Mesaje care circula pe mess!

interesant Mona

Tare de tot Mona

Radu Soviani: 11 lucruri pe care Sebastian Vlădescu nu le va spune niciodată

1. Am câştigat într-un singur an, de la stat, aproape 100.000 de EURO. Potrivit declaraţiei de avere, depusă în data de 6 ianuarie 2010, Sebastian Vlădescu a primit în anul fiscal precedent depunerii declaraţiei de avere, suma de 405.650 de lei, numai de la companii de stat, astfel :
* de la CEC Bank, în calitate de membru în Consiliul de Administrație, a încasat 227.885 de lei
* de la Romavia, unde a mai prins un Consiliu de Administrație, a încasat într-un singur an 34.119 lei
* de la Fondul Proprietatea, unde a fost președinte de Comisie, a încasat într-un singur an 143.946 de lei.
În total, cei 405.650 de lei, încasați într-un singur an, la un curs de 4,2 lei pentru un EURO, reprezintă circa 96.000 de EURO.
2. Într-un singur an, am câștigat, mergând la câteva ședinte, unde am fost numit politic, echivalentul a 266 de salarii medii pe economie (1509 lei pe lună în martie). Fraierilor, care munciți, veți face banii aștia în 22 de ani. Numai dacă țin banii aștia pe dobânzi, voi încasa anual, din dobânzi, echivalentul a 26 de salarii medii pe economie.
3. Nu îmi pasă că și mie îmi tai salariul cu 25%. În fapt, dacă pierd 250 de EURO lunar din salariul de ministru de circa 1000 de EURO, voi returna în 384 de luni (32 de ani), ceea ce am încasat într-un singur an, din consilii de administrație. Să strângem cureaua!
4. Am câștigat într-un singur an, de la stat, din consilii de administrație, echivalentul a 570 de pensii medii. Adică ceea ce voi nu veți câștiga niciodată din pensie. Pentru că, fraierilor, trebuie să încasați pensia medie timp de 47 de ani și 6 luni pentru ca să primiți aceiași bani ca mine, într-un an. Iar media de vârstă este de 73 de ani. Și dacă vă scot la pensie la 67 de ani, veți încasa cel mult 6 ani de pensie, pe medie, chit că ați muncit și contribuit 50 de ani. Pardon, vă tai pensiile cu 15%, aşa că banii pe care i-am făcut într-un vor reprezenta echivalentul a 671 de pensii. Adică 56 de ani de pensie! Categoric nu prindeţi asta!
5. Am duble standarde. Plătesc cât pot de puțin la fisc.. Potrivit declarației de avere, în calitate de director al SC PVB Euroconsulting, am încasat 4.970 de lei într-un an. Adică, probabil că mi-am dat cel mai mic salariu cu putință astfel încât să plătesc minimum de taxe.
6. După propria evaluare, merit 4970 de lei pe an (1183 de EURO). În fapt, în același an, am încasat din consilii de administraţie, de 81 (optzeci şi unu) de ori mai mult. Ce fraieri!
7. Am fost ministru de finanţe şi acum sunt din nou ministru de finanţe. Între timp nu am avut nici o jenă să fentez statul, prin optimizări fiscale. Mi-am făcut şi cont de PFA. În contul de PFA deschis în anul 2009, am la BRD peste 275.000 de lei (65.500 de EURO). Dacă aş fi primit banii aştia pe carte de muncă, ar fi trebuit să virez la stat, cam 55.675 de EURO (calculul este aproximativ) . Aşa, cei care m-au plătit (nu vă spun cine şi pentru ce desi stiu) şi cu mine am plătit cam 14.625 de EURO. Am optimizat fiscal 40.000 de EURO. Echivalent al plăţii indemnizaţiei medii pentru creşterea copilului pentru 18 mame, timp de un an.
8. Deşi sunt ministru, nu am nici o jenă ca o societate la care mă declar asociat cu 25%, să nu plătească dările către stat. Să nu plătească banii pentru bugetul de pensii. Nici pentru bugetul de sănătate. societatea EOL Renewable Energy figurează în postura de a face obiectul procedurii de executare silită, cu datorii de 25.278 de lei la bugetul de stat, cu datorii de 836 de lei la bugetul asigurărilor de sănătate (unde vă bag coplata, sâc!), şi cu datorii de 5537 de lei la bugetul de pensii.
9. PVB Euroconsulting este o companie pe care am înfiinţat-o cu prietenii mei de pe vremuri, unii neamuri prin alianţă. “P” vine de la Popescu-Tăriceanu, “V” vine de la “Vlădescu” iar “B” vine de la Boureanu. Tăriceanu nu a fost prea tare, m-a dat afară pentru Vosganian, iar Boureanu… cu Boureanu m-am certat, pentru că nu este dispus să accepte chiar orice.
10. Iubesc banii de la stat. Pe lângă banii de la punctul 1, din 2005 până acum, am mai făcut câteva zeci de mii de EURO. Ca preşedinte al Comisiei de Privatizare BCR, sau ca Preşedinte al Comisiei de Privatizare Ford, sau ca Preşedinte al Comisiei de Privatizare CEC (apropos, CEC nu s-a privatizat). Am luat bani şi de la AVAS, şi de la EXIMBANK, de oriunde am putut, de-a lungul carierei.
11. Timpul costă bani. Măsor timpul cu o pendulă, dobândită în 2008. O evaluez la 50.000 de EURO. Ştiţi câte pensii medii s-ar putea plăti cu 50.000 de EURO? Sau câte indemnizaţii pentru creşterea copilului? Sau câte salarii medii? Nici eu nu ştiu. Pentru că nu mă interesează. Hai pa!
Datele care au stat la baza calculelor şi interpretărilor se găsesc în Declaratia de Avere a lui SebastianVladescu

Trimiteti mai departe sa vada poporul unde sunt banii nostri de pensii si salarii

Împart cu voi, mai jos, o poveste pe care am primit-o şi eu pe mail.Habar n-am dacă e adevărată, dar e îngrozitor de tristă şi înfiorătorde posibilă – permiteţi-mi barbaria de exprimare! – pe la noi, pe aici.Culmea, îmi pare mult mai autentică astăzi, decât aş fi văzut-o acumvreo 10 ani, când e de fapt plasată în timp. N-am să trag concluzii,dar cred că putem să învăţăm fiecare măcar puţin din asta. Ne trebuiemai puţin de cinci minute să o citim şi… depinde de fiecare dintre noidacă ne vom opri la atât.
“Deşi este doar începutul lui Octombrie, este frig şi am aprinsfocul în şemineul din sufragerie…Stau confortabil în fotoliul de pieleşi mă uit cu drag la Karinna, fetiţa mea de 4 ani care se joacăîmpreună cu Hans: Hans este soţul meu şi l-am cunoscut când am plecatdefinitiv din România, în anul 2005, după ce am terminat facultatea demedicină de la Cluj… Ne-am cunoscut aici, la Koln , la spitalul la carereuşisem să mă angajez şi a fost dragoste la prima vedere…Ne-amcăsătorit apoi după vreo 2 ani, a venit şi Karinna… Trăim bine şi nu nelipseşte nimic…Locuim la periferia oraşului dar locul este minunat, iarcăsuţa noastră este aşezată la marginea unei păduri de vis şi chiardacă trebuie să ne “chinuim” maşinile în fiecare zi ca să ajungem laspital, îmi spun într-una că merită…Brigitte, bona Karinnei estepunctuală ca o bavareză originală iar Karinna o îndrageşte tare mult…Mă uit la frunzele care au început să cadă şi apoi la calendarul deperete…Mai sunt 81 de zile până la Crăciun…Crăciunul…Ştiu că vomîmpodobi un brad superb pe care îl vom aduce din pădurea din spatelecasei, ca să nu-i fie frig şi să miroasă a sărbătoare în toată casa! Şimai ştiu că ne vom vedea cu vecinii noştri, care atunci când ne-amconstruit casa, ne-au ospătat aproape în fiecare seară…Veneam dupăturele de la spital, dădeam o fugă să vedem cum avansează lucrările şine pomeneam cu ei în curte, luându-ne pe sus, la ei la masă…Mă bucur însinea mea că se apropie Sărbătorile de iarnă…Poate mă va vizita şi soramea Jeni care locuieşte în Austria sau poate chiar cealaltă soră,Maria, deşi cred că-i va fi cam greu să vină tocmai din Canada, maiales că tocmai a născut un băieţel…Mi-e dor de ele şi mai ales de mama,pe care Maria a luat-o cu ea, când au plecat şi ele definitiv dinţară…Au vândut casa bunicii iar banii pe care i-au primit i-au împărţitla 3 şi am primit fiecare câteva sute de dolari. Mama a spus că parteaei ne-o dă nouă…Aşa-s mamele… Mă gândesc să-i cumpăr Karinnei un pui deSetter Irlandez sau Caniche iar lui Hans paltonul acela pe care şi-ldoreşte încă de anul trecut…Ba nu, am să-i cumpăr lui Hans, ceasulacela Patek Philipe la care s-a tot uitat când am fost împreună labijutier ca să îmi repar lănţişorul cu diamănţele de care s-a agăţat,când am luat-o într-o zi în braţe, cu toată hotărârea, Karinna…Greu,dar sper să-mi vină vreo idee genială până la Crăciun… Zâmbesc de unasingură, ca proasta şi încerc să-mi alung din minte orice umbră despretrecut… Nu o să uit însă niciodată Crăciunul anului 1993. Aveam 13 ani,Maria, sora-mea, avea 16 ani, iar Jeni, cealaltă soră, nu împliniseîncă 18 ani. Eram noi trei şi mama. Tata murise de 5 ani în accident lamină. Cu o lună înainte de Crăciun pastorul nostru a anunţat o colectăspecială pentru cea mai săracă familie din Biserică. A cerut ca fiecareenoriaş să economisească timp de o lună ceva bani ca să-i dea aceleifamilii pe care fraţii din comitet o vor considera cea mai săracă.Ne-am gândit ce am putea face noi patru. Planul mamei a fost să mâncăm,timp de o lună de zile, numai cartofi. Astfel puteam economisi 300.000lei. De asemenea, dacă vom sta cu becul stins seară de seară, maiputeam economisi 100.000 lei. Eu cu Maria am facut curăţenie la câţivabogaţi, iar Jeni a vândut ceva felicitări făcute de ea. Seara peîntuneric, vorbeam şi ne imaginam cum familia aceea se va bucura. Eramîn Biserică, noi şi încă 80 de membri, dintre care doar vreo doi seconsiderau mai germani decât erau… Noi ceilalţi ştiam că suntemcetăţeni români iar acum, la 4 ani de la căderea lui Ceauşescu, uniidintre noi se descurcau binişor. Noi locuiam în casa bunicii, de careeram tare mândre deşi nu avea decât două camere dintre care pe una otransformam în bucătărie când venea frigul. Mama a calculat că se vastrânge încă de douăzeci de ori atât cât avem noi, mai ales că laslujbă veneau şi cei cu maşini luxoase şi plini de bani iar pastorul neaducea aminte în fiecare duminică de colectă. Cu o zi înainte deCrăciun, am plecat cu Maria la magazin să schimbăm banii în bancnotenou-nouţe. Aşa învăţaserăm noi că trebuie să dăm lui Dumnezeu. Am venitacasă cu 800.000 lei. O bancnotă de 500.000 lei şi trei bancnote de100.000 lei. Niciodată nu avusesem atâţia bani. Nu ne păsa că n-aveamhaine de Crăciun. Noi eram fericite. N-am putut dormi toată noaptea denerăbdare… A doua zi, în ziua de Crăciun, ploua cu găleata, iar noin-aveam umbrelă. Biserica era la 2 kilometri de casă, dar nouă nu nepăsa cât de ude vom fi. Jeni avea găuri în pantofi şi a pus niştehârtie. Pe drum, hârtia s-a udat, iar ea era leoarcă la picioare. Amstat bucuroase în Biserică, deşi am auzit câteva fete de la cor râzândde rochiile noastre cele vechi. Dar mai auziserăm asta şi nu ne-adurut. Cu banii în mână, eram bogate. Când s-a făcut colecta, mama apus bancnota de 500.000 lei, iar noi, fiecare, câte una de 100.000 lei.Pe drum spre casă cântam de bucurie. La amiază, mama ne-a făcut osurpriză. Cumpărase 10 ouă pe care le fiersese şi le-am mâncat cucartofi prăjiţi. Era ziua de Crăciun şi noi ne simţeam aşa de bine. Darpe la ora 15:00 a venit la noi pastorul. A chemat-o pe mama la uşă .Când a intrat mama în casă, era albă ca varul şi ţinea un plic în mână.Am întrebat-o ce este în plic şi abia după jumătate de oră mama l-adeschis. În plic era o bancnotă de 500.000 lei, trei bancnote de100.000 lei şi 40 de bancnote de 10.000 lei. În total 1.200.000 lei.Nimeni n-a spus nimic, doar ne uitam la podea. Cu câteva minute maiînainte ne simţeam ca nişte milionare. Acum, cu plicul în mână, nesimţeam ca nişte copii teribil de săraci. Nouă ca şi copii ne păreabine că suntem bogaţi faţă de alţii, că aveam cartofi. Apoi, ştiam căsuntem bogaţi că aveam o mamă grozavă şi mulţi copii nu aveau mamedefel. Ne bucuram că eram trei surori în casă şi atâtea familii nuaveau copii. Ştiam că nu avem multe lucruri pe care alţii le aveau, darniciodată nu ne-am gândit că eram săraci; dar în acea zi de Crăciun amaflat că eram. N-am mai fost niciodată ca înainte. Săptămâna care atrecut apoi, n-a vorbit nimeni în casa noastră. N-am mai vrut să mergemla Biserică de ruşine, dar mama nu ne-a dat voie să lipsim de laslujbă… Mama ne-a întrebat ce să facem cu cei 1.200.000 lei, dar noi nuştiam ce fac săracii cu banii… 84 de oameni, 80 de concetăţeni de-ainoştri şi noi, am strâns 1.200.000 lei… din care 800.000 i-au dat ceimai săraci 4 oameni din Biserică…Şi atunci am ştiut că orice s-ar fiîntâmplat, trebuia să plec din România…”

fara cuvinte...........

si pe mine la fel m-a lasat Teo...fara cuvinte...

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Un om şi un câine mergeau pe un drum.
Omul se bucura de frumuseţea zilei, când, deodată, işi dădu seama că, de fapt, murise.
Îşi aducea acum clar aminte că murise, iar câinele, care mergea lângael, murise chiar cu mai mulţi ani în urmă... Se intreba: "Oare undeduce drumul acesta?"...
După o vreme, ajunseră amândoi în dreptul unui gard înalt de piatră.
Privindu-l mai îndeaproape, văzu că era făcut dintr-o marmură foarte fină.
Mai sus, pe colină, gardul era întrerupt de o arcadă care strălucea în soare.
Ajunseră acolo şi văzu că era încrustată cu perle, iar aleea care duceaspre ea părea pavată cu aur. El şi câinele său se apropiară de poartăşi atunci observă, într-o parte, un om şezând la un birou .
Îl intrebă:- Scuzaţi-mă, unde ne aflăm ?
- Aici e raiul - răspunse acesta.
- Minunat, zise omul, pot să vă rog să ne daţi puţină apă ?
- Bine-nţeles, intraţi înăuntru. Am să trimit imediat vorbă să vi seaducă niste apă cu gheaţă. Făcu un gest şi poarta începu să se deschidă.
- Prietenul meu poate intra şi el ? - întrebă călatorul arătând înspre câine.
- Îmi pare rău, dar noi nu acceptăm animale.Omul se gândi o clipă, apoi se întoarse şi îşi continuă calea pe care pornise, împreună cu câinele său.
După încă o lungă plimbare, pe vârful unei alte coline, pe un drumprăpădit de ţară, dădură de o fermă, a cărei poartă părea că nu avusesezăvor niciodată. De gard, nici nu mai era vorba.
Se apropie şi văzu un bărbat şezând rezemat de un copac şi citind o carte.- Scuzaţi-mă - i se adresă el. Aveţi cumva puţină apă?
- Da, desigur... e o cişmea ceva mai încolo.
- Şi pentru prietenul meu ? - zise, arătând către câine.
- Trebuie să fie şi o strachină, chiar lângă cişmea.Trecură de poartă şi ajunseră la o cişmea veche, cu pompă.
Omul şi câinele băură pe săturate.
După ce terminară, se înapoiară la omul de sub copac.- Ce loc este acesta ? - întrebă călătorul.
- Acesta este raiul.
- Sunt total încurcat. Un cetăţean, ceva mai jos, pe drumul ăsta, mi-a zis că raiul este acolo unde era el.
- Te referi la locul acela cu alei de aur şi zid de marmură ?.. Acela e iadul.
- Şi nu vă deranjează că ei folosesc acelaşi nume ca şi dumneavoastră ?!...
- Din contra, suntem fericiţi că ei îi triază mai întâi pe cei care sunt gata să-şi lase în urmă prietenii cei mai buni.P.S. Textul nu-mi aparţine şi nici nu ştiu al cui este, dar este minunat .

Am primit pe e-mail. Poate va fi de folos cuiva ...


FOARTE IMPORTANT !

Va rog sa difuzati mai departe acest e-mail, fiindca sigur exista in Romania copii nevoiasi,
bolnavi cardiaci ai caror parinti nu au posibilitati economice sa le salveze vietile.
Nu ezitati un moment si recomandati- le aceasta adresa de contact... puteti astfel
sa ajutati la salvarea vietii unui copil nevinovat... .
Am controlat adresá si am primit un raspuns amabil si garantia autenticitatii acestui anunt.

Cu stima
Ioan
(Goteborg-Suedia)


IMPORTANT:operatii gratis pentru copii



IN ATENTIA PARINTILOR CARE AU COPII CU PROBLEME CARDIACE
In acest moment exista in ISRAEL o clinica medicala ce are o fundatie independenta ce strange fonduri internationale pentru a PLATI OPERATII DE CORD PENTRU COPII , IN ACEST MOMENT SUNT STRANSE FONDURI ENORME PENTRU CAZURILE DIN ROMANIA ...DACA STITI PARINTI DISPERATI AI CAROR COPII NECESITA INTERVENTII CHIRURGICALE PE CORD, TRIMITETI-LE ACEST EMAIL . EL POATE SALVA VIATA UNUI COPIL !!!!!!!!!
Site-ul fundatiei este : >

Controlati-l singuri. Gasiti copilasi din Romania care au fost ajutati, au poza aici pe site:
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] )
Sau se poate suna la redactia Radio Romania Cultural unde se pot cere detalii .
> Se asigura costurile pentru operatia in sine, tratament complet pre si post operator, cazare pentru un parinte.
> Parintele si copilul platesc doar biletul de avion dus-intors !!!
>
STIREA ESTE FOARTE SERIOASA SI VERIFICATA !!!
( redactori si prezentatori sunt Corina Negrea si Dan Manolache )

TRIMITETI ACEST E-MAIL TUTUROR CARE AR PUTEA SA-L DEA MAI DEPARTE SAU SA AJUTE EFECTIV PE CINEVA CARE ARE NEVOIE !!!
SPER SA AJUTE PE CINEVA !!!

SALVATI COPIII DIN TARA !!!
EI SUNT VIITORUL ROMANIEI SI AU DREPTUL SA TRAIASCA .