produse apicole

Mierea:


Datorita proprietatilor antimicrobiene si calmante, medicina populara a folosit mierea si produsele apicole de-a lungul a mii de ani, cu rezultate spectaculoase. Iata cateva dintre afectiunile care pot fi tratate cu miere de albine:

Tratamentul ranilor
Aplicarea mierii direct pe rana are o actiune antimicrobiana, calmanta, eliminand secretiile si impuritatile. In cazul ranilor care nu se vindeca, se face un amestec in parti egale din miere si untura de peste. Se aplica direct pe rana, se acopera cu pansament steril, iar dupa 3-4 ore se clateste cu ceai de musetel. Acest unguent reface elasticitatea fibrelor musculare, activeaza formarea tesutului tanar, ajutand la regenerarea lui.

In arsuri ale pielii si furuncule - se amesteca trei parti miere + o parte faina de grau. Se panseaza si se schimba pansamentul la 10 ore, spalandu-se cu ceai de musetel + patlagina (infuzie 2+2 linguri de plante la un litru de apa).

Anemia
Fiind alimentul cel mai apropiat de
consistenta plasmei, mierea inlocuieste mineralele si oligoelementele, actionand asupra hemoglobinei. Este recomandata mierea inchisa la culoare. Asociata cu polen si cu tinctura de urzica, are rezultate spectaculoase. Timp de 21 de zile se consuma miere inchisa la culoare (doua linguri) amestecata cu o lingurita polen + 20 picaturi tinctura de urzica (se gaseste la Plafar). Acest amestec se imparte in doua, o parte se ia dimineata la ora 10.00, cealalta parte la ora 17.00. Pentru copiii sub 10 ani, se recomanda o jumatate din cantitate, luata dimineata.

Gastrita
In gastrita hiperacida, mierea de salcam diluata in apa calda si luata cu 90-120 minute inaintea mesei, diminueaza aciditatea gastrica si se absoarbe repede, calmand "arsurile" (o lingura in 100 ml apa). Mierea de munte se dilueaza in apa rece (o lingura la 100 ml apa) si se administreaza cu 90-120 minute inaintea meselor. Deci este foarte importanta temperatura apei in care este diluata mierea.

Ulcer
Doua linguri de miere de salcam diluata in 200 ml lapte nefiert; amestecul se bea noaptea, intre 22.00-23.00. Bineinteles, urmandu-se regimul alimentar adecvat.

Bolile ficatului
Glucoza si fructoza, impreuna cu celelalte elemente ale mierii, sunt un component nutritiv important, regenerant, maresc rezervele de glicogen din ficat. Intr-un litru de apa clocotita se pun doua linguri armurariu macinat si se fierb 2-3 minute. Dupa ce, prin racire, lichidul ajunge la temperatura camerei, se adauga patru linguri de miere de salcam. Se bea in cursul unei zile, intre orele 10.00 - 19.00, cu o ora inainte si dupa mesele principale. Se bea 20 de zile cu 10 zile pauza, timp de trei luni.

Colite, enterocolite
Actiunea antimicrobiana a mierii o face utila si in tratarea colitelor si enterocolitelor. Se administreaza miere poliflora (1-2 lingurite) diluata in ceai de busuioc + cimbru + sunatoare (amestec in parti egale). Se pune o lingurita de amestec la o cana de apa. Se administreaza la distanta de o ora, dupa mesele principale.

Bolile de inima
Mierea ofera un ajutor pretios muschiului cardiac slabit, diminuand oboseala si durerile din regiunea inimii. Este foarte eficienta in edeme de natura cardiaca, in nevroza cardiaca, diminuand extrasistolele. Se recomanda o lingura de miere diluata in ceai de paducel sau talpa-gastii, cu doua ore inainte de masa. Ceaiul se prepara astfel: o lingurita de planta la o cana de apa. Mierea se dilueaza in ceai caldut (miere poliflora).

Ce Este Mierea De Albine?

- Un medicament natural absolut -

Este rezultatul unei munci uriase a stupului, care transforma zaharurile gasite pe florile si pe frunzele plantelor intr-o pasta semilichida, cu o compozitie chimica extrem de complexa. O lingurita de miere contine peste 400 de substante organice, care nu ar putea fi reproduse cu aparatura sofisticata a secolului Xxi. Pe langa apa biologica si zaharuri (fructoza, glucoza, maltoza, zaharoza), mierea mai contine o serie de vitamine, de minerale, de ceruri, de enzime care-i dau o valoare terapeutica uriasa. Pe drept cuvant, putem spune ca mierea este alimentul vietii. Dintre vitamine, cele mai importante sunt cele din complexul B si, in cantitati ceva mai mici, vitaminele C, A, D si K. La randul lor, mineralele, prezente in miere intr-o forma usor asimilabila de catre organismul uman, sunt foarte numeroase, variind in functie de tipul de miere: potasiu, calciu, magneziu, fosfor, la care se adauga cantitati extrem de mici de seleniu, crom si iod. Extrem de important este laptisorul de matca, bogat in hormoni naturali, care favorizeaza regenerarea celulara si normalizarea activitatii unor glande endocrine (gonadele si suprarenalele, in special). Si numaratoarea continua: acizi organici (ajuta in procesul de digestie si asimilare), enzime (stimuleaza procesele de sinteza a vitaminelor in organism, ajuta la metabolismul grasimilor si al proteinelor ori favorizeaza neutralizarea unor toxine). Dar sa vedem la ce foloseste aceasta farmacie din borcanul cu miere.

Care Sunt Proprietatile Medicinale Ale Mierii De Albine?

- Cel mai puternic energizant cunoscut -

In primul rand, mierea este cel mai rapid si puternic energizant natural cunoscut. Substantele pe care le contine sunt extrem de usor de asimilat de catre organism, care primeste prin miere nu doar caloriile de care are nevoie, ci si mineralele, vitami nele si enzimele. Apoi, mierea este un puternic antiinfectios natural, care actioneaza asupra principalelor sisteme si aparate din organism, de la tubul digestiv si caile respiratorii pana la nivelul pielii si al mucoaselor. Acest produs al stupului este si un puternic stimulent al digestiei si al metabolismului, favorizeaza tranzitul intestinal, ajutand la eliminarea prompta a toxinelor din organism. Nu in ultimul rand mierea este utila in mentinerea echilibrului endocrin, ajutand la reglarea activitatii principalelor glande din corp producatoare de hormoni.

Principalele Tipuri De Miere

Pe langa efectele generale ale mierii, exista si proprietati particulare ale acesteia, in functie de provenienta sa:



mierea de mana - este obtinuta de pe frunzele de fag, de frasin si de stejar. Are proprietati laxative mult mai puternice decat celelalte tipuri de miere, are efect antiinflamator asupra tubului digestiv, favorizeaza eliminarea toxinelor din corp.

mierea de tei - are aroma cea mai placuta si cea mai puternica dintre toate tipurile de miere. Este recunoscuta drept calmant psihic, somnifer, anafrodiziac.

mierea de floarea-soarelui - este cumva la polul opus fata de cea de tei. Are proprietati tonice psihice si tonice generale, este afrodiziaca, stimuleaza imunitatea.

mierea de salcam - se pastreaza lichida in mod natural, fiind foarte bogata in fructoza. Are, ca si cea de tei, proprietati calmante psihice. Mai este recomandata drept calmant gastric, stimulent pentru activitatea cardiaca.

mierea de brad si de alte conifere - este foarte rara, randamentul de culegere al albinelor fiind mic. Are proprietati exceptionale asupra plamanilor si sistemului respirator, beneficiind de proprietati antiinfectioase, expectorante, antitusive si, atunci cand este consumata cu tot cu fagure, bronhodilatatoare.

mierea de zmeura - face parte dintre asa-numitele soiuri de padure. Are o culoare albicioasa, specifica, dupa care poate fi recunoscuta. Regleaza activitatea ovarelor, este reintineritoare, previne aparitia unor afectiuni ca osteoporoza, sclerodermia.

mierea de menta - este culeasa de albine din culturile de menta intinse pe zeci de hectare. Se foloseste ca antitusiv, bronhodilatator, calmant gastric, analgezic, antispastic. Usureaza digestia, combate balonarea.

mierea de trifoi - este obtinuta de albine, atunci cand sunt tinute in pastorala, in preajma lanurilor cultivate cu soiurile furajere ale speciei Trifolium repens. Are o actiune diuretica foarte buna, ajutand la eliminarea apei in exces din tesuturi si, de asemenea, are o actiune estrogena, adica ajuta la fixarea calciului in oase, iar la femei favorizeaza accentuarea caracterelor feminine si are efect intineritor puternic.

mierea de mac - are un efect somnifer, antispastic si anafrodiziac (reduce excitabilitatea sexuala) puternic. Are adesea o nuanta mai inchisa, din cauza ca are in compozitie si mici granule de polen de mac, care este negru la culoare.

mierea poliflora - proprietatile sale difera foarte mult in functie de regiunea din care este recoltata. De exemplu, mierea de la campie are o actiune antiseptica si sedativa mai puternica, spre deosebire de mierea poliflora din regiunile muntoase inalte, la care efectul antiinfectios se adreseaza in special aparatului respirator, iar efectul sedativ este inlocuit cu unul tonic nervos. In general, mierea poliflora este considerata cel mai complex tip de miere ca actiune terapeutica, ea ingloband nectarul de la cateva zeci, daca nu sute, de specii de plante medicinale si imprumutand ceva din proprietatile terapeutice ale fiecareia dintre ele.

Mierea Ca Mijloc De Prevenire A Bolilor


Diabetul - studii recente, facute in mai multe tari ale lumii, arata ca inlocuirea totala a zaharului in alimentatie cu miere duce la o scadere cu 60-70% a ratei aparitiei diabetului. Mai ales in alimentatia copiilor si tinerilor este recomandata folosirea mierii ca unic indulcitor, deoarece ajuta la prevenirea diabetului juvenil, altfel imposibil de vindecat prin mijloacele actuale.

Obezitatea - se recomanda, de asemenea, inlocuirea totala a zaharului cu miere, care nu da aceeasi dependenta ca si zaharicalele obisnuite. Cercetari recente arata ca peste 60% din obezii din intreaga lume sunt, practic, dependenti de zahar si, mai ales, de produsele care il contin (ciocolata, prajituri, sucuri, bomboane, inghetata). La miere, aceasta dependenta nu apare.

Caria dentara - are drept cauza nu doar bacteriile fixate la nivelul smaltului dintilor, ci si anumite tulburari metabolice produse, conform mai multor studii, de catre consumul de zahar. De la aparitia zaharului in alimentatie, in urma cu 200 de ani, rata aparitiei unor boli cum ar fi caria dentara, diabetul, obezitatea a crescut exponential. In prezent, caria dentara este cea mai raspandita boala din lume, 98% din populatia planetei suferind de ea. Daca vreti sa franati fenomenul aparitiei acestei probleme, inlocuiti complet zaharul cu mierea de albine.

Constipatia - se previne foarte eficient prin consumul zilnic de miere. Doza care se ia in fiecare zi este de doua lingurite de miere, pe cat posibil lichida si proaspata (obtinuta in anul respectiv).



Osteoporoza - apare atunci cand in organism nu mai sunt sintetizati suficienti hormoni estrogeni, hormoni care au un rol crucial in fixarea calciului in oase. Toate tipurile de miere contin in cantitati mici laptisor de matca, cea mai bogata substanta naturala in acest tip de hormoni. Asadar, consumul zilnic de miere furnizeaza sistematic organismului acest ajutor hormonal, ajutand la prevenirea acestei boli.

Menopauza prematura - nu poate aparea la femeile care consuma zilnic miere, legume si fructe crude. Aceste alimente sunt un puternic reintineritor, stimuland in mod armonios activitatea ovarelor si intarziind aparitia menopauzei, cu pana la zece ani.

Lipsa de calciu si de magneziu - nu este combatuta direct de miere, care contine totusi cantitati destul de reduse din aceste minerale. In schimb, inlocuirea zaharului cu miere impiedica aparitia carentelor in aceste substante, deoarece spre deosebire de "otrava alba" (cum este denumit zaharul), mierea nu consuma si nu perturba asimilatia acestor doua minerale esentiale.

Tulburarile de crestere si de dezvoltare la copii - pot fi extrem de eficient prevenite prin consumul sistematic de miere de albine si de polen de albine. Ambele produse stimuleaza in mod armonios procesele de crestere si de dezvoltare, atat la nivel fizic, cat si psihic sau mental.

Cata Miere Trebuie Sa Consumam Zilnic


Copiilor sub un an nu li se administreaza deloc miere de albine, acestia fiind extrem de sensibili la anumite microorganisme care se pot dezvolta in miere - e drept, in cazuri extrem de rare - si care produc boli grave (la care adultii sunt imuni). l Copiilor intre 1 si 3 ani li se administreaza 2-4 lingurite de miere pe zi, iar celor intre 3 si 6 ani li se dau 4-6 lingurite de miere pe zi. l Copiii peste sase ani pot consuma pana la 8 lingurite de miere de albine, adolescentii pana la 15 lingurite de miere (echivalentul a 70 de grame), iar adultii - 20 de lingurite pe zi (echivalentul a 100 g).

Propolisu:


Propolisul are o mare varietate de culori şi arome, iar compoziţia sa diferă în funcţie de speciile vegetale de pe care este recoltat (de reţinut că totuşi albinele preferă mugurii de Populus); conţine în primul rând flavonoide şi acizi fenolici, de asemenea, ceară şi acizi graşi, uleiuri volatile, polen şi urme de elemente minerale.



Acţiuni terapeutice:
Propolisul este un veritabil antibiotic natural, folosit ca atare şi de către albine. S-a demonstrat că el are o acţiune antimicrobiană pentru numeroase bacterii, virusuri, paraziţi şi fungi (Staphylococcus aureus, Streptococcus sp., Escherichia coli, Pseudomonas aeruginosa, Proteus vulgaris, Klebsiella pneumoniae, Salmonella sp., Shigella sp., Mycobacterium tuberculosis – bacilul Koch, Helicobacter pylori, Candida albicans, Giardia lamblia, Trichomonas vaginalis, virus herpes simplex, virus gripal)
Are proprietăţi antioxidante (anti-tumorale, anti-cancerigene), antispastice şi anestezice; protejează contra efectelor nocive ale radiaţiilor.
Este şi un excelent antiinflamator, cicatrizant şi epitelizant, hepatoprotector (protejează ficatul contra efectelor alcoolului), imuno-biostimulator, tonic al vaselor capilare şi regenerator al ţesuturilor.
Este remarcabil faptul că, datorită marii sale variabilităţi de compoziţie, propolisul îşi păstrează nealterată capacitatea antimicrobiană, spre deosebire de antibioticele de sinteză, la care bacteriile dezvoltă în timp rezistenţă, fiind nevoie de introducerea periodică de noi şi noi antibiotice.

Indicaţii:
Pentru uz intern:
- infecţii ale căilor respiratorii superioare şi infecţii ORL (bronşite, faringo-amigdalite, viroze respiratorii, otite, sinuzite, rinite, tuberculoză)
- afecţiuni digestive şi hepatice (gastrită, ulcer gastric, colecistită cronică, hepatită cronică, ciroze, colite ulceroase, spasme digestive)
- parazitoze intestinale
- infecţii urinare, prostatite, tumori vezicale
- neuropatie diabetică dureroasă
- stări de stres, migrene
- ateroscleroză
Pentru uz extern:
- afecţiuni ale cavităţii bucale şi faringelui (stomatite, gingivite, abcese dentare, parodontopatii, faringo-amigdalite, carii dentare, tartru dentar)
- afecţiuni ORL (rinite, otite, sinuzite, otomicoze)
- afecţiuni ale pielii (eczeme infecţioase, arsuri, plăgi, ulcer varicos, tricofiţie, tuberculoza pielii, acnee, furunculoză)
- afecţiuni oftalmologice (blefarite, conjunctivite, sclerite, plăgi)
- hemoroizi, fisuri anale, proctită
- prostatită, orhi-epididimită
- metroanexită, cervicită, distrofii vulvare de menopauză
- pre- şi post-radioterapie
- artrite, artroze
Propolisul are şi numeroase utilizări cosmetice, datorită proprietăţilor sale dezinfectante, antiinflamatoare, antiacneice, cicatrizante, anestezice, antioxidante, antimătreaţă, protectoare contra radiaţiilor ultraviolete şi conservante.

multumim raluca pentru informatii .... eu ii pun miere de albine lui gabita in ceai

Polenul

Ce este polenul de albine ?SusPolenul este o substanta ce se gaseste in florile care au inflorit sau sunt imbobocite, dar pe cale sa se deschida. El se aduna pe piciorusele albinelor, iar acestea il transporta din floare in floare, pe masura ce cauta nectar. Albinele secreta apoi nectar si enzime speciale in polenul colectat din flori, formand ceea ce cunoastem ca 'polenul de albine'. Polenul contine o cantitate foarte crescuta de vitamine, minerale si aminoacizi, enzime, coenzime si chiar hormoni.

Este foarte bogat mai ales in vitamine din complexul B (B1, B2, B3, B6, B12), antioxidanti, inclusiv betacaroten, vitamina C si vitamina E, acid folic, provitamina A. Cele mai importante minerale (dar nu singurele) care se gasesc in compozitia polenului sunt calciu, fosfor, potasiu, fier, magneziu, iod. Polenul este compus din aproximativ 55% carbohidrati, 35% proteine, 3% vitamine si minerale, 2% acizi grasi si 5% alte substante nutritive. Contine de doua ori mai multe proteine decat carnea de vita si reuseste sa aibe un continut de grasimi foarte scazut.

Poate fi considerat o sursa excelenta de proteine pentru vegetarieni, fiind foarte bogat si in aminoacizi esentiali. Din punct de vedere al analizei nutrientilor, polenul este unul, daca nu chiar cel mai complet nutrient natural. 30 de grame de polen aduc organismului aproximativ 28 de calorii. Din aceste 30 de grame, 7 grame sunt carbohidrati, 15% este lecitina, 25% proteine de cea mai buna calitate. Polenul de albine nu trebuie confundat cu mierea de albine, veninul de albine sau alte produse de acest tip. Ele nu contin polen.

Care sunt efectele benefice ale polenului ?SusPolenul de albine este disponibil in foarte multe plafare si chiar farmacii, atat sub forma naturala, praf, cat si in diverse combinatii, suplimente alimentare sau chiar medicamente si produse de ingrijire a corpului. De exemplu, unele lotiuni indicate in tratarea dermatica de scutec sau a eruptiilor bebelusilor contin polen de albine.
De asemenea, el poate fi indicat ca tratament adjuvant si in terapiile impotriva astmului, alergiilor, tulburarilor gastrointestinale sau alcoolismului.

Posibilele actiuni benefice ale polenului asupra organismului includ:
- Ameliorarea digestiei - regleaza tranzitul intestinal, mai ales in cazurile de constipatie cronica sau diaree, stimuleaza arderea grasimilor si ajuta la controlul greutatii;
- Ameliorarea functionarii sistemului imun si stimularea detoxifierii organismului;
- Ameliorarea circulatiei sangvine sistemice;
- Ameliorarea astmului;
- Cresterea capacitatii de efort si imbunatatirea performantei sportivilor;
- Reducerea nivelului colesterolului;
- Reducerea efectelor secundarea ale chemoterapiei;
- Imbunatatirea potentei si cresterea libidoului;

Polenul se gaseste intr-o gama foarte variata de forme: pudra, praf, granule sau chiar tablete. Capsulele si tabletele contin si alti compusi pe langa polen, de cel mai multe ori propolis si miere. Cel mai bogat in vitamine si nutrienti este polenul poliflor, care provine din mai multe surse.

