Romantismul ... din noi

Mai suntem oare romantici? In zilele noastre, cuvintele de dragoste sunt trimise prin e-mail sau sms, in mesaje cat mai scurte, pe care nu le poti pastra, pentru ca, la un moment dat, ti se umple casuta postala electronica.
Am putea considera ca romantismul in zilele noastre a cam disparut. Insa, nu e deloc asa. Nu toti barbatii vor bere, sex (in continuu) si telecomanda. Nu toti vor sa se uite la un meci de fotbal. Uneori, chiar putem avea surpriza ca EL sa fie mai romantic decat noi.
Am intalnit “romantismul masculin”. Am fost un pic uimita, recunosc, si am inceput sa ma intreb unde este oare romantismul meu? Romantismul meu in fata romantismului lui parca nici nu exista. Si asta m-a facut sa-mi schimb parerea… exista barbati romantici! Si poate ca, de fapt in fiecare barbat se ascunde un romantic, insa nu vor sa-si arate aceasta latura pentru ca s-ar simti „slabi” in fata noastra.
Unii sunt de parere ca o relatie de iubire fara romantism nu poate exista si ca, atunci cand iubesti esti romantic.
Gesturile romantice sunt pentru femei dovezi de dragoste pe care barbatii le pot oferi in cadrul unei relatii. De cele mai multe ori barbatii sunt provocati de femei sa recurga la gesturi roamantice si ajung sa sfarseasca printr-un esec.
In urma esecului in mintea unei femei se produce o tragedie. A gresit pentru ca: nu ma iubeste, nu ii pasa de mine, nu apreciaza ce fac pentru el etc. De cealalta parte barbatii considera ca nu gesturile romantice sunt dovada iubirii.
Foarte multe femei nu isi dau seama de gesturile mici pe care barbatii le fac si pe care acestia le considera romantice. Pentru ele cina romantica, lumanarile parfumate si plimbarile sub clar de luna sunt dovezi de iubire. In general vorbind, ideea romantica a unui barbat este mai degraba practica decat sexy. Poate nu s-a gandit ca un inel ar fi mult mai potrivit decat un plin la masina, dar tot romantism se cheama!
Fiecare persoana, barbat sau femeie, are nevoie de o dovada de iubire. Fie ca este vorba despre o floare, o plimbare pe malul marii sau despre un cadou primit fara nici o ocazie speciala. Nimeni nu poate nega ca toate aceste atentii ne fac zilele mai frumoase si ne dau sentimentul ca suntem dorite.
Iata ce se intampla daca aveti grija de romantismul din voi :

• Veti fi mai fericiti - Cand esti romantic, capeti mai multa atentie din partea tuturor, deci implicit vei fi mai fericit.
• Veti face dragoste mai des - O teorie demonstrata spune ca oamenii mai fericiti si mai romantici fac sex mult mai des decat ceilalti.
• Va veti bucura mai mult de sex - Cand sunteti fericiti, faceti dragoste cu o intensitate mai mare.
• Veti pastra vie iubirea - O iubire romantica se bazeaza pe sentimente mai profunde si pe atractie reciproca, iar acestea o vor intari. Exista posibilitatea sa ramaneti casatoriti mult mai mult timp.
• Veti adauga alt sens si mai multa profunzime relatiei. Veti crea un mediu in care sa va simtiti in largul vostru. Veti fi cu adevarat inteles de partener.
• Veti fi parinti mai buni - cuplurile romantice vor face din casa lor un mediu pasnic si fericit. Vor fi parinti mai buni si modele pentru copiii lor. Copiii vostri vor intelege mai bine iubirea dacat ceilalti copii. Vor sti cum sa-si aleaga partenerul in viata. Vor fi capabili de a avea realtii cu oamenii din jur.
• Veti invata sa apreciati caracterul vostru unic si pe cel al partenerului. Veti intari respectul si increderea in voi. Va veti intelege fara cuvinte, ceea ce doar putine cupluri reusesc.

Asadar… Fiti romantice mamici dragi!



Celei care pleacă - ion minulescu
Tu crezi c-a fost iubire-adevărată...
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie...
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut să fie
Noi nu vom şti-o poate niciodată...

A fost un vis trăit pe-un ţărm de mare.
Un cântec trist, adus din alte ţări
De nişte pasări albe - călătoare
Pe-albastrul răzvrătit al altor mări
Un cântec trist, adus de marinarii
Sosiţi din Boston,
Norfolk
Şi New York,
Un cântec trist, ce-l cântă-ades pescarii
Când pleacă-n larg şi nu se mai întorc.
Şi-a fost refrenul unor triolete
Cu care-alt'dată un poet din Nord,
Pe marginile albului fiord,
Cerşea iubirea blondelor cochete...

A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cântat-o, poate, niciodată...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Tu crezi c-a fost iubire-adevărată?...
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie!


sa vedem fetelor cat suntem de romantice!!!!

Romantismul, pasiunea vietii in doi

Intensitatea dragostei intr-o relatie de cuplu care se alfa la inceput este destul de mare si nu ridica probleme indragostitilor, insa, cu trecerea timpului rutina incepe sa se instaleze si pasiunea scade din ce in ce mai mut. Dintotdeauna femeile au simtit nevoia romantismului in relatia de cuplu iar barbatii s-au conformat mai mult sau mai putin.
Daca in alte vremuri femeile primeau scrisori de dragoste pe care le citeau printre bataile rapide ale inimii, se bucurau de parfumul florilor primite de la admiratori si se plimbau pe malul lacului tinute cu grija de mana unui barbat, bucurandu-se de umbrele unui apus de soare, astazi insa romantismul a prins alte semnificatii. Oamenii sunt mai putin romantici si sensibili in timpurile prezente. Abia daca se mai trimite, rar, un mesaj scurt de dragoste, se daruieste o floare doar la primele intalniri si poate la onomastica.
Flacara unei relatii este suma tuturor momentelor frumoase petrecute impreuna. Nu lasati sa treaca nici macar o zi fara a nu trai ceva frumos in doi. Cinele romantice, lumanarile parfumate, un masaj fin, micile gesturi si jocuri fac ca relatia voastra sa fie una minunata. Barbatii obisnuiesc ca la inceput sa fie dulci, romantici, atenti, grijulii, ca mai apoi sa nu mai sune doar pentru a va auzi vocea, florile nu mai sunt daruite, cafeaua nu mai este savurata in pat etc.
Cand unul uita de romantism, celalalt sa ii aduca aminte.
Cand simtiti ca rutina isi face aparitia, programati-va macar o zi impreuna, o zi de relaxare.
Nu lasati munca si rutina sa va fure fericirea.

super, liliana! ma bucur ca esti plina de romantism! :pupicei:

trebuie sa mai fim si romantici ,....daca nu in fiecare zi macar la cateva zile .....
:pupicei: :pupicei: :pupicei:
si asa viata e grea , macar sa fim romantici si sa ne iubim mult .....sa invatam sa ne respectam ....
la un moment dat , romantismul dispare , si atunci trebuie sa ramana respectul fata de celalalt si iubirea si grija .....
fiti romantici cat mai mult timp !!!!!
iubiti-va mult !!!!! :pupicei: :pupicei: :pupicei:

:pupicei: :pupicei: :pupicei:

Aveti dreptate .........
:doua inimioare :doua inimioare :doua inimioare

sa va spun despre o zi plina de romantism!
eram tineri studenti, sotul nu prea avea chef de invatat pentru licenta (ca orice barbat!! ) si ii trebuiau distractii, chefuri, stiti voi viata de student si de invatat doar in ajun.
eu, soarece de biblioteca ... si ce m-am gandit?! mai erau cateva zile pana la licenta si chiar nu aveam chef de iarba verde, mici si gratare, dupa cum vroia altcineva.
si i-am spus ca urma sa mergem in week-end la iarba verde cu trupa noastra. ei, bucurie mare ca nu va invata atunci. m-am pregatit dimineata si l-am trimis sa cumpere pepsi (cica nu mai aveam, daca nu cauta in camara!!! ). pana a venit eu am pus in camera o patutra pe jos, am aranjat masa improvizata ca si la iarba verde, am pus chiar si flori de camp intr-un borcan (le avusesem pregatite din timp), gratarele, micii si cartofii pai iute-iute s-au facut. cand a venit a fost tare surprins, dar i-a placut smecheria, ne-am facut putin de cap dar nu am uitat de ..... licenta. :zambet larg:
cam asta a fost una dintre clipele de romantism ale noastre!! fericire si mult noroc va doresc!!

foarte frumos , mona !!!!
:pupicei: :pupicei: :pupicei:

iubit-va mult , si acum si in viitor !!!!

:pupicei: :pupicei: :pupicei:

noi suntem soti, prieteni, amici, amanti ... si suntem si parinti.

am gasit aceasta descriere filosofata a dragostei si mi-a placut tare mult. suna cam asa:

"EA - dragostea... Te gandesti la inexorabil - inefabila senzatie de plenitudine. De atotcuprindere. De marginire nemarginita. De inceput fara de sfarsit. De EA. Traita. Pierduta.N iciodata respirata. Dar perceputa. Nu i-am pus un nume. Nu stiam ce caut. Dar ii simteam prezenta prin toti porii existentei mele. Si ai epidermei. Tanjind dupa acel ceva. Un suras, o lacrima, o intindere de mana, o pleopa peste durerea mea, un nou-nascut peste vulcanul meu de non-cuvantare, un schelet peste pruncul nenascut, o intangibilitate peste tangibilul meu drum catre EA.
N-am incercat sa dau o definitie acestei stari (pseudoumane/pseudodivine), insa am avut temeritatea de a incerca sa o recompun (ca si cum, vezi Doamne, EA ar putea fi comparata unui puzzle!), din gesturi si culori, din taceri si amprente de alb/negru, din dureri provocate dureros si dureri placute. Cu toate acestea, nici franturile de cuvinte, nici durerea aspra, persistenta - care mi-a istovit gandul si respiratia, nimic si nimeni nu venea sa imi sara in ajutor!
Raman acelasi fariseu care care cauta drumul catre EA. Totul continua sa ramana confuz, inert, alunecos, o dibuire in orb. Absurd,coninuu. Sentimentul ca supravietuiesc, fara respir, fara caldura, fara apartenenta, fara inceput, fara sfarsit - ma ucide. Incet. Precum picatura chinezeasca. Cu perseverenta. De nedorit. Ma privesc mereu neincrezator; nu ma recunosc. Si nimic nu se mai potriveste. Sentimentul absentei EI - numeste-o cum vrei - transforma totul in inutil, in zadarnic, in tacere zgomotoasa, in eclipsa de soare, in ploaie uscata, in parfum de migdala...
Vietii pe care am impresia ca o mai am, ii lipseste tocmai viata. Degeaba o caut. Viata s-a dus cu EA - acel nenumit ceva. Incerc sa numesc nenumitul. Il caut, dincolo de ancestral, tocmai in disperatul meu prezent. Cred ca am gasit-o. Si, in ipocrizia mea, ii gasesc un nou nume. Fericit - desi sunt constient ca nu acesta este numele pe care il cautam - il rostesc. O data, de doua ori, de o suta, pana obosesc. Calm. Degajat, un timp. Apoi, revoltat ca nu era ceea ce cautam, il descompun - numele - in litere, pentru a-l recompune, a-l anagrama brutal intr-un strigat ori intr-o rugaciune, dar efortul este inutil. Cuvantul inventat se pierde in durerea perfida ce paralizeaza orice gand. Inventand un nou nume, este ca si cum as incerca sa-l rebotez pe Iisus.
Stiu, este sacrilegiu a compara Creatorul cu ceea ce caut. cu ceea ce are deja un nume. Buimac, invins, continui sa sa caut lucrurile stiute in speranta ca macar aerul lor a ramas acelasi. Continui sa imi gasesc scuze pentru perseverenta mea involutiva. continui sa ma auto-amagesc cu spatiile viitoare ale EI. Insa, paradoxal, fara EA spatiile sunt albastre, sterpe, ordinare, palpaind si tanjind tocmai dupa ceea ce odinioara EA ii daduse viata. In ambitia mea kafkiana continui sa o caut, sa-i caut un nume. Bezmetic, ocolind lumea, temandu-ma de taisul privilor sau de morga falsa, plicticoasa - dar impulsionanta - a prietenilor, ma tem de incercarea dureroasa care ma apasa si ma incearca in coautarea EI.
Credeam ca sunt cel care imi car propria suferinta in spate, dar, de fapt, eram apasat de greutatea EI. De aceea, uneori trebuie sa par indiferent sau cinic, asemenea celor care se prefac ca-i intereseaza existenta mea,experienta mea. alteori, sunt obligat sa rad peste lacrimile mele, impunindu-mi-se sa ma hlizesc disperat pentru a mi se permite plansetul ce se ascunde in intunecimea privirii. Privirea...Si ea tanjind dupa acea nenumita. fiindca, nici o explicatie, nici o justificare, nici o scuza nu trebuie sa-ti umbreasca masca, si nici gandul sau gestul. Ce imi apartin numai si numai mie. Cel care au dat sens vietii mele, cautarii mele dupa EA. Si, oh Doamne!, de atatea ori am incercat sa ma obisnuiesc cu gandul ca nu voi apuca sa-I dau un nume, ca nu voi ajunge sa O intalnesc. Si, poate, ma va descoperi EA pe mine, cu tot ceea ce sunt si nu sunt, cu tot ceea ce mi-am inchipuit ca sunt si nu sunt, cu toate gandurile mele existente si inexistente.
Da, incercam sa-i dau un nume dragostei. nu dragostea comuna, comerciala, gratuita, ieftina. Ci dragostea, acea dragoste - unica, tragica, intangibila, innourata. Dragostea pentru care, in mod absurd, doar cei care nu au gustat-o au reusit sa o cunoasca. Dragostea care nu reprezinta altceva decat distanta egala fata de toate punctele cardinale. Dragostea care nu poate fi decat o continua rasucire si o incomensurabila cautare de sine. Dragostea, infinitul absurd in jurul aceluiasi: incotro? Dragostea - drama dostoievskiana a dreptului catre adevar, tragedia dreptului la dragoste. Da, pe ea o cautam Ei incercam sa-i dau un nume. Da, pe ea o cauta cei mai multi dintre noi. Ei incearca, cei mai multi, sa nu ii dea un nume. Si, totusi, eu i-am atins suflul. Dragostei - imbratisarea imbratisarii..."

foarte frumos , mona !!! :pupicei:

:pupicei: :doua inimioare :pupicei:

Dragostea - Etape intr-o relatie de iubire: suisuri si coborasuri

Dragostea este lucrul acela intangibil care ne face multumiti cu ceea ce avem si nemultumiti de ceea ce suntem.
Dragostea este decizia de a face din problemele tale, problemele mele.
Dragostea ne determina sa facem lucrurile bine.
Dragostea este ceea ce-i face pe oameni sa creada ca sunt frumosi cand nimeni altul nu-I vede astfel.
Dragostea este ceea ce-i face pe doi sa stea unul langa altul atunci cand este suficient loc. (Lucian Blaga)
Dragostea nu are o evolutie monotona: suisuri, apoi coborasuri, emotii, ameteli, urmate de tipete isterice, liniste pana la urmatoarea etapa de ameteli si tipete. Incepe cu cateva luni de fericire deplina, si apoi mai trece prin cateva etape. In continuare va prezentam etapele prin care trece orice relatie de iubire.

Prima perioada este cea mai usoara. Te indragostesti, si, ca la inceput, te straduiesti sa dai dovada de cea mai buna purtare. Este perioada de curatre. Bine, bine, dar de ce? Procesul de indragostire implica PEA, un hormon care modifica pozitiv nivelul de buna dispozitie, aducand individul intr-o stare vecina cu euforia. Din aceasta cauza, cei indragostiti sunt mai putin constienti de defectele partenerului. Foarte interesanta explicatia, dar ce urmeaza? La un moment dat, euforia dispare, incetul cu incetul, si realitatea ii ia locul.
Dupa ce a trecut euforia primei etape, acum vezi din nou, si ce vezi? Ei bine, observi ca fiecare este unic in felul lui, si asta inseamna ca sunteti diferiti. Iar diferentele dau nastere conflictelor, oricat de toleranti si intelepti sunt cei doi parteneri. Orice relatie sanatoasa te va ajuta sa te dezvolti, sa cresti din toate punctele de vedere, iar mai devreme sau mai tarziu anumite subiecte sau probleme vor aparea la suprafata, ca urmare a relatiilor din trecut. Unul dintre parteneri poate dori sa fie mai independent, in timp ce celalalt va dezvolta un comportament posesiv si va deveni gelos. Sau unul se poate transforma in "personajul" optimist, pozitiv, prietenos si sociabil, in timp ce-al doilea va fi mai retras, negativ si pesimist. In aceasta etapa trebuie sa discutati despre ceea ce va doriti amandoi.
Acum ca sunteti impreuna de ceva timp, viata devine ceva mai usoara. Problema e ca... devine prea usoara. Te trezesti intr-o buna zi ca totul e rutina si ca te plictisesti. In acest stadiu pasiunea incepe sa dispara. Cele mai multe cupluri se despart in aceasta faza. Acum, partenerii se lupta pentru ca scanteia relatiei sa nu se stinga cu totul. De ce se ajunge aici? Pentru ca ne multumim cu relatia asa cum este si nu simtim nevoia de schimbare. Ce e de facut? Incearca sa faci mici schimbari, si vei fi surprinsa sa afli ca aplicarea lor schimba comportamentul partenerului: va deveni mai atent, tocmai pentru ca gesturile tale sunt iesite din comun.
Iesirea din etapa de plictiseala si monotonie, creeaza un nou nivel de intimitate. Te simti cu adevarat eliberata, dar, in acelasi timp, esti constienta ca esti unul din pilonii vietii celui de langa tine. Deja ati trecut prin perioade grele, prin multe incercari, si aveti deja o istorie comuna. Va simtiti in siguranta, iar asta inseamna ca relatia nu iti consuma intreaga energie. Aveti timp sa va bucurati de viata si momentele petrecute impreuna, dar va dedicati timp si propriilor interese. Odata ce ati ajuns in acest stadiu, amandoi sunteti constienti ca sunteti alaturi de un partener de viata. Bucurati-va de acest sentiment, pentru ca o data cu el veti invata sa traiti o a doua "luna de miere".

:doua inimioare :doua inimioare :doua inimioare :doua inimioare :doua inimioare :doua inimioare :doua inimioare

Dragostea inseamna sa respiri, sa speri, sa ierti , sa iubesti.
Daca as fi un nor as sta tot timpul deasupra ta, daca ai fi pamant eu as fi apa, daca ai fi rautatea, eu as fi puritatea
Te iubesc foarte mult si cred ca fara tine nu as mai putea trai in aceasta lume, care mi s-ar parea ca ziua fara soare sau noaptea fara stele.

pentru scumpul meu sot !!!!! :pupicei: :pupicei: :pupicei:

:trimite pupici :trimite pupici :trimite pupici

l-ai lasat sa citeasca pe forum pe scumpul tau sot???

desigur !!!!
:pupicei: :pupicei: :pupicei:

super!!!!
sa stii ca si la al meu ii place forumul, chiar atunci cand fac o pauza de gospodarie imi face loc la calculator!! isi lasa el tablele si alte jocuri de-ale lui!!! pentru forum!! e grozav fetelor!! :pupicei:

avem soti intelegatori .....si mai ales iubitori .....
al meu sot e multumit ca ma vede ca mi-am facut mult mai multe prietene pe forum.....
cateodata , ma intreaba , ....daca mai pot face fata la atatea cate am pe cap......
:pupicei: :pupicei: :pupicei:

asa e si la mine!

al meu face alergie cand ma vede ca stau pe forum...
la noi a cam disparut romantismul..am trecut de acea perioada ”de miere”...asta nu inseamna ca nu ne mai iubim, doar ca nu maie asa cu dulcegarii ca la inceput...cred ca din cauza copiilor, ei sunt pe primul loc in inima mea , sotul spune ca pentru el eu sunt pe primul loc in inima lui, ca ma iubea dinainte sa avem copiii- are si el dreptate, in felul lui...eu sunt mama si iubesc altfel, simt, el nu intelege asta...

ei, mai are si ei "piticii lui", dar cu timpul am invatat "sa-i educ"!!

la noi e invers...mai multi pitici am eu decat el...iar cu romantismul am cam lasat-o mai moale...nici nu a fost prea de speriat la noi
avem momente... :zambet larg:

asa zice si sotul meu elena..dar si la mine s-a schimbat situatia..sunt mamoasa si tin prea mult la fete..pe el l-am cam dat la o parte..

nu prea ai facut bine ... nu te supara, dar si eu o perioada eram tot asa, cand era adela mai micuta, insa mi-am revenit si mi-am dat seama ca e o prostie. adela are nevoie si de tata si de mama, amandoi sa fie langa ea bine dispusi si in armonie.. iar acum de cand e si lavinia, totul e "sub control". viata te invata sa treci prin toate greutatile si atunci cand mai vin altele, parca e mai usor si altfel decizi asupra problemei. :pupicei:

e posibil sa dam atentie mai multa copilului sau copiilor ,....dar nu trebuie sa il neglijam pe sot ,.....
de cate ori aveti ocazia , fiti iubarete , sexy , tentatil tot timpul ,......
cineva a spus ca : barbatii sunt niste copii mici ......
vor si ei atentie ,........si trebuie sa le-o acordam .....nu numai lor ,...sa ne-o acordam noua ....cuplului ...... :pupicei:
:pupicei: :pupicei: :pupicei:

da, stefi ai mare dreptate ... barbatii sunt copii. eu chiar i-am zis-o sotului meu, ca e tare copilaros, nu cred ca se va maturiza vreodata. stiti cum ii psunem, eu si adela (lavinia mai are pana sa vorbeasca bine ) - peter pan - vesnicul copil. asa e si al meu, copilul din el nu a plecat si nu va pleca niciodata.
e asa de haios uneori ... tare, tare copilaros, ce mai!!

aveti dreptate fetelor..o sa incerc sa ii acord mai multa atentie

asa te vreau!!!!!!!
:pupicei: :pupicei: :pupicei: :pupicei: :pupicei: :pupicei: :pupicei: :pupicei: :pupicei: :pupicei: :pupicei: :pupicei: :pupicei: :pupicei: :pupicei: :pupicei: :pupicei: :pupicei: :pupicei: :pupicei: :pupicei: :pupicei: :pupicei: :pupicei: :pupicei: :pupicei: :pupicei: