Bataia NU e rupta din Rai!

si Alex al meu e super mofturos cand vine vb sa ne alegem hainutele cu care urmeaza sa ne imbracam...

ieri iam tras cateva palme la fund lui gabi pentru ca iar a alergat spre apa ....eu tipam la el sa se opreasca si el nimic, binenteles ca mai era cu vreo 2 baietei si se indemnau toti ...... asa ca lam altoit putin si pana acasa a mers de mana cu mine

Cum sa-l faci pe copilul tau sa te asculte
O greseala trebuie corectata, o greseala repetata trebuie pedepsita. Iata ce le recomanda psihologii parintilor, cand vine vorba de copiii neascultatori.
O vorba inteleapta spune ca nu exista “baba frumoasa si copil cuminte”. Daca pentru prima parte a zicalei chirurgia estetica poate gasi o solutie, cu micutii e mult mai greu sa-i faci sa asculte.
Putini parinti se pot lauda ca au un copil cuminte. Ori nu face ordine in camera, ori nu vrea sa-si faca temele, ori insista sa stea ore intregi la televizor. Intotdeauna vor exista discutii, dar important este ca micutul sa intelegea de ce este obligatoriu sa faca anumite lucruri si de ce nu are voie sa faca altele.
Comportamentul unui copil depinde de varsta si de temperamental lui, dar si de educatia pe care a primit-o. Cea mai mare greseala a parintilor este cand isi pedepsesc copiii fara sa le explice cu ce au gresit. “Nu ai voie sa faci asta!” “De ce?” “Pentru ca asa spun eu!” - acest dialog auzit deseori nu va avea niciun rol educativ.
Nici pedepsele prea dure nu sunt bune, dar nici nu trebuie sa inchidem ochii atunci cand micutul face o prostie. Ca intotdeauna, secretul este echilibrul.
O alta gafa a parintilor este bataia, care nu numai ca nu “este rupta din rai”, dar face mai mult rau decat bine. Un copil batut si agresat fizic sau emotional va deveni tot mai agresiv si va incerca sa se razbune facand intentionat tot ce i s-a interzis sa faca.
Medicul Simona Stiuriuc spune ca mediul familial este esential in cazul unui copil care are tendinta sa fie neascultator, de multe ori el imitand ce vede la parinti: “Comportamentul sfidator poate reprezenta o incercare din partea copilului de a se simti in siguranta sau de a cistiga controlul sau de a atrage atentia de la un parinte care nu raspunde.”
Iata cateva solutii, ca sa o scoateti la capat cu micutul incapatanat:
1. Fiti un parinte model pentru copilul vostru, astfel incat sa invete din ce vede la voi.
2. Prezentati regulile care trebuie respectate si aplicati-le pentru toti membri familiei. Daca nu-I dati lui voie sa manance dulciuri la televizor, atunci nu mancati nici voi, pentru ca altfel nu va intelege de ce lui ii este interzis ceva ce altii au voie sa faca. Odata explicate regulile, nu acceptati ca acestea sa fie incalcat sub nicio forma (nici in concediu, nici in vizita, nici la bunici)
3. In loc de bataie apelati la pedepse: mai bine ii luati jucaria preferata sau ii interziceti sa iasa la joaca decat sa il loviti. Copilul va intelege mai repede ca nu trebuie sa repete greseala si nu va fi traumatizat
4. Aplicati o pedeapsa doar daca greseste in mod repetat si intentionat, nu de la prima abatere.
5. Ajutati-l sa inteleaga ca orice actiune a sa are consecinte. Degeaba il certati cand refuza sa manance. Lasati-l in pace si asteptati sa i se faca foame, asa va intelege ca daca nu mananca atunci cand i se pune masa, nu va primi nimic mai tarziu.
6. Nu va lasati impresionat la lacrimi si rugaminti. In clipa in care luati o decizie, ramaneti fermi pe pozitie si nu dati inapoi, altfel va sti ca poate sa profite de slabiciunea voastra.
7.Nu uitati ca la fel de importante ca pedepsele sunt si laudele si recompensele

Sursa: stirileprotv.ro

de acord!!...poate de cele mai multe ori am fost judecata ptr ca am fost ferma,,!!..dar acum cand ii spune dna lui Criss "mister cumintenie"ma bucur!!ca am stiut sa ma impun prin vb si pedepse,,(fara tv,,colt de rusine)...si totul la timpul lor!!

foarte bun articolul tina , insa la mine nu mai functioneaza nici pedepsele , pur si simplu nu ma asculta deloc!

interesant articolul si sunt una din persoanele care pt spune ca am crescut cu un tata sever , care in loc de pedepse ma batea si tipa, auzeama foarte des propozitia "eu te-am facut eu te omor" si asta m-a marcat enorm ..e greu sa cresti asa si ce e cel mai greu...sa ma controlez eu cu copii mei ...vreau sa nu fac aceleasi greseli , sa nu-i bat si sa nu tip dar uneori e foarte greu. eu din pacate tip foarte mult, poate de asta e si fabi mai ascultator iar de batut i-am maidat si eu la fund..dar nu foarte des . nu ar trebui sa fie o scuza dar si rabdarea are anumite limite uneori si ne ajunge oboseala si atunci folosim palma. pe mine ma atuta articolele acestea ..in urma lor incerc sa fiu un parinte mai bun . multumesc tina ca l-ai postat

interesant articolul Tina

multumesc fetelor dar nu este meritul meu. l-am descoperit si eu pe bloggul educatoarei Ralucai. mi-a atras atentia tocmai in momentul in care am ajuns si eu la concluzia ca tzip la Ralu si imi vine asa sa o bruschez sau sa o lovesc doar atunci cand sunt furioasa din alte motive sau sunt obosita. si stateam eu intr-o zi si ma gandeam ca defapt gresesc foarte mult, educatia copilului meu nu ar trebui sa depinda de starea mea de suflet si de dispozitiile mele. este total gresit sa reactionam din impuls cand este vorba de ceea ce iubim noi cel mai mult pe lume, este nedrept. copilul trebuie sa aiba acces la educatie de calitate de la parinti indiferent de starea noastra...suntem si noi oameni dar frustrarile si furiile noastre nu ar trebui indreptate sper cei mici...doar pentru ca ei sunt "mici" si fara aparare iar noi "mari". doar pentu ca ai forta necesara ca adult sa lovesti un copil nu inseamna ca trebuie sa o faci. felul in care se comporta ei este o consecinta a educatiei primite...eu am spus dintodeauna, cu mult inainte sa o am pe Raluca, ca "nu exista copil rau ci doar needucat"...sau prost crescut- si nu din vina lui. educatia reala este defapt exemplul propriu. inca sustin asta. fac greseli in educatia ei ca oricare mama...are iesiri ca orice copil nu suntem perfecti dar eu fac tot ce pot pentru ea si pentru educatia ei. nu este mereu usor. mama si tata ar trebui sa vorbeasca "aceeasi limba" dar venim din medii diferite si nu e mereu asa de simplu...uneori trebuie educat tati pentru a putea educa impreuna copilul dar eu cred ca "putin efort azi te scuteste de multe neplaceri maine" si fac cat pot iar daca obosesc iau o pauza dupa care o iau de la capat...pana la urma viata asta este ...o lupta frumoasa :joc:

gabi are o saptamana de cand nu a mai incasat-o ....de fapt si-a primit cateva palmute la fund in ziua de craciun ...... fugea si se trantea in geamul de la usa din sufragerie ..... desi am vorbit cu el de nenunarate ori ca nu este voie , ca se poate sparge , a fost si pedepsit pe aceasta tema si tot nu pricepe ..... in ziua de craciun era cu rebeca si nu mai aveau cu ce sa se joace asa ca fugeau si se tranteau in geam .... binenteles ca ma scos din pepeni si i-am tras cateva palme la fund plus pedeapsa la colt!

parerea mea e ca uneori mai bine ii dau o palma la fund decat sa tip si sa trantesc ca il traumatizez mai rau...ne trebuie multa intelepciune...

se spune ca si pedepsele sunt umilitoare si marcheaza copilul. Teo palma mamei este facuta sa mangaie nu sa loveasca, insa unii psihologi sustin ca pana la varsta de 4-5 ani poti folosi ceva "corector" simbolic, dar nu palma.

bataia cu siguranta nu e rupta din rai,,eu spun ca 2-3 palmute la fund nu inseamna bataie,,ma minunez ca desi in teorie,,,psihologii sunt foarte buni,,cu proprii copii si ei reactioneaza la fel ca si noi,,parintii normali,Criss nu si-a mai luat o palma de 2 luni!!,,intelege de fel,,de vorba buna,,,chiar de mai ridic vocea la el!!nu-i place la colt,,si asta ii fac...intr-o zi mi-a zis sa-i dau 2 palme dar sa-l las sa plece ....ceea ce inseamna ca ptr el,,e mai grea pedeapsa,,asa,,ca o aplic cand o merita,,,nu cred ca exista parinte,,care sa nu-i fi dat la copilul lui.,macar o data o palma!!!mai ales mamele care si cresc,,caci daca ma gandesc la parinti,,care au 3 angajati ptr copil,,si el vine cand doarme copilul,,si pleaca tot cand doarme,,deci educational,,nu contribuie,,la cresterea lui,,e posibil,,ca el sa nu-i fi dat vre-o palma,,ci angajatii...
Pedepsele raman punctul meu forte,,opritul televizorului,nevizitarea bunicilor,si coltul cu rusine,,insa nu pot spune ca foarte rar,ce-i drept,,ii dau si o palmuta!

asa e Sandy...pana la urma ai dreptate

sandy sunt intr-u totu de acord cu tine .... nici lui gabi nui place la colt sau sa ii opresc televizorul si eu asta fac ...... la fund ii dau cateva palme doar in situatii extreme ..... nu ma pot plange gabi este un copil cuminte si ascultator , dar ca orice copil face si prostioare din cand in cand ..... multe le trec cu vederea dar totusi trebuie sa stie cand gresesc.

Sunt sigura ca toate mamicile facem maxim ceea ce credem ca esti bine pentru copiii nostri. Pana la urma ...instinctul ne ajuta cel mai mult. Aseara am fost la mall cu Ralu si cu niste prieteni, ca o paranteza vreau sa spun ca Ralu trece printr-o perioada "salbatica" acum, nu-i convine nimic si "se scartzie" ( vorba ei) din orice, asa ca aseara la mall am avut un moment de slabiciune si am cedat, nu mai stiam in cate feluri sa ii spun sa se linisteasca asa ca am tras-o discret de par sa se calmeze...imi venea sa , doamne iarta-ma! la care se intoarce furioasa la mine si zice: "ce te-a apucat?" nah pana la urma am mers la magazinul cu jucarii si s-a linistit, azi urmeaza sa discutam...dar a fost foarte revoltata. Nu stiu fetelor, eu doar imi doresc din tot sufletul sa o invat ca violenta nu este o solutie, nu trebuie sa o accepte nici sa o foloseasca. Pe mine nu m-au batut parintii mei niciodata, nu m-au constrans sa fac vreodata ce nu imi place si mai mult daca imi doream ceva ma sustineau si erau mandrii de mine. Acu depinde si de copil...

hmmmm da tina dar acum sunt alte vremuri , nu mai sunt copii ca noi , atunci era respect , bun simt .... acum insa copii sunt rebeli , cred ca totul li se cuvine , trebuie sa le oferim totul .... dupa cum ai spus si tu te aduc la disperare cateodata si in special cand esti in public si fac astfel de scene de multe ori nu sti cum sa reactionezi./

off fetele eu pe voi va simt ca sunteti foarte rabdatoare ...dar eu nu mai pot ...toata ziua le repet acelasi lucru si uneori expodez oricat incerc sa ma abtin si incerc dar cand vad ca vb singura , cred ca e mostenire de familie ca nici taica-su nu aude cand vb cu el
toata ziua se bat si se ciondanesc ...nu se inteleg deloc...fabi nu-l lasa deloc in pace pe edy si nici invers nu-i mai bine asa ca uneori nu rezist si-i articulez pe amandoi cu cate o palma doua la fund... nu dau peste cap sau fata doar la fund ..
cand sunt nervoasa nici nu ma recunosc si nu-mi place ....deci se pare ca nu sunt o persoana prea rabdatoare

Alina,,nu te judeca atat de aspru,,la noi e vorba de un singur copil,,si e normal ca nu are cu cine se antrena,,asa ca cedeaza mai repede..,,meseria de mamica e grea,,eu stiu ca faci treaba buna cu ei,,,insa e greu sa-i stapanesti .,,,si sa fi mereu rabdatoare!!!!,,si noi ne pierdem cu firea!!..

sunt de acord cu sandy , este greu sa cresti 2 copii, in special daca nu te ajuta foarte mult si sotul si chiar si asa tot este greu

Cine nu are 2 copii cred ca inca nu o poate intelege pe Alina. Eu imi imaginez ca daca aveam 2 se jucau intre ei si nu mai eram asa mult solicitata Ralu vine mereu si ma ia de mana sa ma duca in camera ei sa o asist la joaca, ori sa-i citesc...

tina asa cred si eu ..... asa face si gabi , insa cand vine rebeca verisoara lui se joaca amndoi cei drept dar se cearta tot timpul pe jucarii , se bate , este groaznic ...asa ca nu stiu cum as fi procedat daca aveam 2 copii

Asa sunt copiii. Ralu are un prieten bun de mica. El este mai mare cu un an. La inceput cand se intalneau se certau groaznic d ela jucarii, pe urma a urmat o perioada de calm, cand imparteau jucariile si eram cu totii linistiti. Acum Ralu tot doreste sa se joace cu el de-a "incasatoritii" (cum spune ea) iar el nu vrea. I-am explicat fetei ca baietii nu doresc decat sa se joace cu masinute si jucarii de baieti....ca oricum si daca vor creste mari, jocul de-a "incasatoritul" tot o sa-i sperie pe baieti si mai bine sa incerce alte jocuri. A functionat o vreme dar e suparata pe el ca a zis-o la mama lui

nu mai imi spune ca asa se joaca si gabi cu rebeca , de-a doctorul si sai vezi ce se mai dezbraca , se consulta si isi fac injectii ,,,,, insa de fiecare data le-am spus ca nu este frumos sa se dezbrace unu in fata celuilalt..... mai nou insa se feresc sa nu ii vedem noi

haha asa este! si Ralu a inceput cu 'furisatul" ...este vorba ei! Are 2 prieteni baieti cu care se joaca, unul este baietelul unei prietene si celalalt a unor prieteni de familie. Unul dintre ei ii face jocurile, cu "incasatoritul" si printul cu printesa, celalalt nuh...si aseara in masina o intreb cu care ii place sa se joace mai mult...si imi raspunde ca cel mai frumos si care este viata ei e cel care nu-i face jocurile!!!! cel rezistent la insistentele ei m-am distrat foarte tare cu ea aseara!

Cum eviti pedepsele in relatia cu copilul tau?
Furia este unul dintre motivele pentru care parintii apeleaza la pedeapsa. Multi dintre parintii care pedepsesc frecvent copiii declara ca ar dori sa evite acest lucru si sa gaseasca alte modalitati de a „controla” comportamentul copilului. Citeste despre consecintele pedepselor asupra copiilor, despre solutii alternative si spune-ne cum reusesti tu sa eviti pedepsele in relatia cu copilul tau.

De ce este bine sa eviti sa il pedepsesti pe copil?
• Pedepsele dau rezultate doar pe termen scurt. Copilul pedepsit sau amenintat cu o pedeapsa isi schimba comportamentul pentru ca este obligat, nu pentru ca a inteles de ce ar fi bine sa il schimbe. Asadar, cand va avea ocazia sa repete comportamentul gresit, va face acest lucru daca nu se afla nimeni in preajma care sa il opreasca.

• Atunci cand sunt folosite in exces, pedepsele nu mai au efect. Copilul devine „imun” la ele, deoarece percepe relatia cu parintele ca pe un conflict de putere, pe care trebuie sa il castige.

• Pedepsele repetate dau nastere la resentimente, furie si neincredere. Copilul percepe multe dintre sanctiuni ca fiind nedrepte, ca reprezentand un abuz din partea parintelui si simte nevoia sa se „razbune” pe acesta, nerespectand regulile frecvent. De asemenea, un copil pedepsit frecvent nu se va simti iubit de catre cele mai importante persoane din viata sa: propriii parinti.

• Pedepsele se bazeaza pe suferinta: fizica sau psihica. Orice parinte isi doreste sa isi protejeze copilul de durere (de orice fel ar fi aceasta) si orice copil se asteapta ca parintele sa ii ofere siguranta si afectiune. Asadar, pedepsele pot afecta destul de mult relatia dintre tine si copil.

Cum pot evita parintii pedepsele in relatia cu copiii lor?
1. Negociaza regulile si explica-le in mod clar. Desi pentru tine este clar ce inseamna „nu ai voie sa te joci cu mingea in casa”, pentru copil poate sa insemne doar ca nu are voie sa se joace cat timp esti tu acasa, de exemplu. Sau ca nu are voie sa dea cu piciorul in ea, dar o poate arunca si prinde in maini. Asadar, atunci cand stabilesti o regula impreuna cu copilul tau, cere-i sa iti spuna ce a inteles ca inseamna respectiva regula si pune-i intrebari prin care sa verifici daca a inteles corect: „Ce inseamna ca nu ai voie sa te joci cu mingea in casa? Ce anume nu este bine sa faci?”. Intrebarea „Ai inteles?” nu este de ajuns, pentru ca cel mic va tinde sa raspunda afirmativ.

2. Afla de ce copilul nu a respectat regula. Copiii nu incalca regulile ca sa ii puna in dificultate pe parinti (cel putin, nu la inceputSmile ). Asadar, este bine sa iti pastrezi calmul si sa vorbesti cu cel mic despre motivele sale. Iti trebuie multa rabdare pentru acest lucru, asa ca este bine sa fii pregatit sa insisti pana primesti un raspuns. Tehnica va da rezultate doar daca esti calm si folosesti un ton obisnuit. Asigura-l pe copil ca nu va fi pedepsit daca iti spune de ce a realizat respectivul comportament. „Nu te pedepsesc, vreau doar sa stiu de ce ai facut asta.” Dupa ce afli motivul pentru care a incalcat regula, arata-i ca ai inteles felul in care a gandit si intreaba-l daca poate gasi un motiv pentru care este bine sa respecte regula. Vorbeste-i si tu despre consecintele neplacute care pot aparea daca nu respecta regulile si incheiati discutia pe un ton vesel.

3. Da-i copilului ocazia sa „exerseze” respectarea regulii. Spune-i copilului ca ai incredere ca va respecta regula de acum inainte, pentru ca stie de ce este bine sa faca acest lucru si da-i ocazia sa iti demonstreze ca poate respecta regula respectiva. De exemplu, daca s-a jucat cu mingea in camera desi nu avea voie, lasa-l singur 10 minute in camera cu mingea, ramanand in apropiere, pentru a verifica discret daca cel mic respecta sau nu regula.

4. Stabileste consecinte. Iata un exemplu. Copilul refuza sa manance la pranz. Spune-i ca poate sa nu manance, dar ca nu va lua masa urmatoare mai devreme, ci va primi cel mult o gustare pana la ora cinei. Lasa-l pe copil sa aleaga daca doreste sa procedeze astfel sau daca prefera sa guste totusi putin din mancarea de la pranz. Aceasta metoda nu presupune pedepsirea copilului, ci il lasa sa aleaga din doua variante pe cea pe care o prefera. Si in plus, te scuteste pe tine de incercarea de a-l convinge pe copil sa manance.
Tu ce metode folosesti pentru a nu apela la pedepse in relatia cu copilul tau?