Polenul poate fi consumat de catre toti ?SusPolenul pare sa fie sigur cu toate ca specialsitii se mentin destul de rezervati daca este vorba sa recomande polen pentru o afectiune specifica. El stimuleaza functiile organismului, insa eficienta sa in combaterea unor boli nu a fost inca demonstrata. Insa polenul poate sa fie implicat si in aparitia unor fenomene alergice importante. In cazul in care exista alergii alimentare documentate, specialistii recomanda ca polenul sa fie evitat.

Ingestia de polen, survenita pe un teren atopic, poate fi raspunzatoare de aparitia dispneei, pruritului si urticariei tegumentare, edemului glotic si chiar a anafilaxiei. De asemnea, polenul nu este considerat sigur pentru femeile insarcinate, indiferent cat de multe subsante nutritive ar contine. El nu trebuie consumat ca atare nici in perioada de lactatie si de hranire la san a bebelusului. Acest fapt se datoreaza in principal riscului ca polenul sa contina si anumite pesticide sau fertilizatori artificiali, precum si fungi si bacterii, in cazul in care nu a fost depozitat corespunzator.

foarte utile informatiile Raluca,multumim

matusa mea pleaca la husi si am rugato sa imi aduca de acolo miere direct de la producator .... sa fiu sigura ca este curata, asta de pe piata nu este buna de loc

.Ce beneficii aduce cura cu lăptişor de matca


Lăptişorul de matcă se poate administra sub formă de capsule gelatinoaseDatorită concentraţiei mari de substanţe hrănitoare care intră în compoziţia sa, lăptişorul de matcă este un energizant natural, fiind de un real ajutor în tratarea multor boli. În plus, o cură cu acest remediu natural alungă oboseala şi combate efectele stresului.

Substanţă produsă de albinele tinere, lăptişorul de matcă este bogat în nutrienţi indispensabili organismului. Printre aceştia se numără acidul pantotenic (combate efectele stresului şi revigorează organismul), piridoxină (combate anemia), vitaminele A, C, D şi E, minerale (calciu, fier, cupru, fosfor, potasiu, siliciu, sulf), enzime şi 18 aminoacizi.

taguriLăptişor de matcăenergizantpartratamentAlzheimerSe poate consuma sub formă de capsule gelatinoase, sub formă pură sau de fiole. Medicii recomandă o cură de şase săptămâni, de preferat primăvara şi toamna. Pentru a avea efectele dorite, este bine ca lăptişorul de matcă să fie administrat cu 30 de minute înainte de masă.

În cazul adulţilor se recomandă 0,5 g-1 g zilnic, sublingual, iar în cazul copiilor, o linguriţă zilnic. Se poate consuma şi sub formă de capsule, câte una de două ori pe zi. Sub formă de fiole, cura se ţine 10 zile, de două ori pe an. Fiola cu lăptişor se dizolvă în puţină apă.

Previne maladia Alzheimer

Datorită antioxidanţilor conţinuţi (vitaminele A, C şi E), cura cu lăptişor de matcă poate preveni formarea tumorilor canceroase, prin anihilarea radicalilor liberi. De asemenea, lăptişorul de matcă este o sursă de acetilcolină, substanţă care permite transmisia influxului nervos între neuroni, cura fiind indicată şi pentru prevenirea maladiei Alzheimer (cei cu această boală au un nivel scăzut de acetilcolină).

Combate oboseala

Lăptişorul de matcă este un tonic general, având efect regenerator asupra organismului. Cura cu acest produs apicol este indicată în astenie, în refacerea după boală sau după o intervenţie chirurgicală, în perioadele de efort fizic şi intelectual intens. Este ideală în special pentru cei care au o alimentaţie deficitară şi pentru cei cu o stare de slăbiciune generală, dar şi cu anxietate sau cu depresie. Este bine să nu iei lăptişorul în a doua parte a zilei, pentru că, fiind energizant, poate da insomnie. În cazul copiilor, cura cu lăptişor stimulează creşterea.

Contraindicaţii
Administrarea lăptişorului de matcă nu este recomandată celor cu alergii la miere.