Importanta tatalui in dezvoltarea psihologica a copilului!!!

Drept pedepsa data de Teo creez acest topic!
In dezvoltarea psihologica a copilului sunt implicati mai multi factori care, in deplina interactivitate, duc la crearea omului matur, de mai tarziu. Va astept si pe voi sa ne spuneti direct cum se implica tatii in cresterea si educarea copiilor vostri. Pentru a nu parea imposibil va expun mai jos, dragele mele, un articol pe aceasta tema, care cred ca va va fi de folos!


Importanta tatalui in dezvoltarea psihologica a copilului


In mod traditional, mama era cea responsabila de cresterea copiilor, eventual si de educatia lor. Dar astazi, lumea s-a schimbat, mama, ca si tatal, merge la serviciu, si astfel cresterea si educarea copiilor devine o misiune pe care cei doi parinti o au de impartit. Foarte des, in parcuri, pe strada, in magazine sau pe terenul de sport vedem tati cu copiii lor, intr-o relatie armonioasa si acest lucru este minunat.
Care este de fapt rolul tatalui pe parcursul intregului proces al dezvoltarii copilului din scutec pana la tinerete? In primul rand, rolul biologic este de necontestat. Este nevoie de o celula a tatalui in egala masura cu cea a mamei pentru ca o noua fiinta sa ia viata.

In primul an de viata, rolul tatalui in cresterea copilului este mai mult indirect, prin suportul oferit mamei. Acest suport este foarte important, caci bebelusul are multe nevoi carora mama trebuie sa le raspunda, dar si mama are nevoi, si de acestea se ocupa tatal.

Dupa ce copilul implineste un an, in mod ideal tatal ar trebui sa devina mai activ in relatia cu acesta. Rolul tatalui incepand cu aceasta varsta este de a-l introduce treptat pe copil in viata sociala. Ce inseamna aceasta? Inseamna ca pas cu pas tatal obisnuieste copilul cu regulile jocului, ale familiei, ale societatii. El este cel care trebuie sa puna limite copilului, sa ii interzica anumite lucruri (cu temei!), sa il obisnuiasca sa respecte unele reguli, la inceput simple apoi din ce in ce mai elaborate pe masura ce copilul are varsta potrivita pentru a se adapta acestora. Este important sa i se si explice aceste reguli.
In cazul in care tatal nu este prezent, nu este implicat in cresterea copilului sau pur si simplu esueaza in indeplinirea acestui rol, copilul poate deveni excesiv de rasfatat, egocentric, sa considere ca lui i se cuvine orice si sa nu tina cont de cei din jurul sau. Atentie insa! Nu trebuie sa confundam tatal care invata treptat copilul cu regulile jocului cu tatal sever si autoritar. Acesta din urma risca sa isi raneasca copilul, care isi poate pierde spontaneitatea si creativitatea in urma unui tratament prea dur. Ideal este ca tatal sa impleteasca in atitudinea sa limitele si iubirea intr-o relatie sincera cu copilul sau.

Dupa trei sau patru ani, sau chiar mai tarziu este momentul in care tatal poate incepe sa initieze copilul intr-un sport, o activitate fizica in care relatia copilului cu propriul corp sa fie intarita, sau in explorarea naturii. Tatal este cel care are rolul de a-i insufla copilului curaj pentru a explora lumea larga, si sa il sustina in aceste incercari.

De asemenea tatal este foarte important pentru ca il ajuta pe copil in procesul de stabilire a identitatii sexuale. Pentru baieti, tatal este are un rol in validarea propriei masculinitati, de aceea este important ca tatal sa isi incurajeze fiul (fiii) sa isi dezvolte aptitudinile personale si nu sa ii critice sau sa le compare performantele si aptitudinile cu ale sale. Este foarte important ca tatal sa se se implice in relatia cu fiii sai si sa ii initieze in activitati specific masculine, fara insa a le cere cu orice pret performante deosebite, ci incurajandu-i si descoperind ceea ce ii place fiecaruia mai mult sa faca.
Tatal poate servi drept model de sot in cuplu pentru fiul sau, si in acest caz, un rol indirect in dezvoltare il are relatia tatalui cu mama copilului. Daca relatia nu este armonioasa, daca de exemplu tatal este abuziv fata de mama este posibil ca si fiul sa devina un sot abuziv.

Pentru fete, iubirea si recunoasterea din partea tatalui este importanta pentru ca este un prim pas in recunoasterea feminitatii lor. Ei pot sa isi sustina fiicele in construirea unei identitati feminine solide recunoscandu-le si intarindu-le calitatile specific feminine, avand o buna relatie cu ele si fiind alaturi de ele in momentele dificile, incurajandu-le. Fetele care traiesc fara tata sau cele cu tati foarte ocupati, care esueaza in relatia cu fiicele lor au adesea in viata probleme in relatia de cuplu, deoarece cauta la partenerul lor ceea e nu au primit in copilarie de la tata (recunoastere, laude, suport neconditionat), iar acesta poate fi coplesit de atatea sarcini. De asemenea, ca si in cazul baietilor, si pentru fete, tatal poate servi drept model pentru alegerea unui partener in viitor.

Relatia cu tatal este importanta si in perspectiva, pentru ca legatura copilului devenit adult cu spiritualul depinde de aceasta, in sensul ca daca tatal a reusit in relatia cu copilul sa il sustina, sa ii inspire incredere si curaj in lume, acest fapt va inlesni formarea unei legaturi cu ceva ce tine de planul transcendent.

Tatal este important atat in mod indirect datorita modelului pe care il ofera copilului, si datorita suportului pe care il ofera acesta mamei, pentru ca ea sa poata fi in forma pentru copiii sai, dar si in mod direct prin relatia activa cu copiii sai.

