cu mana larga si fara mustrare si ea ii va fi data. Ferice de ceice rabda ispita caci dupa ce a fost gasit bun, va primi cununa vietii, pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.” Iacov 1:2-6, 12

Prin harul lui Dumnezeu am avut ocazia sa lucrez in Austria, unde am ingrijit batrani foarte dificili, cu boli psihice si cu grave afectiuni de locomotie. Nici unul dintre ei nu putea sa umble singur. A fost o experienta noua pentru mine si foarte grea. Dumnezeu mi-a deschis aceasta oportunitate in imprejurari in care eu, de la sine nu mi-as fi ales-o niciodata. Nu mi-as fi ales aceasta alternativa pentru rezolvarea problemelor mele financiare. Tocmai eram bolnava cu tensiunea, cu inima, ma asteptam in orice moment ca Dumnezeu sa ma cheme acasa. Insa Dumnezeu a avut alt plan cu mine si a folosit criza mea financiara in care ma aflam sa ma agat de aceasta oportunitate pe care tocmai mi-a deschis-o. Fiecare zi parea o povara de nesuportat si fiecare seara hotaram ca de maine voi abandona si nu voi mai continua.

Astfel, printre altele, am ingrijit o femeie batrana care nici nu vedea, nici nu auzea bine. Aici mi s-a parut a fi fost locul cel mai greu, unde 24 din 24 de ore trebuia sa fiu activa, sa fiu atenta si abia imi ajungeau zilnic 2-3 ore de somn. Ma solicita foarte des pentru fleacuri numai ca sa ma vada langa ea si adesea striga foarte dur la mine. Ziua sedea in fata televizorului care mergea la maxim toata ziua , iar noaptea avea un radio care deasemenea mergea toata noaptea la maxim. Fiindca nu vedea si nu auzea, trebuia sa-i talmacesc emisiunile, dar intre timp trebuia sa-mi fac si treburile si mai trebuia sa si strig din toata puterea sa acopar si vocea televizorului, sa ma poata auzi. Si nu vroia sa se culce mai devreme de ora 23 . Ma obosea foarte tare, a devenit insuportabil si simteam ca nu mai pot sa continui. Dar dimineata Dumnezeu isi innoia harul asupra mea si ma intarea, iar eu continuam sa lucrez mai departe, pentru ca El nu-si terminase cu mine planul acolo. Se ingrijea de mine in mod minunat cu uneltele necesare pentru a ma calauzi mai departe prin incercarea aceea grea. In primul rand din Biblie, am primit foarte multa incurajare, aveam cu mine si o carte de cantari si brosura Cuvantul lui Dumnezeu pentru fiecare zi de Bob Gas. Folosea si oameni prin care ma mangaia - prin recunostinta lor fata de lucrul ce-l faceam. La un moment dat,intr-o seara cand mi se parea cel mai greu, am primit un indemn Divin de a lua in mana Biblia si un caiet si am inceput sa scriu si Dumnezeu imi insufla fraze, care adunate la un loc au constituit material pentru mai multe marturii, precum si cea de fata. In timpul in care scriam, aveam o pace nespusa si nu mai auzeam nici televizorul si nici pe femeie. Ma tot intreba ce fac, si eu am spus ca scriu scrisori, scrisorile erau adevarate,

dar eu le adresam lui Dumnezeu.

Indemnurile pe care le-am primit si prin care D-zeu mi-a vorbit, au sunat astfel: Iti este grea perioada prin care tocmai treci? Ti se pare ca nu mai poti indura povara acestei incercari? Te gandesti sa renunti?

