TALASOTERAPIA SAU MEDICINA MÃRII

Clima actioneazã asupra organismului pe calea a trei factori principali: factorii meteorologici, factorii cosmici si factorii telurici.
Climatul de litoral, din cauza presiunii barometrice crescute, realizeazã conditii favorabile schimburilor gazoase apoi micsoreazã numãrul respiratiilor si favorizeazã combinarea hemoglobinei cu oxigenul si permite o irigare mai usoarã si mai abundentã a plãmânilor.
Climatul marin are un caracter stimulant, de întãrire a organismului.
Acestui climat îi sunt proprii elemente calmante: presiunea atmosfericã uniformã, variatii mici de temperaturã si umiditate aproape constantã.
De asemena are si elemente excitante cum ar fi: radiatia ultravioletã bogatã, vânturi frecvente concretizate în nelipsita brizã marinã, continut mai mare în clorurã de sodiu si iod.
Climatul marin actioneazã asupra organismului prin cresterea metabolismului, mãrirea apetitului, excitarea sistemului hematopoetic, mãrirea diurezei, stimularea sistemului nervos, tonificând organismul.
Cel mai mare filozof al antichitãtii, Platon, îngrijit într-un anumit moment al vietii sale de medici-magi egipteni, avea sã declare sententios: " marea spalã toate relele omului".
Talasoterapia reprezintã aplicarea în scopuri terapeutice a proprietãtilor apelor mãrii ca si a nãmolului si a algelor marine tãmãduitoare, asociate actiunii climatului maritim.

Talasoterapia are multe fatete sanogenetice, cum ar fi câteva:
-contrastul dintre temperatura aerului si cea a apei si care este atât de pregnant pe malul mãrii; acesta actioneazã benefic asupra circulatiei periferice si asupra respiratiei, precum si asupra cordului.
- Continua miscare a aerului reprezentatã prin brizã, cu aspectele de flux si reflux.
- Aeroterapia reprezentatã de respirarea unui aer de o puritate deosebitã, cum este cel de pe malul mãrii, care se aseamãnã cu cel întâlnit la munte.
- Masajul ritmic al valurilor de apã sãratã exercitat asupra pielii, ca si asupra elementelor contractile de la periferia organismului ca si asupra musculaturii striate de la acest nivel, elemente care pe aceastã cale sunt solicitate si puse în actiune, prin rezistenta ce trebuie sã o opunã valurilor.
- Aerosolii care sunt inspirati si bãile de nisip, sunt alte elemente caracteristice climatului marin.

Pielea, nefiind impermeabilã, microelemetele din mediul marin care o asalteazã în cadrul talasoterapiei, în special ionii de calciu, magneziu, potasiu, iod, au toate sansele sã pãtrundã în medii interioare ale organismului, mai ales când temperatura apei este caldã.
Datoritã acestor caracteristici a apãrut nevoia ca talasoterapia sã se poatã practica si în altã parte decât la mare (ocean) si în alt anotimp decât vara.
Astfel au apãrut si s-a rãspândit voga acestor centre de talasoterapie, mai bine zis de neotalasoterapie, centre în care apa de mare este introdusã în piscine special amenajate, în tot timpul anului, unde este în prealabil încãlzitã.

Pe calea bãilor de apã marinã, a gimnasticii efectuate în submersie marinã, a unor tehnici de hidromasaj, a unor bãi de alge, a unor cataplasme de alge ca si a unor alte variate proceduri terapeutice, se urmãreste readaptarea functionalã, în special a diverselor deficiente ale aparatului locomotor. Centre de acest gen au apãrut la Eforie si Mangalia.
Marea reprezintã un simbol dinamic al vietii, un loc al nasterilor, al transformãrilor si al renasterilor. Abordând anumite aspecte psihologice legate de cromatica marinã, trebuie recunoscut faptul cã marea ne îneacã pur si simplu retina în albastru, iar magnetismul marin, actioneazã asupra unora dintre noi cu alura unei veritabile forte gravitationale. Omul, imitând natura, coloreazã tot anturajul în care trãieste si, implicit, se coloreazã si pe sine, si în viata sa, se identificã cu culorile, iar culorile la rândul lor, se identificã cu viata.
La baza magnetismului, în virtutea cãruia unii dintre oameni se vor afla ori de câte ori li se oferã posibilitatea de a merge la mare, spre a se destinde si a se revigora, stã nu numai voluptatea îmbãierilor solare sau marine, apoi peisajul întru totul caracteristic al acestor meleaguri, ca si puritatea deosebitã a aerului, tot de pe aceste meleaguri, ci si aceastã pe cât de bogatã pe atât de necunoscutã dialecticã a albastrului.

În contextul omului sãnãtos, cura heliomarinã exercitã efecte dintre cele mai binefãcãtoare, dupã cum urmeazã:
- Contribuie la ridicarea tonusului psihic prin integrarea celui ce prezintã o atractie specialã pentru acest cadru natural de existentã si de sãnãtate reprezentat de mare si de climatul ce o caracterizeazã.
- Ajutã la cãlirea organismului ca si la revigorarea sa pe calea helioterapiei, a bãilor de mare, a talasoterapiei, a ameliorãrii respiratiei prin intermediul inspirãrii unui aer de o deosebitã puritate, a combaterii sedentarismului prin intermediul plimbãrilor, jocurilor ca si a alergãrilor pe malul mãrii etc.
- Influenteazã reechilibrarea organismului prin intermediul racordãrii acestuia la modurile primare de existentã, ca si prin dezinsertia temporarã a acestuia de mediul stresant si artificial de viatã reprezentat de mediul citadin.
- Are rol benefic, mai ales în cazul copiilor, în profilaxia a numeroase boli, care de regulã asalteazã aceastã categorie de vârstã.
- Contribuie la impulsionarea si stimularea cresterii somatice, mai precis la stimularea cresterii în înãltime a copiilor.

Aceeasi curã heliomarinã exercitã efecte dintre cele mai active pe linia amelionãrii sau chiar a vindecãrii diverselor boli, cum ar fi:
- Bolile respiratorii cronice (rinofaringite, rinosinuzite, bronsite cronice, astmul bronsic), pe care le influenteazã în bine mai ales pe calea inspirãrii aerosolilor marini, apoi pe calea fluidificãrii secretiilor bronsice ca si a atenuãrii sau suprimãrii spasmelor bronsice.
- În unele boli ale sângelui, în special în unele anemii, pe calea normalizãrii eritrocitelor, ca si pe calea stimulãrii cresterii hemoglobinei, pigmentul sanguin transportator al oxigenului.
Cazurile moderate de hipertensiune arterialã beneficiazã de serviciile curei heliomarine, pe calea atenuãrii debitului sistolic, adicã a volumului de sânge pe care îl pompeazã inima la fiecare contractie.
Beneficiazã de serviciile complexe ale curei heliomarine si ateroscleroza putin avansatã, pe calea normalizãrii lipidelor sanguine, lipide care în exces contribuie la formarea acestei rugini biologice, reprezentatã de aterom, substantã care depunându-se pe peretii arterelor, reduce implicit aportul sanguin si pe acela de oxigen, cu tot ce decurge pentru organism din aceastã realitate.
- Cura heliomarinã are indicatii majore în bolile reumatice inflamatorii cronice si mai ales în poliartrita cronicã evolutivã, ce afecteazã mai ales articulatiile mici ale mâinilor si picioarelor, ca si asa numita spondilitã anchilopoeticã, boalã ce se caracterizeazã prin anchilozarea coloanei vertebrale ca si prin incubarea ei progresivã.
- Beneficiazã de aceeasi curã tuberculoza extrapulmonarã si în special cea osteoarticularã, ganglionarã si peritonealã, favorizând cicatrizarea plãgilor si fistulelor, atât de frecvente în aceste varietãti de infestare tuberculoasã, favorizând de asemenea metabolismul calciului si stimulând sistemul neuroendocrin.
- O serie de boli ortopedice (întârzierile în consolidarea fracturilor, atrofiile musculare, redorile articulare, respectiv întepenirea lor), beneficiazã de cura heliomarinã si asta pe calea reglãrii metabolismului calciului si fosforului, ca si pe calea reglãrii sistemului neuroendocrin, de unde redobândirea puterii de contractie a muschilor si redobândirea mobilitãtii articulare.
- Cura heliomarinã influenteazã favorabil o serie de boli inflamatorii ginecologice cronice pe calea micsorãrii fenomenelor dureroase, pe calea decongestionãrii focarelor de inflamatie, ca si pe calea normalizãrii functiei hipofizare, de unde normalizarea secretiei interne a ovarelor.
- De aceeasi curã mai beneficiazã si o serie de boli de piele, ca pitiriazisul, psoriazisul si eczemele uscate, cura ducând la disparitia pruritului, la uscarea veziculelor si eliminarea placardelor, elemente ce caracterizeazã aceste boli.
- Beneficii majore ale curei se înregistreazã în cazul multor boli ale copiilor, în special la aceia suferind de rahitism, ca si în convalescentã dupã diferite boli infectioase.

Curei heliomarine îi sunt proprii si o serie de contraindicatii, mai importante fiind:
- tuberculoza în fazele ei evolutive.
- insuficienta cardiacã.
- hipertensiunea arterialã severã.
- insuficienta renalã ca si nefritele cronice.
- bolile sistemului nervos central ca si bolile psihice sau nevrozele.
- anumite boli endocrine, precum si hipertiroidismul


:doctor: :doctor: :doctor:

marea e o adevarata oaza de sanatate. sa profitam din plin de ea!