Logopedie(stiinta care se ocupa de educarea vorbirii)

Din punct de vedere etimologic, termenul de LOGOPEDIE desemneaza stiinta care se ocupa cu educarea (paidea) vorbirii (logos - cuvant).
Daca este insa sa privim mai indeaproape acest domeniu, vom sesiza ca noi nu folosim doar un limbaj verbal, articulat, scris si citit, ci si un limbaj nonverbal - pe care, la randul sau il putem "imparti" in limbaj scris, limbaj mimico-gestual, ci chiar si matematica (exercitiile de calcul)
reprezinta o forma de limbaj.

Pentru o integrare armonioasa in societate, omul are nevoie de dezvoltarea tuturor "fatetelor"
limbajului, tulburarea oricarui aspect influentand adaptarea individului la mediu.

Tulburarile de limbaj au fost asociate in trecut deficientei mintale ; cu alte cuvinte, un individ (copil sau adult) care avea dificultati in a pronunta anumite sunete, pentru care citit-scrisul reprezenta o problema sau care se balbaiala era
catalogat ca fiind retardat intelectual.
Aceasta teorie a fost infirmata de studiile in domeniu si pe masura ce logopedia a progresat ca stiinta.
S-a dovedit astfel ca un copil care scrie si citeste cu dificultate sufera de dislexo-disgrafie si prin terapie se poate recupera.
S-a constatat ca balbismul se poate educa prin exercitii specifice, la fel si pronuntia sunetelor deficitare.

Activitatea logopedica:

- studiaza limbajul,previne tulburarile acestuia, creeaza conditiile pentru o mai buna adaptare a persoanei la mediu, in vederea integrarii acesteia in colectivele din care face parte
- are scop educativ contribuind la formarea individului, sprijinind institutiile de invatamant in
facilitarea procesului instructiv-educativ
- studiaza cauzele care provoaca tulburarile de limbaj, cat si conditiile favorabile dezvoltarii vorbirii corecte
- cauta solutii pentru inlaturarea factorilor nocivi
- are in vedere, in primul rand, copiii, pentru ca frecventa cea mai mare a tulburarilor de limbaj este la aceasta varsta si se stie ca orice tulburare, netratata, are tendinta de a se agrava, iar formarea unor deprinderi gresite de vorbire, odata cu trecerea timpului, necesita un efort mai mare si un timp mai lung pentru corectarea lor.


Tulburarile de limbaj pot fi:
1. Tulburari de pronuntie (afectarea pronuntiei a unuia sau mai multe sunete: dislalia, dizartria, rinolalia)
2. Tulburari de ritm si fluenta (balbaiala, bradilalia, tahilalia , logonevroza si tulburari pe baza de coree)
3. Tulburari de voce (afonia, disfonia si fonoastenia)
4. Tulburari ale limbajului citit-scris (dislexo-disgrafia, alexia si agrafia)
5. Tulburari polimorfe ( afazia si alalia)
6. Tulburari de dezvoltare a limbajului (mutism psihogen, intarziere in dezvoltarea generala a vorbirii, disfunctii verbale associate autismului infantil sau handicapului de intellect si handicapului de auz)
7. Tulburari asociate unor afectiuni de tip psihopatologic sau psihiatric (ecolalia, jargonofazia )

Cauzele Generale ale Tulburarilor de limbaj :
1. Cauze prenatale:
incompatibilitate de factor Rh, boli infectioase si intoxicatii ale femeii gravide, carente nutritionale, malformatii fetale , traumatisme abdominale, soc psihic (cu efecte insidioase asupra dezvoltarii psihofiziologice ale fatului)
2. Cauze perinatale:
sarcini distocice, cu travaliu indelungat sau insotit de complicatii, asfixii sau compresiuni produse
de manevre obstetricale gresite, anoxie cerebrala provocata de infasurarea cordonului ombilical in jurul gatului copilului (circulara de cordon), hemoragii cerebrale
3. Cauze postnatale:
- organice (de natura centrala sau periferica; malformatii sau anomalii anatomice, disfunctii fiziologice; boli ale primei copilarii si afectiuni cronice marcante)
- functionale (tulburari ale laturii impresive si expresive a limbajului; deficiente ale respiratiei sau
fono-articulatiei; insuficiente functionale la nivelul sistemului nervos central, dificultati in realizarea schemelor complexe verbo-motorii)
- psiho-neurologice (mai frecvent intalnite la cei cu deficienta mintala, cei cu tulburari de memorie si de atentie si cei cu deficiente in sfera reprezentarii vizuale si auditive, precum si la cei cu tulburari de tip neuropsihiatric sau psihopatologic
- psihosociale (factori didactogeni, sociogeni, formarea unor deprinderi gresite de pronuntie, incurajarea in scop de divertisment a vorbirii infantile sau defectuoase a copilului, solicitari verbale exagerate ce intimideaza copilul, conflicte si traume psihice ce determina introvertire excesiva si
pierderea interesului pentru comunicare, logofobie datorata reactiilor depreciative ale anturajului, imitatii, metode gresite de educatie etc.

Terapia tulburarilor de limbaj cuprinde activitati care impun dezvoltarea armonioasa a mai multor planuri:

1. Educarea auzului fonematic
2. Educarea respiratiei si a echilibrului inspir-expir
- gimnastica generala, corporala
- exercitii respiratorii simple (barbotarea apei dintr-un pahar cu ajutorul unui pai, umflarea balonului,
aburirea unei oglinzi, respiratia in patru timpi)
3. Imbunatatirea miscarii organelor fono-articulatorii
- exercitii speciale pentru muschii: obraijlor, ai palatului moale, pentru muschii gatului, ai limbii, - ai buzelor
4. Optimizarea orientarii spatio-temporale
- jocuri de cuvinte care sa cuprinda astfel de notiuni
- jocuri in aer liber care sa necesite aplicarea celor invatate
5. Realizarea unei orientari optime in schema corporala
6. Dezvoltarea muschilor fini ai mainii
- exercitii de gimnastica
- modelaj (lut sau plastelina)
- pictura, desen
7. Optimizarea coordonarii oculo-motorii in vederea realizarii unui scris caligrafic
- realizare de colaje
- decupari, lipiri pe un contur dat
8. Urmarirea dezvoltarii planului cognitiv si a procesului imaginative:
- asimilare de notiuni de calcul matemetic
- asimilare de notiuni privind lumea inconjuratoare
- activitati de brainstorming
9. Dezvoltarea vocabularului activ si pasiv, a limbajului impresiv si expresiv:
- exercitii de transformare a cuvintelor prin inlocuire de sunete sau silabe
- formarea unui cuvant nou din ultima silaba (sau sunet) a cuvantului precedent
- completarea cuvintelor cu prima silaba rostita de logoped
- gasire de rime
- povestiri pe diverse teme
- invatare de poezii, proverbe, ghicitori
10. Terapie specifica vizand corectarea discalculiei (dificultati in realizarea calculului matematic)
11. Realizarea de programe individualizate, in functie de specificul nevoilor fiecarui pacient
12. Oferire de consiliere familiei pacientului, ajutand astfel la o mai buna intelegere a nevoilor bolnavului

Tulburarile de limbaj au o frecventa mai mare in copilarie si in perioadele de constituire a limbajului, ca urmare a fragilitatii aparatului fono-articulator si a sistemelor cerebrale implicate in
vorbire.

Toate tulburarile de limbaj au un caracter tranzitoriu si sunt corectabile, educabile, prin metode specific logopedice si printr-o serie de procedee cu character general.

Orice tulburare de limbaj are tendinta de a se agrava si consolida in timp, ca deprindere negativa.
Incepand cu cele mai simple, tulburarile de limbaj produc efecte negative asupra personalitatii si comportamentului subiectului, ele fiind traite dramatic si tensional pe fondul frustrarii si anxietatii .

Balbismul (balbaiala)

Balbismul este o tulburare de vorbire in care fluenta normala a vorbirii este intrerupta de repetitii
frecvente sau prelungirea unor sunete, silabe sau cuvinte sau de inabilitatea individului de a incepe pronuntia cuvantului.

Intreruperile in vorbire pot fi insotite de clipiri frecvente ale ochilor, tremuraturi ale buzelor sau ale mandibulei sau alte comportamente care arata stradania persoanei de a se exprima.
Anumite situatii, cum ar fi vorbirea in fata unui grup de persoane sau la telefon, pot determina inrautatirea balbismului, in timp ce alte situatii, cum ar fi cantatul sau vorbirea de unul singur, imbunatatesc fluenta vorbirii.
Afectiunea este cunoscuta sub numele de balbaiala .

In mod normal vorbirea se produce datorita unor miscari musculare precis coordonate care implica respiratia (mecanism respirator), fonatia (mecanism fonator) si articularea (gat, palat, limba, buze si dinti).
Aceste miscari musculare sunt initiate, coordonate si controlate de creier si sunt monitorizate prin simturile auditiv si tactil.
Inainte de a vorbi, o persoana inspira si coardele vocale, care sunt doua benzi de tesut muscular localizate in laringe , trebuie sa se apropie una de alta.
Aerul retinut in plamani este eliberat gradual, trece prin coardele vocale usor inchise, determinand
astfel vibratia lor si producand vocea.
Sunetul vocii trece prin laringe si faringe si este directionat spre gura pentru majoritatea sunetelor, mandibula si buzele se misca intr-un mod precis pentru modificarea sunetelor si aparitia cuvintelor.

Balbismul afecteaza indivizi de orice varsta, dar apare mai frecvent la copiii mici, intre 2 si 6 ani, cand se dezvolta limbajul.
Baietii au risc de 3 ori mai mare de a face balbism decat fetele.
Majoritatea copiilor, totusi, depasesc aceasta afectiune, se presupune ca doar 1% din adulti
prezinte balbism.
Multi adulti cu balbism au cariere de succes in domenii care implica vorbitul in public.

Cercetatorii suspecteaza mai multe cauze.
Exista motive sa credem ca multe forme de balbism sunt determinate genetic.
Mecanismele precise care determina balbismul nu sunt inca pe deplin intelese.
Cea mai frecventa forma de balbism se considera ca este developmentala, adica apare la copii, care sunt in proces de formare a limbajului.
Acest tip se considera ca apare cand abilitatile de vorbire ale copilului sunt insuficient dezvoltate pentru a implini nevoile sale de verbalizare.
Balbaiala apare cand copilul cauta cuvantul corect.
Balbismul developmental este de obicei limitat in timp.
Alte forma comuna este cea neurologica.
Tulburarile neurologice apar datorita problemelor de semnalizare intre creier si nervi sau musculatura.
In balbismul neurogen, creierul nu poate coordona adecvat diferitele componente ale mecanismului vorbirii.
Acest tip de balbism poate apare si dupa un accident vascular cerebral sau alte tipuri de leziuni celebrale .

Alte tipuri de balbism sunt clasificate ca psihogenice sau care isi au originea in minte sau activitatea mentala cum ar fi prin gandire si rationament.
Deasi la un moment dat s-a considerat ca acesta ar fi cauza majora a balbismului, acest tip este acum recunoscut la un numar mic de indivizi care se balbaie.
Desi persoanele cu balbism pot dezvolta probleme emotionale cum ar fi teama de a cunoaste persoane noi, sau sa vorbeasca la telefon, aceste probleme apar ca rezultat al balbismului nu ca si cauza al acestuia.
Balbismul psihogenic apare ocazional la persoane care prezinte o boala mintala sau la persoane care au experimentat stres mental sever sau anxietate .

Cercetatorii si clinicienii au observat de mai mult timp ca balbismul apare la mai multi membri ai aceleiasi familii si ca exista o mare probabilitate ca unele forme de balbism sa fie, de fapt, ereditare. Totusi, nu au fost identificate gene specifice pentru balbism .

Balbismul este de obicei diagnosticat de un specialist in patologia vorbirii (logoped); acesta este specializat in testarea si tratarea afectiunilor vocii, vorbirii si limbajului.
Acest diagnostic este pus in Romania si de psihiatrul de copii si adolescenti.
Diagnosticul se bazeaza pe istoricul afectiunii, cum ar fi momentul debutului si in ce circumstante a aparut, precum si o evaluare completa a abilitatilor de vorbire si limbaj.

Tratament :
Exista o varietate de tratamente pentru balbism.
Oricare dintre metode imbunatateste fluenta vorbirii, dar nu exista nici un tratament care sa
vindece balbismul.
Totusi, logopedia poate ajuta la prevenirea balbismului de dezvoltare sau poate preveni ca acesta sa devina o problema pe toata viata.
De aceea este necesara o evaluare a vorbirii la toti copiii care se balbaie mai mult de 6 luni sau la cei la care balbismul este asociat cu comportamente de fortare inainte de a spune cuvantul.
Balbismul de dezvoltare se trateaza de obicei prin educarea parintilor despre restructurarea mediului in care vorbeste copilul pentru a reduce episoadele de balbaiala.

Deseori, parintii sunt invatati:
- sa ofere un mediu relaxant acasa cu oportunitati pentru copil sa vorbeasca; stabilirea unor momente specifice de-a lungul zilei in care copilul sa poata vorbi cu parintele fara ca acesta din urma sa fie deranjat pot fi de folos
- abtinerea de la a critica sau a corecta felul in care vorbeste copilul sau oprirea de la manifestarea unor reactii negative la lipsa de fluenta in vorbire a copilului; parintii ar trebui sa evite sa pedepseasca copilul pentru lipsa de fluenta in vorbire sau sa-i ceara copilului sa repete cuvantul la care apare balbismul pana il va pronunta fluent
- sa nu oblige copilul sa vorbeasca cu alte persoane, daca el nu vrea
- sa asculte cu atentie copilul atunci cand acesta vorbeste
- sa vorbeasca rar si intr-o maniera relaxata: daca un parinte vorbeste in acest mod si copilul va vorbi rar, relaxat
- sa astepte pana copilul spune cuvantul pe care vrea sa-l spuna, fara sa incerce sa completeze gandurile copilului
- sa vorbeasca deschis cu copilul despre balbism, daca acesta deschide subiectul

Multe din cele mai populare terapii pentru balbismul persistent se bazeaza pe reinvatarea vorbirii sau dezobisnuirea de a vorbi intr-un mod incorect.
Aceste programe sa adreseaza, de asemeni, si efectelor psihologice pe care le poate determina balbismul: teama de a vorbi cu persoane straine sau in public.

Alte forma de terapie, folosesc interventii cum ar fi medicatia sau dispozitive electronice. Medicamentele care afecteaza functionarea cerebrala deseori au efecte secundare care le poate face dificil de utilizat pe termen lung.
Dispozitivele electronice care pot ajuta individual sa controleze fluenta vorbirii pot crea mai multe probleme decat sa fie de ajutor in majoritatea situatiilor in care persoana trebuie sa vorbeasca si sunt abandonate de pacientii cu balbism.

Exista si metode alternative de tratament pentru balbism.
Este bine ca pacientul sa verifice cu atentie studiile, experienta in domeniu si scopurile unei persoane care ofera un astfel de tratament.
Este bine sa fie evitate persoanele care ofera un tratament pentru vindecarea balbismului.
Cercetarile in acest domeniu exploreaza cai de a imbunatati diagnosticul si tratamentul balbismului, dar si identificarea cauzelor.

Un accent deosebit se pune pe imbunatatirea abilitatilor de determinare a copiilor care vor depasi balbismul si a celor la care afectiunea va dura toata viata.
Sunt examinate caracteristicile balbismului pentru a identifica grupuri de indivizi care prezinta acelasi tip de balbism si care pot avea cauze comune.
Cercetarile se concentreaza de asemeni pe localizarea genelor care se presupune ca ar fi implicate in balbismul ce apare la mai multi membrii ai aceleiasi familii.
Instrumentele medicale moderne, cum ar fi PET (tomografie cu emisie de pozitroni) si IRM (imagistica prin rezonanta magnetica) ofera imagini ale organizarii creierului la pacientii cu balbism. De asemeni se examineaza eficacitatea tipurilor de tratament si dezvoltarea unor noi terapii.

cand eram micuta , ma balbaiam des , cateodata ma si enervam nu puteam spune ceva din cauza ca ma balbaiam , mami imi spunea "vorbeste incet si nu te mai grabii " si asa reuseam sa spun si eu ce am de spus . Acum observ ca acelasi lucru se intampla si la Andrei ,. bineanteles fac la fel cum facea mami cu mine ,

e bine roxana,dar uneori sunt situatii in care ,sunt dificultati mari de pronuntie si e nevoie de logoped

cand am avut sedinta la gradi educatoarea nea spus ca vor aduce un logoped sa faca cateva sedinte cu copii, la gabi in clasa chiar sunt cativa copii care au mari probleme cu vorbitul

e super Adriana...cris are probleme in pronuntia /"r"..nu -l poate pronunta...ma mosteneste pe mine!!

gabi are o problema cu s si S nu le poate pronunta in cuvant ......

asa este fetele , Sebi are in clasa un coleg cu deficiente mici de vorbire , in loc sa zica " ci " el pronunta "ti " , si bineanteles ca scrie cuvantul gresit in loc sa scrie "cine ' el scrie "tine " si clar greseste asa ca d-na invatatoare a sfatuit-o pe mama baietelului sa mearga la logoped , desii dupa parerea mea , cam trebuia s-o faca de mult e in clasa a 4-a , deci e imposibil sa nu fii vazut ca are deficiente la scris . Sa nu va mai zic ca bietului copil ii este rusine sa citeasca ceva in fata clasei , ca nu cumva colegii sa se amuze de faptul ca nu poate pronunta corect unele cuvinte Asa ca trebuie sa luam in serios orice pronuntie gresita a copilului nostru

din fericire eu nu am astfel de problrmr cu Alexia, de cand a inceput *sa rupe* cuvintele, a vorbit incet , rar dar fiecare cuvant il pocea, adica n-a vorbit chineza cum fac altii la inceput
acum in loc de *r* spune *l* , iar in loc de *c* spune *t*
una din propozitiile de fiecare zi * a fatut tata pi mine*

ei cris zici ca-i de la moldova..zice se fasi???.....si restul!!...cand era mic zicea esti cacata....in loc de cascata~!~~