Viata este plina de puncte de exit. Dar daca renunti acum la lupta, s-ar putea ca toata viata ta sa o regreti. Dumnezeu doar atunci te poate intari si te poate face invingator, daca ramai in competitie si continui lupta. Caracterul nu se poate zidi prin renuntare si refugiere, ci prin continuarea luptei. In timpul acestei lupte, Dumnezeu starneste din tine niste puteri pe care doar El o poate face si nimeni altcineva. Daca renunti la a te lupta si te refugiezi dinaintea incercarilor, il impiedici pe Dumnezeu sa te poata ajuta si sa_Si proslaveasca numele in viata ta.
Intelegi acum? Oricat de grea ti-ar fi acum incercarea, poate tocmai locul tau de munca. Dumnezeu te-a asezat acolo unde esti, cu un scop. El vrea ca tu sa inveti ceva acolo. Te invata tocmai sa manuiesti oameni dificili, sa cresti spiritual prin harul Sau si sa te pregateasca pentru o sarcina mai mare. Ii foloseste pe acesti oameni pe care tu ii socotesti dificili, pentru a te slefui, ca sa poti straluci mai tare printre pietrele Lui de coroana, fiindca El te considera pretios inaintea ochilor Sai. S-ar putea ca acea persoana care astazi pentru tine inseamna cea mai mare problema, maine tocmai ea sa te binecuvanteze.

Maine ste o alta sarbatoare importanta pentru noi crestinii. La multi ani celor care poarta numele sfintilor Petru si Pavel.

Sfîntul Apostol Petru
Sfîntul Apostol Pavel

În plin miez de varã, când soarele dogoreste pãmântul iar holdele se pleacã în bãtaia vântului, Biserica Crestinã prãznuieste în fiecare an, la 29 Iunie pe unii dintre cei mai mari, mai cunoscuti si mai venerati dintre sfinti si anume pe Sf. Apostoli Petru si Pavel.

E o sãrbãtoare cu profunde rezonante spirituale în sufletele crestinilor care cinstesc pe cei doi mari corifei ai Apostolilor, care si-au închinat întreaga viatã propovãduirii "cu timp si fãrã timp" a Evangheliei lui Hristos, ba mai mult au pecetluit aceastã lucrare cu sângele lor vãrsat martiric pentru Hristos si pentru Biserica Sa.

E o sãrbãtoare care dateazã încã din secolul II al erei crestine si evlavia credinciosilor s'a materializat în ridicarea de biserici pe locul martirajului lor, iar imnografii crestini si marii pãrinti ai Bisericii s'au întrecut în a-i elogia pe cei doi apostoli care, prin cuvântul si sângele lor, uniti în Hristos, au plãmândit Roma crestinã si Biserica întreagã.

Din Sf. Evanghelii, cunoastem cã Sf. Petru era originar din localitatea Betsaida din Galileea, fiind fiul lui Iona si frate mai mare al lui Andrei cel dintâi chemat de Domnul la lucrarea apostoliei, si se numea Simon, pânã când Mântuitorul i-a schimbat acest nume în Chefa sau Petru.

Luând cunostintã de ideea mesianicã, Sf. Petru a devenit un adept zelos al acesteia si este primul care l-a numit pe Iisus "Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu" (Matei 16, 17-19).

Biserica crestinã este temeluitã pe credinta tare ca piatra în dumnezeirea Mântuitorului Hristos, mãrturisitã de Sf. Ap. Petru.

Dupãç Pogorârea Sf. Duh la Rusalii, Sf. Petru este cel dintâi care vesteste poporului evreu pe Iisus Hristos cel rãstignit si înviat, îndemnându-i pe toti la pocãintã si întoarcere la credintã (Fapte 3, 19).

Din Ierusalim, dupã întemeierea Bisericii Crestine în ziua Cincizecimii Sf. Petru a mers sã vesteascã Evanghelia Împãrãtiei în Antiohia, Pont, Galitia, Capadochia, Bitinia si la Roma, unde a suferit si moarte de martir la 29 Iunie în anul 67.

Potrivit unei vechi traditii, Sf. Petru a cerut sã fie rãstignit cu capul în jos, dorind sã arate deosebirea dintre chinurile sale si cele ale dumnezeiescului sãu Învãtãtor.

Sf. Petru a fost unul dintre cei trei apostoli pe care Mântuitorul Hristos i-a fãcut martori ai slavei Sale dumnezeiesti pe muntele Taborului.

De la Sf. Apostol Petru ne-au rãmas scrise în Canonul Noului Testament douã epistole sobornicesti, mult folositoare vietii crestine.

Sf. Apostol Pavel, supranumit "apostolul neamurilor", pentru cã a predicat Evanghelia mai ales pãgânilor, s-a nãscut într-o familie de iudei bogati în Tarsul Ciliciei, primind o educatie strãlucitã în scoala rabinului Gamaliel.

La început, Saul, cãci asa fusese numit la nastere, a fost un adept înfocat al legii mozaice si un dusman de moarte al crestinilor.

Este cunoscutã întâmplarea petrecutã pe drumul Damascului, când, plecat sã-i persecute pe crestini, Saul se întâlneste cu Iisus cel înviat si se converteste la crestinism devenind cum spune Fericitul Augustin "din lup miel, din persecutor înfocat un vestitor neobosit al Evangheliei, învãtãtor si apostol al popoarelor."

A propovãduit pe Hristos tuturor strãbãtând în trei cãlãtorii misionare toatã Asia, Spania, Britania si Italia, înfiintând comunitãti crestine, hirotonind episcopi, preoti si diaconi.

De la Sf. Apostol Pavel ne-au rãmas 14 epistole scrise cu diferite ocazii si în timpuri diferite, din care emanã grija neobositã a apostolului pentru propovãduirea si pãstrarea nealteratã a învãtãturii crestine.

Ajungând la Roma a doua oarã, Sf. Pavel a fost închis si condamnat la moarte de cãtre crudul împãrat Nero, tãindu-i-se capul si câstigând în aceeasi zi de 29 Iunie a anului 67, împreunã cu Sf. Petru cununa cea nevestejitã a muceniciei.

Pe locul unde a fost rãstignit în Roma Sf. Petru, în circul neronian acum se ridicã basilica Sf. Petru, iar în locul martiriului Sf. Pavel de pe via Ostia, crestinii au ridicat o bisericã închinatã lui si anume biserica "San Paulo fuori la mura", adicã biserica din afara zidurilor cetãtii.

Ogorul Bisericii stropit de sângele lui Hristos si al martirilor între care si al Sf. Ap. Petru si Pavel a rodit si va rodi pânã la sfârsitul veacurilor credintã, nãdejde si iubire. Cinstindu-i pe Sf. Ap. Petru si Pavel îl preamãrim pe Dumnezeu, izvorul sfinteniei "cel minunat întru Sfintii Sãi".


Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, PS VISARION RASINAREANUL

(Din "Telegraful Român", Nr. 23-24, 1996)

Insemnatatea Sfantiilor Apostoli Petru si Pavel in Ortodoxie si in Sfanta Biserica Ortodoxa Romana



Sfantii Apostoli Petru si Pavel, care se sarbatoresc la 29 Iunie al fiecarui an, au propovaduit amandoi Evaghelia cu mult zel. Biserica crestina in general si cea romaneasca in special ii socoteste "intaistatatori" intre apostoli. Viata si activitatea lor misionara, ca si minunile savarsite de ei, sunt descrise in parte in Noul Testament, Faptele Apostolilor. Deasemenea, intreaga activitate a Sfantului Apostol Pavel reiese din cele 14 epistole scrise de el catre Bisericile locale infiintate de el.

Amandoi au murit de moarte martirica in anul 67. Apostolul Petru a fost rastignit cu capul in jos la Roma, iar Sfantul Apostol Pavel a suferit moartea prin taierea capului. De aceea au sarbatoarea comuna la 29 Iunie. Biserica Ortodoxa a instituit in intampinarea acestei importante sarbatori un post de mai multe zile.


Preot IOAN JIFCU

multumim Elena pentru acest articol foarte interesant

super acest articol ..acum m-am lamurit de ce se serbeaza impreuna

Dumnezeu ne iubeste!

“Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat a dat pe singurul Sau Fiu..” (Ioan 3:16)

Ce vrea sa spuna aceasta fraza: Dumnezeu ne iubeste nespus de mult pe toti, Bunul Isus era doar unul din "fii Sai iubiti", de fapt era insusi Dragostea Lui Dumnezeu manifestata in plan fizic prin Bunul Isus!
Bunul Isus era manifestarea Dragostei lui Dumnezeu in plan fizic!Acum in zilele noastre Il simtitm in fiecare din noi mai profund ca oricand, toti trecem prin multe incercari, toti, suferim mai mult sau mai putin pentru cei de langa noi, dar pe toti Dumnezeu ne iubeste nespus de mult!
Noi trebuie doar sa Ii deschidem portita sufletului, trebuie doar sa Ii dam voie sa se manifeste prin noi!
Mesajul Bunului Isus era: Iubiti-va unii pe altii!
Pentru ca Dumnezeu inseamna iubire, ce alt mesaj mai potrivit putea sa dea Fiul Iubirii Infinite? Iubindu-ne unii pe altii nu inseamna a accepta ceea ce este rau, ci a ajuta la eliminarea raului, la trezirea fiecarui suflet incepand cu noi insine! Ganditi-va putin: Noi toti oamenii, toate creaturile lui Dumnezeu suntem ca picaturile in oceanul infinit al vietii, noi toti suntem Unul, daca unul din noi toti sufera Dumnezeu insusi sufera, daca noi toti suntem fericiti, Dumnezeu insusi este fericit!
Dintre toate creatiile lui Dumnezeu pe pamant omul are ceea mai mare puterea. Puterea Iubirii infinite, numai omul poate sa iubeasca nespus de mult in diferitele feluri de iubire, numai omul poate sa vorbeasca, sa cante in numele iubirii! Chiar si animalele iubesc dar ele nu pot sa vorbeasca, chiar si florile iubesc dar ele pot doar sa ne ofere iubirea lor prin minunatele culori si forme. Viata insusi este cel mai mare dar pe care l-am primit!
Vin acum aici si va transmit acelasi mesaj al Iubirii Infinite, pentru ca Bunul Isus candva cand eram copil mi-a aparut in visul meu, si era atat de minunat, incarcat de lumina, si iubire si mi-a spus: "Vreau sa spui de azi inainte ceva oamenilor, tuturor celor care ai sa-i intalnesti, tuturor celor care vor dori sa auda si sa vada, vreau sa le transmiti ceva!
Si anume, ca Eu ii iubesc nespus de mult, ca Dumnezeu ii iubeste nespus de mult, ca eu ii iert, dar trebuie doar sa se iubeasca unii pe ceilalti, asa cum ii iubesc Eu, trebuie sa se ajute unii pe altii asa cum va ajut Eu, iar daca unii dintre ei vor crede ca nu i-am auzit in rugaciunile lor sa nu uite ca i-am auzit dar i-am si vazut, doar ca raspunsul il primeste fiecare atunci cand vine vremea lui!
Trebuie sa le spui neaparat ca anii ce vor urma vor fi foarte grei pentru ei, dar Eu sunt cu voi, si nu va voi parasi niciodata! Nu va lasati ispititi sub nici o forma, iubiti chiar si pe cei ce va dusmanesc si va vor raul, undeva in adancul lor se va trezi sufletul chiar si in al 12-lea ceas, nu lasati greutatile sa va faca sa uitati de Mine, tocmai ele sunt cele ce ar trebui sa va apropie de Mine. Dar neaparat sa va iubiti unii pe altii, cu iubirea Infinita a Bunului Dumnezeu, sa vedeti in fiecare fiinta o scanteie divina din Dumnezeul Infinit!" Atat de frumos, atat de frumos, asa mi-a spus Bunul isus, si acum va spun eu voua!
Va doresc multa Iubire Divina, multa rabdare pentru incercarile vietii si nu uitati ca El ne iubeste nespus de mult!
O mica stea din universul Infinit! Eu!

1 IULIE SAREA CARE DA GUST



"voi sunteti sarea pamantului.." (Matei 5:13)



Chiar in folclorul nostru, roman, avem o poveste care explica pe-ntelesul tuturor rolul pe care il are "Sarea-n bucate". Ai incercat vre-odata sa mananci o mancare fara sare? O zi, doua, o saptamana, doua. Singurul motiv pentru care am suporta un astfel de regim este boala.

Si Domnul Isus vorbea despre o boala, doar ca nu una trupeasca. Tot asa cum pentru a da gust mancarii avem nevoie de sare, si lumea in care traim are nevoie de sarea pe care noi o putem oferi. O sare spirituala care, prin trairea noastra in mijlocul familiei, colegilor, vecinilor sa dea gust si sa schimbe relatiile si viata celor dragi noua.

Versetul continua cu: "daca sarea isi pierde gustul.. Atunci nu mai este buna de nimic". Cum? Ne putem pierde "gustul"? Dar eu merg in fiecare Duminica la biserica, ma rog si citesc zilnic din Biblie, am o relatie perfecta cu Dumnezeu! Am fost lasati pe acest pamant in mijlocul oamenilor tocmai pentru a fi sarea care sa dea gust si sa ii schimbe pe cei cu care intra in contact.

Dumnezeu te cheama nu sa fii crestinul "sare in ochi" atacand pacatosii din jurul tau ci "sarea care da gust" si sa ataci doar pacatul din vietile lor.

foarte frumos Teo

ELENA NU AVEAI SOMN? MACAR AI CITIT CEVA FOLOSITOR

nu prea am somn Teo, adorm abia dupa ora 2

4 IULIE TU CUM IL VEZI PE DUMNEZEU?



“Bine, rob bun si credincios; …intră în bucuria stăpânului tău.” (Matei 24:21)



In pilda talantilor ni se vorbeste despre un om care trebuia sa plece intr-o alta tara, asa ca si-a chemat robii si le-a incredintat avutia sa. Prea mult nu stim despre el, doar versetul 15 ne da cateva detalii importante, suficient sa intelegem natura sa: "...a dat fiecaruia dupa puterile lui". Asta inseamna ca era un om bun, intelegator, cu o atitudine de parinte. Ar fi putut sa le impuna, dar a tinut cont de puterea fiecaruia. Aunci cum se face ca cel de-al treilea l-a descris asa rau: "Doamne, am stiut ca esti un om aspru...". De unde aceasta vedere gresita? De ce primii doi au vazut si au inteles ce trebuia sa inteleaga, iar acesta invers? Vrajmasul a distorsionat imaginea unui om bun. De cate ori si noi, atunci cand am gresit, depunem armele si spunem: "N-are rost sa merg inainte, Dumnezeu nu mai ma primeste, am gresit prea mult, poate pe altii da, dar pe mine, nu." Si astfel ne departam de un Dumnezeu bun, bogat in bunatate si care nu oboseste iertand, si aceasta doar pentru ca vrajmasul a strecurat o minciuna si ne-a convins. Cei doi robi au avut incredere in stapanul lor, au intrat in lucrare si au fost recompensati dupa bunatatea stapanului. Insa, ce-l de-al treilea a fost tratat dupa judecata sa gresita si a pierdut totul.

Tu cum il vezi pe Dumnezeu?

frumos cuscra :pupd:

20 IULIE BISERICA IN LUME SAU.. LUMEA IN BISERICA?



„Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, si mădularele n-au toate aceeasi slujbă, tot asa si noi, care suntem multi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora” (Romani 12:4-5)



Îmi este dat să constat că biserica seamănă din ce în ce mai mult cu tara în care trăim! Adică... „exportă” din ce în ce mai putin si „importă” tot mai mult! Şi nu mă refer nicidecum la oameni, ci la obiceiuri. Printre acestea, două foarte dureroase sunt cele ale auto-evaluării si functionării. Ori ne credem prea neînsemnati, ori mult prea „speciali”. Din păcate, cea de-a doua categorie predomină. Că doar suntem români! Şi îmi stăruie în minte cuvintele Mântuitorului. .. „între voi să nu fie asa...”

Si totusi... Importanti sau mai putin importanti, facem parte dintr-un singur trup. Fiecare îsi are rolul său si fiecare contează. Sau ar trebui...

Imaginati-vă cum ar fi fost ca mesterul zidar care v-a construit casa n-ar fi pus una dintre cărămizile de la mijlocul peretelui de la sufragerie, fiindcă... „n-are importantă”...

Multi „functionăm” în „regim de avarie”... Si ne mai mirăm că biserica „schioapătă” si „n-are viziune”...

foarte adevarat, din pacate...

Dacă am putea fiecare dintre noi să caracterizăm lucrurile din jurul nostru , nu am putea omite ceea ce ne ajută să ne oglindim în ele şi anume-fenomenul ”Schimbare” . Ce înseamnă de fapt acest lucru pentru noi ?
Alergăm , zidim , strângem…şi odată cu trecerea timpului putem vedea fiecare că toate..se schimbă . Nimeni şi nimic de pe acest pamânt nu rămâne acelasi . Ne clădim vieţile pe lucruri care nu au valoare (deşi Biblia ne cheamă să le cladim pe temelia pusă de Hristos)..

.. Am ajuns să nu mai credem din toată inima că El ne ascultă . De ce ? Răspunsul este simplu . Lumea care ne înconjoară îşi pune încetul cu încetul amprenta pe noi . Şi noi .. ne lăsăm condusă de ea . Nu trebuie să ne mirăm de faptul că am ajuns să fim nemulţumiţi de felul cum arătam şi apelăm la tot felul de ”trucuri” pentru a ne schimba .
În loc să realizăm în fiecare zi că SUNTEM DEPENDENŢI DE HAR .. că suntem la un pas de A DOUA VENIRE A DOMNULUI ISUS şi să valorificăm timpul rămas , suntem preocupaţi de altele . Ne este ruşine să vorbim celor din jur despre El , despre dragostea Lui . Întradevăr , vremurile sau schimbat . Nu mai suntem ”de modă veche” . Suntem o generaţie modernă . Obţinem totul printr-o ”apăsare pe buton” . Cunoaştem tainele Pământului .. tot ce trebuie să ştim ca să ne facem viata ”împlinită” . Dar odată cu schimbările acestea , noi ne indepărtăm tot mai mult de Dumnezeu . De ce zic ”NOI” ? Pentru că şi noi avem biserici mari , comfort , condiţii … dar am uitat lucrurile cu adevărat importante . Am uitat că trebuie să ne schimbăm pentru cer . Dumnezeu incă asteaptă ca noi să facem acest lucru în aşa fel încât să aparţinem Lui în TOTUL TOTULUI TOT . Să aparţinem Celui care rămâne acelaşi ieri azi şi în veci ! Primul pas în acest proces de schimbare (greu de imaginat pentru unii) ar trebui să îl începem prin a ne recunoaşte starea . Că suntem căldicei . Că avem nevoie ca El să ne conducă paşii în această lume care se schimbă în permanenţă . Mai avem noi puterea aceasta ? Ne mai arde în inimă dorinţa după El ?După Duhul Lui ?
Dacă ai observat acest lucru , atunci sigur trebuie să îti revizuieşti viaţa . Ca cei din jur să vadă diferenţa ! De aceea , tot ceea ce doresc pentru mine şi pentru tinerii din această generaţie este ca Domnul să ne umple cu Duhul Lui ca să putem lumina mai mult în întunericul acestei lumi . Inimile noastre să bată numai pentru El .

Haideţi .. să schimbăm lumea ! Să luptăm pentru premiul chemării cereşti … devenind ceea ce EL doreşte să devenim .

P.S : ”Rugăciunea este cheia ..”

OARE, STIM CU ADEVARAT CINE SUNTEM? (2)



“De aceea vă spun: Nu vă îngrijorati de viata voastră, gândindu-vă ce veti mânca, sau ce veti bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veti îmbrăca. Oare nu este viata mai mult decât hrana, si trupul mai mult decât îmbrăcămintea? “ [Matei 6:25]



O data ce am facut legamantul de pace cu Dumnezeu. NU trebuie sa ne mai ingrijoram: ce vom manca, ce vom bea sau cu ce ne vom imbraca trupul, deoarece prin acel legamant noi am intrat automat in posesia hranei, a bauturii sfinte si a imbracamintei care este ISUS HRISTOS!!

Multi vorbesc de Dumnezeu., spun ca ei cred in Dumnezeu., dar de Fiul Lui Unic Isus Christos de ce nu vorbesc oamenii? De ce nu-L pomenesc?? De ce nu vorbesc de minunile Lui, de ceea ce a facut El pe pamant?

Tocmai de aceea duhurile straine isi permit sa atace oamenii, prin felurite moduri, pentru ca ele stiu ca acei oameni NU pot ajunge la Dumnezeul Cel Divin, stiu ca ei nu au putere si autoritate fara Isus Christos… Ioan 14:6: “…Nimeni nu ajunge la Tatal, decat prin Mine.”

El este USA catre Tatal Ceresc Dumnezeu!!

Pavel a ramas de fiecare data ferm, stiindu-si pozitia si valoarea in Isus Christos Mantuitorul Lui. In Isaia 49:16, Dumnezeu spune: "Iata te-am sapat pe Mainile Mele si zidurile tale sunt TOTDEAUNA inaintea ochilor Mei."

Deci, sa indraznim in orice. Prin rugaciune, noi inaltam ziduri in fata diavolului, Dumnezeu tinandu-ne pe Palmele Lui! Amin!



Felicia P.- Timisoara

foarte frumos..si adevarat..dar din pacate de multe ori firea noastra omeneasca isi spune cuvantul!!

nu de multe ori..de fiecare data..cat timp vom fi pe pamant suntem in firea pamanteasca si avem de luptat cu multe ..

DOMNUL ESTE CU TINE



“Domnul Dumnezeul tău este in mijlocul tau, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tacea in dragostea Lui si nu va mai putea de bucurie pentru tine.” [Tefania 3:17]



Versetul acesta vine dupa doua capitole de amenintari pe care Dumnezeu le-a si dus la indeplinire. Versetul nu e pentru tot poporul Israel, ci doar pentru o parte: „un popor smerit si mic, care se va increde in Numele Domnului“ (Tefania 3:12). Asta imi spune ca nu e nevoie de formule magice, de ritualuri speciale, de invocari facute cu un anumit ton pentru ca Dumnezeu sa fie alaturi de mine, de tine. Trebuie doar sa imi vad lungul nasului si vad cine e Seful, si sa ma incred in Dumnezeu.

Uneori e greu sa ne incredem in Dumnezeu, pentru ca inima ni s-a racit fata de El, desi ne-am umplut capul cu versete si principiile Lui. Si nu e rau sa memoram scripturile si sa-I invatam principiile, sa ne cultivam obicieuri bune. Dar cand iti lasi din nou inima incalzita de Dumnezeu, lasi Cuvântul sa coboare din minte in inima, incepi să te increzi din nou in El, simplu ca un copil. Iar El, viteazul din mijlocul tau, nu mai are stare si incepe sa lucreze cum numai El poate si stie, incepe sa faca ce stie cel mai bine: minuni, incepe sa se bucure din nou de tine.

Imi doresc si iti doresc o inima incalzita de dragostea lui Dumnezeu, o inima smerita care sa se increada in El, astfel incat El sa se poata bucura de mine/tine.

ce m-a ajutat azi ceea ce citesc acum....

super!!!

Frumos Teo