Poate la o prima vedere pare dificil sa fii tata, cu atatea responsabilitati fata de devenirea copilului, dar in realitate, daca exista o relatie buna in cuplu si o relatie profunda cu copilul lucrurile merg apropae de la sine, cu conditia cunoasterii unor informatii de baza despre nevoile specifice fiecarei varste.

Este foarte important sa existe o relatie vie, nemijlocita a tatalui cu copiii, sa aiba micile lor secrete, glume, jocuri, iar mamele sa incurajeze si sa sustina dezvoltarea acestei relatii. Mult succes!

Autor: Iulia Feordeanu - psiholog si psihoterapeut

bravo Lili pt topic, este la fel de important ca si inplicatia tatalui in ed copilului
la mine taty ma ajuta f mult in cresterea Alexiei, deocamdata ca are timp si e mai mult acasa
oricum mai tarziu o sa conteze mai mult implicarea lui
e bine ca se obisnuieste de acum sa ma ajute

Foarte bine Paul_A... mi se pare normal ca ambii parinti sa contribuie la educatia copilului... iar la voi... o familie tanara, cu gandire tanara, nici nu ma asteptam la altceva...asa ar trebui sa fie in toate familiile... din pacate exista familii in care tatal are doar rol de sef... iar atunci cand odraslele lor au esecuri dau vina tot pe biata femeie care nu a facut altceva decat sa nu ii iasa din cuvant toata viata!

felicitari lili pt topic.....

o sa il citesc cum am timp

adevarat ce spui Lili, din pacate...unii tati se lauda cu copiii lor atunci cand au reusite iar atuci cand dau de greu si au un esec se dau la o parte dand vina pe "masa"
pe mine ma enerveaza si cei care nu-si ajuta copiii sa aiba parte de ceva bun in viata chiar si material vorbind, iar saracii copii se lupta si numai ei stiu cum reusesc sa faca ceva, iar daca totul iese bine se mandresc cu ei de parca i-ar fi ajutat cu ceva
stiu f multe cazuri

Da paul_A si eu stiu multe cazuri... daca ajunge copilul departe e ”al lui tata” daca nu ... neam prost ca ”masa”... Tind totusi sa cred ca in zilele noastre aceste cazuri se vor rari si copiii nostri vor avea parte de o educatie superioara si vor avea un altfel de viitor... alte gandiri... alte conceptii... alte sanse... in final... o viata mai buna...

sa speram lili ca se vor rari caci nu conteaza daca esti dintr-o familie cu bani sau una fara caci in ambele tatal poate fi lipsa

asa este Teo! insa de multe ori acesti copii au mame minuate care reusesc, in mare masura sa suplineasca lipsa implicarii tatalui!

oricum ..un copil va simti mereu ca ii lipseste cv...o sa vada in parc un copil cu un tata, iar in sufletelul sau va fi o lacrima.....

lilique a scris:asa este Teo! insa de multe ori acesti copii au mame minuate care reusesc, in mare masura sa suplineasca lipsa implicarii tatalui!

sunt si cazuri fericite lili

dar nu intotdeauna ...

sotul meu e plecat mai bine de 7-8luni pe an, insa atunci cand vine acasa se ocupa foarte mult de fetita, si ea ii simte lipsa insa trebuie sa munceasca , incerc sa i suplinesc lipsa si sa nu simta

la noi tati se ocupa f mult de andreea. el a stat in crestere copil si am fost multumita ...

Pentru conceperea unui copil este nevoie de 2... atunci si pentru cresterea acestuia este nevoie si de mama si de tata, fiecare cunoscandu-si atributiile ca parinte. Din pacate in societatea actuala asistam la tot mai multe separari, divorturi, certuri care nu au cum sa nu influenteze negativ dezvoltarea psihologica a copiilor.
Neimplicarea sau absenta tatalui din viata copilului duce la interiorizare, la un comportament deviant, la abandon scolar. Intr-un cuvant la aparitia problemelor de adaptare sociala a adolescentilor, mai ales in cazul baietilor. Mai mult copilul devine foarte rasfatat, egocentric si considera ca lui i se cuvine orice fara sa tina cont de cei din jurul sau. Altfel spus devine un copil cu probleme care nu se pot repara usor si care il vor urmari toata viata.
In viata unui copil , rolul ambilor parinti este foarte importanat .
:pupicei: :pupicei: :pupicei: :pupicei: :pupicei: :pupicei:


:floare: :floare: :floare:

foarte interesant articolul liligue
eu vreau sa va spun ca sotul meu sa implicat foarte mult in cresterea si educarea lui gabita,de cand l-am nascut el a fost primu care la luat in brate, ii facea laptic si ii dadea sa pape, il schimba de pempars, ii facea baita, iesea in parc cu el, ii incalzea scutecel si ii punea pe burtica cand avea colici, dormea cu gabita pe burta deoarece gabita dormea numai pe burta noastra, se juca cu el....la fel procedeaza si acum, ii face aproape toate poftele dar il si cearta si il pedepseste, este o legatura foarte stransa intre ei, de exemplu acum sotul si-a luat medical ca sa stea cu gabita acasa pana incepe gradinita, ma ajutat si ma ajuta foarte mult in cresterea si educarea lui gabita, nu m-as descurca daca nu ar fi si el

Sotul meu este mai mult plecat, din cauza serviciului, iar atunci cand vine este f obosit...prea putin sta cu ,copiii...nu-mi place deloc situatia, dar nu avem alta alternativa...sa speram ca vor veni si timpuri mai bune...

bineinteles ca in conceperea unui copil este nevcoie de doi parinti, mama si tata.
fetele mele isi adora tatal. si cea mica tremura cand! le place sa se joace cu el. :pupicei: