Mit sau realitate ?

Sirenele – Mit clasic sau fiinte inca nedescoperite?

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Legendele despre creaturi jumatate om jumatate peste sunt omniprezente din cele mai vechi timpuri in mostenirea folclorica a oricarei civilizatii. De la zeita Ea, mentionata acum peste 5 000 de ani in mitologia babiloniana, la “Stimele apelor” din basmele romanesti, sirenele au tinut strict de domeniul mitului. Insa, in istorie, apar unele observatii cel putin interesante care se concretizeaza in prezent prin oameni Ri sau Ilkai din Pacific. Daca existenta acestora va fi confirmata vreodata, atunci se pare ca ne vom cunoaste fratii din adancuri...

Prima reprezentare a unui humanoid cu trasaturi acvatice vine direct de la vechii babilonieni care-l prezinta astfel pe Oannes, contrapartea masculina a zeitei sirena Ea. Mai tarziu, Odiseea lui Homer aduce o descriere mai elaboara a sirenelor. Cu toate ca putem fi tentati sa luam marturiile lui Homer drept simple mituri grecesti ale marii, nu trebuie uitat ca tot in acest mod, lumea stiintifica s-a indoit timp de sute de ani de existenta cetatii Troia, pana in momentul in care Schliemann, crezand in veridicitatea Iliadei, a descoperit-o.

Istoricul si naturalistul roman, Pliniu cel Batran, face la randu-i o descriere amanuntita a sirenelor care ar fi trait in acea perioada, indeosebi in apele din jurul Siciliei. Pe lista personalitatilor lumii care afirmau, la modul serios, ca au vazut astfel de fiinte omenesti cu aspect acvatic se numara si Cristofor Columb. Astfel, celebrul navigator si explorator genovez descrie intr-unul dintre rapoartele sale ca la data de 4 ianuarie 1493, el si echipajul sau au avut ocazia de a observa trei sirene care se jucau in valuri, undeva in apropierea insulei Haiti. Columb le descria ca fiind:
-“Nu atat de atragatoare precum cele pictate de oameni, cu toate ca fata lor semana mult cu cea a omului, iar capetele le sunt impodobite cu plete lungi”.

Daca sirenele lui Columb aveau, insa, un aspect feminin si o natura jucausa, fiinta descrisa de cronicarii norvegieni in textul “Speculum Regale” din anul 1250 parea sensibil diferita. Conform relatarii razboinicilor vikingi, fiinta capturata de ei cu o plasa de pescuit in apropierea fiordului Trondheim semana mai degraba cu o creatura semi-acvatica cu aspect fizic primitiv si cu un caracter foarte agresiv. Vikingii au hranit-o timp de cateva zile cu peste, pana cand capetenia lor, care era convinsa ca fiinta este o divinitate a marii, a propus eliberarea sa in apele marii. Situatia devine si mai interesanta atunci cand, in anul 1560, Alfonso Bosquez, medicul personal al viceregelui din Goa, a autopsiat nu mai putin de 7 sirene prinse in plase de pescarii din Ceylon si predate pe loc autoritatilor. Seria intalnirilor cu fiinte humanoide adaptate la viata acvatica continua cu peste 143 de relatari pe care sursele istorice le-au retinut integral. Un alt incident demn de retinut este cel din anul 1830, atunci cand o taranca din insulele Noile Hebride surprinde o sirena care se juca la tarm. Inchipuindu-si ca va primi o recompensa pentru fapta sa, localnica ucide ciudata creatura cu un bolovan, izbind-o repetat in zona capului. Cadavrul nefericitei fiiinte este descris detaliat de Alexander Carmichel care nu-si poate ascunde uimirea si nici explica ce fel de fiinta a disecat…

Foci, lei de mare, pesti, lamantini sau humanoizi?
Multe dintre intalnirile cu asa-zisele sirene au fost indelung combatute de catre cei care credeau ca au fost simple confuzii cu foci sau lamantini – mamifere acvatice cu silueta si forma corporala asemanatoare cu a sirenelor din mitologii. Confuzia ar fi putut aparea usor pentru ca in apa siluetele animalelor sunt oricum distorsionate. Pe de alta parte, marea majoritate a celor care au observat ciudatele creaturi au fost pescari, marinari sau naturalisti, deci oameni indelung familiarizati cu lei de mare, focile, pestii sau lamantinii…Ca si cum s-ar dori adancirea confuziei, faimoasa sirena mumificata din Fiji care a zacut peste 100 de ani intr-un muzeu australian s-a dovedit a fi nimic altceva decat un fals grosolan realizat din piele de foca, resturi umane si …mult clei de lipit !

Cine sunt Ilkai si Ri?
O serie de declaratii ale bastinasilor din insula Papua Noua Guinee au avut darul de a intriga intreaga comunitate internationala a cercetatorilor din domeniul controversat al criptozoologiei. Prima marturie exista din anul 1979, atunci cand un batran pescar a povestit pentru prima data despre existenta unor fiinte misterioase, cu aspect de sirena, care traiau un apele din jurul Noii Guinee. O serie de autori precum Roy Wagner, Richard Greenwell, Gale J. Raymond si Kurt Von Nieda au purces de indata la investigarea fiintelor pe care tribul Susurunga le numea Ilkai iar triburile Barok si Nakela le numeau Ri. Cercetatorii au aflat stupefiati ca aceste triburi de bastinasi cunosteau oamenii Ri de sute de ani considerandu-i nistre vietuitoare obisnuite ale oceanului, precum pestii, delfinii, rechinii sau broastele testoase.

Un bastinas din tribul Barok i-a povestit lui Roy Wagner ca a reusit odata sa prinda o femela de Ri, undeva in apropierea satului Korapun. Fiinta semana foarte mult cu o femeie in partea superioara, dar in loc de picioare avea o inotatoare bilobata, asemanatoare intru-catva cu coada de delfin. Pielea era mai alba decat a femeilor din sat, iar pletele sale erau lungi si negre. Intors cu ea in sat, localnicul a fost obligat de sefii tribului sa o elibereze inapoi in mare, prinderea sa fiind considerata un sacrilegiu de catre acestia. Nu la fel s-a intamplat cu membrii tribului Susurunga care se hraneau cu Ri dupa ce-i ucideau in prealabil cu harpoanele. Toti bastinasii, insa, cunosteau focile si lamantinii si faceau foarte clar diferenta intre ei si umanoizii Ri din Ocean. Observatiile cele mai frecvente ale ciudatelor fiinte au fost facute in zona satului Nokon, din Golful Elizabeth. Pe data de 5 iulie 1893, cercetatorul Gale Raymond a observat un Ri inotand in viteza pe langa barca sa. Inainte ca pescarii sa-l captureze, acesta reuseste sa scape inotand cu viteza unei foci, dupa cum au confirmat toti martorii oculari. Raymond apuca sa observe ca Ri avea membrane interdigitale la maini, probabil parte a secretului inotului sau puternic si elegant.

Ipoteza ca oamenii sa fi pornit pe doua mari directii de evolutie dintre care una exclusiv acvatica, nu este una noua pentru natura. De fapt, stramosii balenelor si ai delfinilor nu au fost altceva decat niste mamifere terestre asemanatoare cu jderii care, acum cateva milioane de ani, au ales sa traiasca in mediu acvatic, adaptandu-se si transformandu-se cu timpul in cetaceele din zilele noastre. Multi cercetatori ai stiintelor de frontiera considera ca o astfel de situatie nu ar fi fost deloc straina nici pentru stramosii lui Homo erectus. In anul 2004, au circulat pe Internet mai multe secvente care prezentau o fiinta asemanatore cu o sirena esuata pe plajele din stautul indian Chennai, in urma devastatorului tsunami din data de 24 decembrie a aceluiasi an…


Monstru din Loch Ness, legenda vie ?
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Relatari cu privire la un monstru acvatic, ce traieste in Loch Ness, Scotia, dateaza de acum 1500 de ani dar legenda moderna s-a nascut abia pe 2 mai 1933 cand a fost publicata stirea ca acest monstru a fost vazut.Un cuplu a sustinut ideea ca monstrul era pe mal, traversand drumul de pe tarm.

Ziarele britanice au trimis reporteri in Scotia pentru a veda monstrul.S-au gasit urmele unui imens animal patruped.Au fost luate mulaje cu urmele gasite in pamant si trimise la Muzeul Britanic de Istorie a Naturii, care a anuntat ca urmele erau ale unui hipopotam.

In 1934, o faimoasa fotografie, prezenta o creatura asemanatoare cu un dinozaur, al carei gat lung iesea din apele involburate. Aceasta fotografie i-a facut pe unii sa speculeze ca Nessie ( monstru ) era singurul supravietuitor al unei specii disparute de mult, plesiozaurul. Plesiozaurul acvatic, se presupune ca a disparut impreuna cu restul dinozaurilor, cu 65 de milioane de ani in urma. Totusi, Loch Ness, a fost ingetat in timpul erei glaciare, astfel incat aceasta creatura ar fi trebuit sa strabata calea dintre mare si raul Ness in ultimii 10000 de ani. Plesiozaurul, despre care se crede ca a avut sangele rece, nu ar fi putut sa supravietuiasca multa vreme in apele inghetate din Loch Ness.

In anii ‘60 mai multe universitati britanice au organizat expeditii la Loch Ness, utilizand un sonar pentru a cerceta adancurile. Nu a fost descoperit nimic concludent dar un semn de intrebare ramane fiindca la fiecare expeditie, operatorii sonarului au detectat imense obiecte subacvatice care se miscau, fenomen pe care nu l-au putut explica.

In 1975, Academia de Stiinte Aplicate din Boston a combinat sonarul cu fotografia subacvatica. Dupa ce au facut fotografia, au marit-o zarind posibila inotatoare imensa, creatura asemanatoare unui plesiozaur.

Tinuturi pierdute - mit sau realitate
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Sunt considerate ţinuturi pierdute, dar adeseori existenţa lor nu a putut fi dovedită. Cu toate acestea de ani şi ani inspiră autorii de cărţi sau filme şi suscită curiozitatea publicului. Atlantis, El Dorado, Lemuria, Camelot, Charn, Oparn sunt doar unele dintre acestea.

Oraşul scufundat: Atlantida
Atlantida e un nume de mult devenit celebru şi toată povestea legată de misteriosul continent-oraş dispărut i se datorează filozofului grec Platon. Acesta pomeneşte misteriosul loc în scrierile sale, descriindu-l ca un regat puternic cu o civilizaţie rafinată, un regat pierdut pentru că locuitorii, prin decăderea lor, au stârnit mania şi pedepsele zeilor. Istorii similare ale Atlantidei s-au păstrat şi de la egipteni sau indieni, aşa că arheologii s-au pus pe treabă şi au început să caute dovezi ale existenţei acestui loc.
Pe insula vulcanică Santorini din Marea Egee, grecul Marinatos a descoperit ruinele unui mare oraş, cu case destul de bine conservate, cu piese de moblier. Lipsesc însă osemintele omenşti. Concluzia? Oraşul ar fi fost afectat de erupţia unui vulcan care a scufundat misteriosul continent Atlantida şi l-a acoperit cu un strat de cenuşă de 30 de metri grosime.
Alţi cercetători consideră că Atlantida s-ar fi aflat în oceanul Atlantic, iar locuitorii ei manipulau energia cristalelor, a elementelor naturii şi puteau comunica telepatic. Pentru oamenii din Evul Mediu, Atlantida era un loc real, o insulă paradisiacă.
În căutarea lui Eldorado
Mulţi au plecat în căutarea lui pentru a găsi comorile de aur. Nu au ajuns însă la el, aşa că Eldorado din legendele Americii de Sus rămâne încă un mister. Se crede că acest ţinut ar fi fost situat pe malurile lacului Guatavita dn nord-estul Bogotei, mai ales că populaţiile de aici practicau prin secolele XVI-XVII diferite ritualuri ce implicau aurul. De pildă, recunoaşterea unui nou conducător se făcea după ce acesta era “îmbrăcat” în praf de aur, iar la picioare i se aşezau grămezi de aur şi smaralde pe care acesta trebuia să le oferea zeului.
Dar, de vreme ce în limba băştinaşilor Eldorado înseamnă "omul de aur", s-au mai croit şi alte poveşti legate de acest nume. Prin secolul XVI, un locotenent spaniol susţinea că ar fi fost salvat dintr-un naufragiu de însuşi Eldorado.
Alţii au pornit în căutarea ţinutului. Aşa a fost cazul guvernatorului Gonzalo Pizarro în anul 1541, care a format o expediţie cu 340 de soldaţi şi vreo 4000 de indieni. Eldorado le-a fost însă inaccesibil şi mulţi membrii ai expediţiei au murit din cauza foametei, a bolilor şi a atacurilor băştinaşilor.
Din Ţara Regelui Arthur în Lemuria
Un tărâm spiritual care a existat odată în sud-vestul Angliei. Era ţara regelui Arthur, a lui Tristan şi Isolda, a lui Lancelot şi Merlin. Tărâmul Lyonesse şi cetatea Camelot au dispărut sub ape, scria William Worcester încă din secolul al XV-lea. De atunci şi până acum, nu s-a putut delimita exact teritoriul misteriosului ţinut, dar povestea lui Arthur şi a Cavalerilor Mesei Rotunde, cu ideile de adevăr, dreptate şi vitejie, continuă.
Lemuria – un continent între India şi America. A născut şi el destule poveşti mai ales că oamenii de ştiinţă trebuiau să găsească explicaţia existenţei pe două continente a aceloraşi specii de animale şi plante (lemurul e unul dintre aceste animale). Oricum cei pasionaţi de problemă au susţinut că au găsit dovezi, scrise sau scrijelite în piatră, despre existenţa Lemuriei. Sunteţi curioşi cum arătau lemurienii? Unii cred că erau creaturi cu patru braţe şi un al treilea ochi în ceafă. Nu vorbeau nici o limbă şi comunicau telepatic. Pentru alţii, lemurienii aveau vreo 4,5 m înălţime şi pielea brună. Feţele lor erau teşite, fără frunţi, vedeau la fel de bine în lateral ca şi înainte şi puteau merge la fel de bine înainte sau înapoi.
Ce s-a întâmplat cu Lemuria? În timp, din ea s-au desprins Atlantida şi continentele actuale.
Între cer şi pământ: Shambala
E undeva ascuns în munţii Himalaya sau, din contră, nu are nicio legătură cu pământul fiind un tărâm al cerurilor. Acesta este ţinutul Shambala din vechile scrieri budiste. Ce este Shambala? Un oraş perfect rotund, cu coloane, piramide şi mari temple. Locuitorii lui, fiinţe desăvârşite spiritual, trăiesc în pace şi armonie. Unde se află oraşul? Poate în regiunea tibetană din Himalaya, poate în munţii Cun Lun din China sau poate în Altai din Mongolia. Alteori, răspunsul la această înmtrebare nu desemnează un loc pe harta Terrei: "Shambala este un măreţ domeniu ceresc şi nu are de a face cu pământul nostru", susţin unii preoţi budişti.
Şi lista tărâmurilor misterioase ar putea continua cu Charn, din “Cronicile din Narania”, Opar, din “Tarzan”, cu Pteion, din istoria lui Conan Barbarul, cu Ys, oraşul britanic scufundat, cu Agartha, un oraş legendar aflat în inima Pământului, cu Biarmaland din poveştile Nordului, cu Mu, continentul dispărut, sau cu Quivira şi Cíbola, două dintre cele şapte legendare oraşe de aur.

frumos , mona !!!! :pupicei: :pupicei: :pupicei:

:pupicei: :pupicei: :pupicei:

Piramidele
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Cum au reusit egiptenii sa ridice minunatele piramide ?, ramane inca un mister nedescifrat .
Piramidele egiptene au fost dintotdeauna invaluite in mister. Primele au fost construite in urma cu 4.500 ani. Pana la sfarsitul secolului 19, nici o alta cladire din lume nu se putea compara cu dimensiunile lor uriase.

Vechii egipteni cunosteau foarte bine geometria si astronomia, ceea ce a generat teorii care speculeaza ca piramidele nici nu ar fi fost construite de om, ci de o rasa extraterestra, care ar fi vizitat planeta noastra in urma cu mii de ani.

Blestemul faraonului Tutankhamon
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Tutankhamon este cel mai vehiculat nume de faraon dintre toti,fiind la fel de cunoscut ca si cel al lui Keops,Kefren sau Mikerinos.Tutankhamon este fiul faraonului Akenaton si al reginei Nefertiti.
Zvonurile au inceput sa circule cand egiptologii au început sa deschida mormintele faraonilor. Se spunea ca oricine profaneaza aceste morminte va fi blestemat. Multi cred ca acest blestem este de vina pentru moartea Lordului Carnarvan, care a finantat expeditia lui Howard Carter, pentru a deschide mormantul lui Tutankamon, in 1923. El a murit de pneumonie, dupa ce fusese intepat de un tantar, la cateva saptamani dupa ce deschisese mormantul faraonului.
Cati oameni nu au auzit de blestemul lui Tutankhamon sau de inscriptia ,,Moartea va atinge cu aripile ei pe cel care il va tulbura pe faraon “. Aceasta inscriptie, descoperita in interiorul mormantului lui Tutankhamun,capata un straniu ecou atunci cand a devenit cunoscuta soarta celor care ,, au profanat “ acest mormant. Sa aflam istoria descoperiri mormantului:

La inceputul secolului XX, egiptologii au crezut ca Valea Regilor si-a dezvaluit toate secretele.S-au descoperit 30 de cosciuge si 24 de mumii,printre care cele ale lui Ramses II si Amenofis I.

In 1903,un englez bogat, lordul Carnavon, a sosit la Cairo cu intentia de a face noi sapaturi. 45449xhm62jli9b

A fost primit cu scepticism, dar a reusit sa-si atraga colaborarea unui tanar Haward Carter. Echipa a avut un succes remarcabil.

In 1906, un alt cercetator, Theodore Davis, a descoperit o cupa mica cu un nume nemaiauzit:

,, TUTANKHAMON “

Acest lucru a atras atentia lui Carter si a lui Carnavon, care si-au concentrat cercetarile asupra lui. Timp de cativa ani, sapaturi le nu au scos mare lucru la iveala. hl449x5462jlli

In 1920, Carnevon a trimis de la Londra, lui Carter, o telegrama:,, Am pierdut destul timp in Valea Regilor. Schimba locul. Mergi sa faci sapaturi in delta Nilului. Este o regiune in care nu s-au gasit inca prea multe.”

Dar Carter a vazut intr-o zi colibele de piatra sub care nimeni nu facuse sapaturi.El a vrut sa incerce.

La 2 noiembrie 1922, incep sapaturile.A doua zi au gasit o piatra, si dupa ea alta. Era capatul unei scari.Pana seara au degajat 4 trepte, din cele16 pe care le avea scara.

Dupa degajarea scarii, cercetatorii au intalnit o dala de piatra cu 2 sigilii.Unul era fals, dar celalalt era autentic. El purta inscriptia urmatoare:

,, Nebkheperoure-Tutankhamon “
Poarta a fost perforata.Inauntru, Carter a vazut un culoar lung ,plin de daramaturi.

La extremitatea cealalta, la 7 sau 8 metri distanta,o alta poarta a fost descoperita, marcata de sigiliul lui Tutankhamon.

Carter i-a telegrafiat lui Carnavon pentru a-i anunta extraordinara descoperire.Trei saptamani mai tarziu, Carnavon a venit la Egipt, insotit de un alt egiptolog renumit, Calender.

La data de 25 noiembrie 1922, Carter, Carnavon si Calender au coborat scara si au gaurit poarta. In partea cealalta era ceva fantastic. Erau vase de alabastru, bijuterii, coliere, cupe de aur, cufere incrustate cu pietre pretioase…Dar nu era mumia…

La 18 februarie 1923,inaltul comisar al Marii Britanii, mai multi ministrii egipteni, ambasadorii Frantei si Belgiei, Regina Elisabeta a Belgiei, au participat la ”inaugurarea” oficiala a sapaturilor.In spatele zidului s-au gasit 2 cufere. In unul era mumia lui Tutankhamon.

Lordul Carnavon a fost intepat de un tantar si a murit in noaptea de 4 spre 5 aprilie 1923.

Asa s-a nascut legenda blestemului faraonului.

Mortile misterioase au continuat: unul din fratii lui Carnavon, infirmiera lui Carnavon, secretarul lui Carter, tatal lui s-a sinucis, savantul care a radiografiat mumia ,un ministru egiptean care a vizitat mormantul.

Presa a creat imediat legende, ca de exemplu: ca Carnavon ar fi fost intepat nu de un tantar ci de un scorpion sacru, sau ca o cobra ar fi mancat papagalul arheologului. Dar Carter a continuat sapaturile si a mai descoperit doua alte cufere, o capela si doua alte sarcofage, dintre care unul din aur masiv.

Fiind invelita complet in benzi de panza si intr-o stare foarte proasta, mumia a fost scoasa din mormant abia in octombrie 1925.

Inscriptia de pe benzi afirma:” Rege Tutankhamon, inima ta ramane nemuritoare in trupul tau. Ea este in fruntea celor vii, asa cum Ra va ramane in cer.”

Acum se stie ca Tutankhamon era un faraon din a 18-a dinastie , mort foarte tanar.

S-au presupus diferite explicatii ca: radioactivitatea, febra Q, praful(o explicatie ridicola inventata intr-un moment de criza in fata presei) , histoplasmoza , etc.lestemul lui Tutankhamon i-a facut pe multi sa tremure si sa viseze . Dar este foarte greu sa crezi in el…

Stonehenge … centrul Universului

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Ansamblul de la Stonehenge, situat in campia Salisbury,la circa 130 Km de Londra, reprezinta unul dintre cele mai frumoase locuri preistorice din lume si unul dintre cele mai misterioase.Este misterios datorita cercului de pietre mari, verticale, a fortificatiei circulare si a inelului de gropi umplute. Nimeni nu stie

Pietrele verticale si cele orizontale,prin care acestea sunt unite, arta ca si cum ar fi facute din lemn, de un tamplar.Ar fi fost normal ca cei din neolitic sa foloseasca lemnul si nu piatra si la ce a servit aceasta aliniere? Un instrument de prezicere a eclipselor?

Monumentul nu a fost construit tot o data ci treptat. Prima si cea mai importanta etapa a ansamblului de la Stonehenge era o constructie mare si rotunda, din lemn, inconjurata de un sant circular. Ramasitele acestei fortificatii, construite intre 3200 si 2700 i.e.n. sunt inca visibile in ciuda eroziunilor. Ridicatura avea cam 2 m inaltime si 6 m latime si un diametru de circa 98 m. Constructia de lemn era cam de 30 m in diagonala si se crede ca avea acoperis de paie dar azi a mai ramas putin din ea. Intrarea principala era la sud. Constructia centrala era probabil o capela funerara. Apoi au fost sapate cele 56 de gropi, intr-un cerc in interiorul fortificatiei. multe dintre ele contin ramasite umane dar dupa cercetari s-a vazut ca gropile fusesera construite cu mult timp inainte sa fie pusa cenusa in ele.

In anii ‘60, astronomul Gerald Hawkins a afirmat ca monumentul Stonehenge era un “calculator” al epocii de piatra de prezicere al eclipselor sau loc unde se desfasurau ritualuri.

Modul in care monumentul Stonehengea fost construit ramane o enigma pentru ca nu se stie cum au fost aduse pietrele, construite din stanci de dolerit albastru ( care se gasea la o departare de 200 Km fata de Stonehenge ), grele de 80 de tone. Mai sunt si 81 de bolovani, fiecare avand 50 de tone, sunt din granit dur si se puteau extrage dintr-o stanca aflata la o departare de 35 Km. 30 de bolovani au fost ridicati apoi vertical. Cum au fost adusi? Astazi au mai ramas aproximativ jumatate din pietrele originale . Enigmaticul Stonehenge ramane fara raspunsuri si pe viitor.

interesant !!!
:pupicei: :pupicei: :pupicei:

Triunghiul Bermudelor
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]
Triunghiul Bermudelor (cunoscut şi sub numele de Triunghiul Diavolului) este o zonă triunghiulară din Oceanul Atlantic mărginită la extremităţi de Miami, Bermuda şi Puerto Rico. Legenda spune că mulţi oameni, ambarcaţiuni şi avioane au dispărut în mod misterios în această zonă. Câţi au dispărut depinde însă de cine face localizarea şi numărarea. Dimensiunea triunghiului variază între 500 000 de mile pătrate până la de trei ori mai mult în funcţie de imaginaţia autorului. (Unii includ şi Insulele Azore, Golful Mexic şi Indiile de Vest în triunghi.) După unii misterul ar data din timpul lui Columb. Chiar şi aşa, estimările variază între 200 şi 1 000 de incidente în ultimii 500 de ani. Howard Rosenberg susţine că în 1973 Paza de Coastă SUA a răspuns la peste 8 000 de cereri de ajutor în zonă şi că peste 50 vase şi 20 avioane s-au scufundat în Triunghiul Bermudelor în ultimul secol.

Multe teorii au fost promulgate pentru a explica extraordinarul mister al dispariţiei acestor vase şi avioane. Extratereştrii malefici, cristale reziduale din Atlantida, oameni răi cu aparate antigravitaţionale sau alte tehnologii ciudate, vortexuri către o a patra dimensiune sunt ipotezele favorite ale scriitorilor de proză fantastică. Câmpuri magnetice ciudate şi flatulenţele oceanice (gaz metan provenit de pe fundul oceanului) sunt explicaţiile preferate de minţile mai tehnice. Condiţii meteorologice (furtuni, uragane, tzunami, cutremure, valuri mari, curenţi, etc.), nenoroc, piraţi, încărcături explozive, navigatori incompetenţi şi alte cauze umane şi naturale sunt explicaţiile date de investigatorii mai sceptici.

Există persoane sceptice care afirmă că faptele nu confirmă legenda, că nu există un mister ce necesită rezolvare şi nimic nu trebuie explicat. Numărul epavelor din zonă nu este extraordinar de mare dacă ţinem cont de dimensiunile acesteia, locaţia şi traficul din zonă. Multe dintre vasele şi avioanele care au fost identificate ca fiind dispărute în Triunghiul Bermudelor nu au fost acolo deloc. Investigaţiile nu au prezentat încă dovezi ştiinţifice ale existenţei unui fenomen neobişnuit implicat în dispariţii. Prin urmare orice explicaţie, inclusiv cele ştiinţifice cum ar fi cele bazate pe eliberarea de gaz metan de pe fundul oceanului, anomalii magnetice, etc. nu sunt necesare. Adevăratul mister este cum a devenit Triunghiul Bermudelor un mister.

Legenda modernă a Triunghiului Bermudelor a apărut curând după ce cinci avioane ale armatei au dispărut într-o misiune de antrenament în timpul unei furtuni puternice în 1945. Cea mai logică explicaţie pentru această dispariţie este aceea că compasul pilotului principal lt. Charles Taylor s-a defectat. Avioanele de antrenament nu erau echipate cu instrumente de navigare care să funcţioneze bine. Grupul a fost dezorientat şi pur şi simplu a rămas fără combustibil. Nici o forţă misterioasă nu a fost implicată cu excepţia efectului misterioasei forţe a gravitaţiei asupra avioanelor fără combustibil. Este adevărat că unul de avioanele din misiunea de salvare a explodat la scurt timp după decolare dar aceasta s-a datorat mai de grabă unui rezervor defect decât unei forţe misterioase.

De-a lungul anilor au apărut zeci de articole, cărţi şi programe de televiziune promovând misterul Triunghiului Bermudelor. În urma studierii materialelor existente Larry Kushe a descoperit că puţini au realizat investigaţii asupra misterului, mulţi mulţumindu-se doar să transmită mai departe speculaţiile predecesorilor ca şi cum acestea ar fi fost adevăruri incontestabile. Nimeni nu a ajutat mai mult la crearea acestui mit decât Charles Berlitz care a scris un bestseller cu acest subiect în 1974. După examinarea unui raport oficial de peste 400 pagini al Comisiei de Investigaţii a Marinei referitor la dispariţia avioanelor din 1945 Kushe a descoperit că Comisia nu era uimită deloc de incident şi nu a menţionat presupusele transmisii radio citate de Berlitz în cartea sa. După spusele lui Kushe, ce nu a fost greşit interpretat de Berlitz a fost inventat. Kushe scrie: ,,Dacă Berlitz afirma că un vapor era de culoare roşie şansele ca acesta să fii fost de oricare altă culoare sunt aproape o certitudine.” Berlitz însă nu a inventat numele, acesta i-a fost dat de Vincent Gaddis în ,,Mortalul Triunghi al Bermudelor” apărută în numărul din februarie 1964 al revistei Argosy care era dedicată ficţiunii.

Pe scurt, misterul Triunghiului Bermudelor a devenit un mister pe baza unei mass medii care a transmis fără a cerceta speculaţiile conform cărora ceva misterios se petrece în Oceanul Atlantic.

Încălzirea Globală - (global warming) – mit sau realitate
de Marcel Urs

Va pieri pământul în viitorul apropiat din cauza încălzirii globale?
Cine este în spatele conceptului de încălzire globală?
Sunt dezastrele naturale semne ale sfârşitului?
Vom muri sufocaţi de dioxid de carbon?

În ultimele decenii, conceptul de încălzire globală (global warming) a luat proporţii uriaşe în toate sferele politice la nivel mondial. Copiii învaţă încă de pe băncile şcolii că omul este cel mai mare dăunător al mediului înconjurător, datorită emisiilor bioxid de carbon (CO2) ale autovehicolelor sau fabricilor industriale. De asemenea mai învaţă că, gheţarii din Alaska se topesc, influenţând astfel creşterea fără precedent a nivelului oceanelor. Dar şi că stratul de ozon are câteva găuri provocate tot de către acţiunile oamenilor ducând astfel la expunerea periculoasă a planetei la razele ultraviolete ale soarelui. Şi, în sfârşit, că temperatura globului a crescut alarmant în ultimul secol etc.
Marea majoritate a centrelor mass-media fac o publicitate asiduă unor programe special dedicate acestui subiect. Guvernul Statelor Unite se pare că are ca prioritate pe agenda sa subiectul
încălzirii globale.
Toate acestea nu sunt altceva decât o falsă propagandă a aşa-numiţilor environmentalişti (specialişti în mediu înconjurător) care sunt parte din cea mai puternică clasă politico-ideologică a
zilelor noastre. Mişcarea ideologică a mediului înconjurător este total diferită de conceptul de conservare născut în om, de a proteja mediul înconjurător, ca, de exemplu, reducerea agenţilor
poluanţi din apă şi aer, prezervarea şi protejarea animalelor sălbatice şi a mediului în care trăiesc ele, etc.
Participanţii mişcării ideologice de protejare şi prezervare a mediului au o agendă mult mai vastă decât cum ne imaginăm noi. Iar scopul acestor acţiuni este schimbarea radicală a modului de viaţă uman.
Începând din anul 1992, când la Rio de Janeiro a avut loc cea mai amplă conferinţă pe teme de mediu, mişcarea de protejare şi prezervare a mediului înconjurător a crescut extraordinar.
Membrii ai Partidelor Verzi sunt infiltraţi prin toate guvernele lumii influenţând astfel politica lor la cel mai înalt nivel. Tratative Internaţionale ca: Protocolul de la Kyotto, care controlează proiecte care au în vedere influenţele omului asupra încălzirii globale, şi Protocolul Biosafety, care controlează tratative cu privire la produsele agricole care au fost modificate genetic, au fost negociate şi adoptate de mai multe ţări sub influenţa acestor indivizi.
Există însă un semn de întrebare în toată această mişcare politico-ideologică: de ce preziceri importante ale acesteia se dovedesc a fi false? Această mişcare încearcă să descrie o imagine sumbră
a viitorului societăţii umane, de la deteriorarea rapidă a ei, până la dispariţia ei ca “specie”.
Una dintre lucrările care au pus bazele mişcării ideologice de protejare şi prezervare a mediului a fost “Primăvara Liniştită”, apărută în 1962, în care autoarea Rachel Carson a pus bazele
mişcării. Fostul vicepreşedinte american Al Gore, la rândul său un împătimit al acestei mişcări, declara că “fără această carte, mişcare ideologică a mediului, rămânea în urmă sau nu se dezvolta
deloc”.
Această “profeteasă” a mişcării, Rachel Carson, susţinea, de asemenea, că, substanţele chimice sintetice, în special ierbicidele, vor cauza epidemii în masă şi vor afecta mortal foarte multe
animale sălbatice, ceea ce s-a adeverit a fi o falsă profeţie.
O altă lucare faimoasă, care a pus bazele mişcării, a fost “Explozia Populaţiei”, scrisă de cunoscutul biolog al Universităţii Stanford, Paul Enrich. În 1968, aceasta prezicea că “bătălia de
a hrăni populaţia lumii, s-a terminat. În anul 1970, omenirea va cunoaşte o foamete cum nu a mai existat până atunci: sute de milioane de oameni au să moară de foame”. Au trecut peste 30 de ani de atunci, şi se pare că există hrană din abundenţă pentru marea majoritate a populaţiei lumii.
A treia lucrare, care a influenţat mişcarea ideologică a mediului, a fost un raport al Clubului de la Roma, “Limitele Dezvoltării”. Acestă lucrare a promovat ideea scăderii accentuate a resurselor
naturale din cauza creşterii populaţiei globului şi a poluării pe care aceasta o produce.
Toate aceste lucrări au fost foarte populare la vremea lor, şi continuă să înfluenţeze gândirea multora chiar şi în secolul XXI.
Ca toate ideologiile, politica ideologică de protejare şi prezervare a mediului are două părţi: o parte de diagnosticare a situaţiei şi o cale de tratare a acesteia. Mesajul principal al mişcării ideologice
de protejare şi prezervare a mediului este: “fă ce îţi spun şi cum îţi spun, că dacă nu, lumea se va sfârşi”.

Mai jos sunt câtva dintre prezicerile făcute de adepţii de protejare şi prezervare a mediului, care s-au dovedit a fi false, din punct de vedere ştiinţific:
- Nu există un dezastru ecologic iminent care să distrugă lumea
- Bioxidul de carbon, care este produs de către omenire, va produce o încălzire uşoară a planetei, încălzire la care omenirea se va adapta foarte uşor
- Dezastrele naturale ca: furtuni, uragane, inundaţii şi secete, nu au crescut în număr sau ca intensitate
- Nivelul oceanelor a crescut din tot timpul, şi va continua să crească în următoarele secole, dar într-un ritm cu care pământul se va obişnui
- Au fost dintotdeauna schimbări abrupte în temperatură, ca recenta creştere a temperaturii globale a pământului din ultimul deceniu. Temperatura globală a Terrei a crescut cu doar 0.06
grade Celsius pe deceniu. Această creştere este doar o treime din rata măsurată de termometrele din jurul lumii, dând astfel o impresie nu tocmai precisă despre adevăratele măsurători
- Bioxidul de carbon (CO2) este viaţa plantelor şi a planetei, nu un poluant
- Accesul la energie ieftină ca cea nucleară sau pe bază de cărbuni, combătută atât de mult de cercurile de protejare şi prezervare a mediului, creşte nivelul de viaţă al umanităţii, nu îl coboară, ajutând astfel pe cei mai săraci locuitori ai Terrei.Omenirea îşi are cursul ei istoric. Planeta urmăreşte cu exactitate un traiect bine stabilit.
Faptul că, am vrea noi să schimbăm cursul istoriei sau să salvăm “viaţa planetei” este alt lucru.
Suntem însă prea mici şi neînsemnaţi, de multe ori, ca să influenţăm cu adevărat viitorul.

foarte interesant!

Mitul 1: Oamenii îşi folosesc doar 10% din creier

Oamenii au această convingere de peste 100 de ani, însa studiile au demonstrat ca ea este eronată, potrivit Daily Mail. Diferite analize făcute creierului, cu cele mai performante aparate, au demonstrat că nicio zonă din creier nu este "inactivă".

Mitul 2: O bucată de mâncare scăpată pe jos maxim 5 secunde nu ne poate îmbolnăvi

Microbiologii contrazic această părere. Câteva studii de laborator au scos la iveală faptul că bacteria Salmonella typhimurium contaminează alimentele în cele 5 secunde, provocând diaree şi stări de vomă.

Cât de repede se transmit bacteriile pe mâncare? În 99% din cazuri, bacteriile de pe faianţă s-au transmis în mancare în exact cinci secunde. Transferul bacteriile de pe suprafeţele din lemn este puţin mai lent (până la 68% din bacterii au contaminat mâncarea), iar transferul bacteriilor de pe covoare se face şi mai uşor (0,5% din bacterii au fost transmise in mâncare, în mai puţin de 5 secunde).

Mitul 3: Părul şi unghiile continuă să crească chiar şi la cadavre

Se pare că aceasta este doar o iluzie optică. Corpurile neînsufleţite se usucă, pielea îşi pierde elasticitatea, iar acest lucru apare mai evident în zona unghiilor şi cu pilozitate. Pentru a creşte, părul şi unghiile au nevoie de un complex de hormoni care "se dezactivează" în momentul în care organismul îşi pierde funcţiile vitale.

Mitul 4: Urina curată denotă un organis sănătos

Câtă vreme urina este limpede şi are o culoare galben pal, nu avem motive să ne îngrijorăm pentru sănătatea noastră. În schimb, atunci când ea capătă o nuanţă mai închisă, mai mult ca sigur organismul nostru este deshidratat.

Acesta credinţă este pe jumătate falsă. Culoarea urinei depinde de cantitatea de substanţe care se dizolvă în lichid. Astfel, cu cât sunt mai multe substanţe care se dizolvă în urină, aceasta devine mai închisă la culoare.

Mitul 5: Guma se lipeşte de stomac şi rămâne acolo vreme de mai mulţi ani

Chiar dacă este mai greu de digerat, sistemul digestiv are armele sale în lupta cu mâncărurile pe care la înghiţim. În ciuda părerii generale, guma de mestecat ajunge în intestine la numai două zile după ce a poposit în stomac. Chiar dacă este lipicioasă, guma nu are nicio şansă în faţa sucurilor gastrice din stomac.

Mitul 6: Niciodată să nu trezeşti somnambulii

Cei mai mulţi se tem să trezească un somnambul de teamă să nu-i provoace un atac de acord sau un şoc puternic care i-ar putea provoca leziuni cerebrale. Este adevărat că dacă trezeşti un somnambul s-ar putea să se sperie, să fie confuz sau ar putea deveni violent. În câteva cazuri rare, s-a întâmplat ca unii somnambuli să comită crime. Cea mai bună strategie este să încercaţi să îi ghidaţi spre pat.

Mitul 7: Dacă mâncăm în timpul nopţii riscăm să ne îngrăşăm

Logica acestei sugestii este că dacă mâncăm foarte târziu în noapte, după care mergem la culcare, organismul nu mai are când să ardă caloriile. Sau o altă explicaţie ar fi că metabolismul se "leneveşte" spre sfârşitul zilei.

Însă, cele mai multe studii au arătat că nu ora la care mănânci contează, ci cât de mult. Secretul păstrării siluetei este să nu mâncaţi mai multe calorii decât poate organismul vostru să ardă.

Mitul 8: Vaccinurile ne îmbolnăvesc de gripă

Ideea că dacă faci vaccin te poţi îmbolnăvi de gripă este greşită. Vaccinul se face pe baza unui virus mort care protejează organismul. Virusul mort nu îmbolnăveşte şi nu provoacă infecţii. Se poate ca unele persoane să facă febra sau să se aleagă cu o durere de cap după ce se vaccinează antigripal. Acestea nu sunt simptomele unei gripe, sunt doar efectele vaccinării.

Mitul 9: Bărbaţii se gândesc la sex odată la 7 secunde

Dacă ar fi să dăm crezare acestei idei, un calcul arată că un bărbat care stă treaz 16 ore pe zi, se gândeşte la sex de 8.000 de ori. Ceea ce înseamnă că face acest lucru cam de câte ori respiră, pe zi, în timp ce este treaz.

Un studiu realizat în SUA, a arătat că 54% din barbaţii chestionaţi se gândesc la sex în fiecare zi, iar 43% de câteva ori pe lună. De cealaltă parte, 19% din femeile care au participat la sondaj, au spus că se gândesc la sex în fiecare zi, iar 67% de câteva ori pe lună.

Mitul 10: Gura unui câine conţine mai puţine bacterii decât cea a unui om

Acest mit provine din literatura medicală. Mai multe studii au arătat că muşcătura provocată de un om se infectează mai degrabă decât una provocată de un câine. Cu toate acestea, se pare că oamenii şi câini au aproape acelaşi tip de bacterii în gură.

Mitul 11: Bărbaţii cu laba piciorului mare au penisul mai mare decât ceilalţi

Se pare că genele Hox joacă un rol important în creşterea degetelor, a penisului sau clitorisului. Concluzia, bărbaţii cu laba piciorului mare nu au şi un penis pe măsură.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

cateva cred ca sunt doar mituri

Pestii Piranha - mit sau realitate?


Aceasta specie de pestinu este atat de periculoasa asa cum se vehiculeaza. De cand au aparut in filmele de groaza ale anilor ’70, acestia au castigat notorietate, dar si un renume mult mai rau decat cel al rechinilor.

Intr-adevar, au existat atacuri Piranha asupra oamenilor, dar in cele mai multe cazuri acestea s-au soldat cu cateva rani minore din cauza muscaturilor. Cele mai multe victime au fost din randul copiilor sau a indienilor, acestia din urma avand picioarele vopsite cu culoare rosie - un magnet pentru acesti pesti. Se pare ca aceasta culoare “declanseaza” agresivitatea lor, dar si calitatea apei joaca un rol important. S-a cercetat si a fost dovedit faptul ca majoritatea atacurilor asupra oamenilor s-au soldat in urma apei murdare sau tulburi, in care se aflau - in anumite circumstante - si cadavre ale unor animale. In cazul in care victima incearca sa iasa din apa, sa se indeparteze de locul primejdios, pestii Piranha nu o urmaresc.

Contrar imaginilor din diferitele ecranizari, niciun om atacat nu a fost devorat sau omorat de pestii Piranha.

Specie, mod de viata, provenienta
Pirahna fac parte din familia Serrusalmus, sunt pesti rapitori si in functie de specie au dimensiuni cuprinse intre 10 si 40 cm. Traiesc in apele limpezi cu continut nutritiv (rauri si lacuri) ale Americii de Sud. acesti pesti pot atinge varsta de 15 ani in cadrul natural, iar daca sunt crescuti in acvarii pot trai chiar si pana la 30 ani.

S-a demonstrat prin teste de laborator, ca un singur Pirahna crescut in captivitate, prezinta mai multe simptome de agitatie si agresivitate, decat unul care traieste intr-un grup mare. Exista 39 de specii de pesti Pirahna, in Amazon traiesc, de exemplu, 25 din cele 39 cunoscute, in Orinoco si Rio Paraguay au fost descoperite 7 specii diferite.

Dupa cum am precizat mai sus, Pirahna nu sunt atat de periculosi dupa cum spun “legendele”. Ei indeplinesc un rol foarte important in zonele in care traiesc si anume, cel de sanitari. Acestia curata apele inlaturand cadavrele vietatilor marine si ramasitele acestora. Chiar si un Pirahna ranit sau bolnav este devorat de cei din grupul sau.

S-a demonstrat ca pentru oameni exista 3 specii periculoase, dar si acestea doar daca sunt intr-un grup format din cel putin 30 de pesti. Pentru celalate specii de Pirahna, omul este total exclus de pe “lista” victimelor.

Modul de a ataca
Pestii Pirahna formeaza grupuri si dupa ce isi fixeaza victima trec la un atac foarte rapid. Asemanator rechinilor, musca din prada si isi scutura capul inainte de a rupe cu dintii ascutiti o bucata de carne. Sunt in stare sa marunteasca si oase sau obiecte mici.

Printre dusmanii lor se numara diferitele pasari rapitoare, delfinii de apa dulce, vidra sau aligatorii.

Motivele pentru care Pirahna au ajuns “pesti legendari”

In anul 1975 a aparut filmul “Rechinul Alb” pe marile ecrane din intreaga lume, acesta fiind un real succes. De atunci, acest animal si-a castigat renumele de “criminalul” vesnic infometat, fiind asociat unei “masinarii de ucis”. De atunci, au inceput sa apara tot felul de scenarii de groaza si cu alte vietati, care in anumite circumstante puneau in pericol vietile oamenilor: pestii Pirahna si albinele ucigase.

Succesul de care s-au bucurat ecranizarile au transformat aceste animale in legende si mituri.

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Foarte interesant Ioana! :2 oameni de za

Sevrajul nicotinic - mit sau realitate?

Multi fumatori care incearca sa se lase de fumat spun ca aceasta hotarare este greu de urmat datorita unor simptome care ii fac neputinciosi in fata dorintei de nicotina, gasind adesea ca scuza a imposibilitatii lasarii de fumat nu vointa insuficienta, ci sevrajul pe care trebuie sa il suporte.

Renuntarea la fumat dezvolta o serie de simptome atat fizice cat si psihice, cumulate sub numele de sevraj nicotinic.

S-a observat insa ca persoanele reactioneaza diferit la nicotina si ca femeile, desi in majoritate se apuca de fumat mai tarziu decat barbatii, renunta mai greu iar sevrajul este mai puternic. S-a ajuns astfel la concluzia ca dependenta de nicotina si reactia organismului in cazul renuntarii la fumat prezinta o baza biologica, o serie de factori precum:
- factori genetici: genele care codifica receptorii nicotinici pot fi alterate si persoana nu va prezenta un tabagism accentuat, ci unul moderat sau tardiv. Alterate pot fi si genele care codifica proteina implicata in metabolizarea nicotinei (citocrom P450), astfel aceste persoane mentin mai mult nicotina in corp, fumand mai putin si renuntan mai usor la fumat.
- alti factori genetici ce codeaza interactiunea cu mediul si relatia cu nicotina, fiind implicati in procesul de dependenta la nicotina.

Care sunt cele mai importante simptome ale sevrajului nicotinic?

Acestea sunt de doua tipuri: psihice si fizice.

Simptomele psihice

1. Reflexul de a fuma reprezinta unul din cei mai mari inamici ai renuntarii la fumat. Persoana respectiva s-a obisnuit sa asocieze majoritatea evenimentelor zilnice cu tigara: o sueta cu colegii, cafea de dimineata, depresia, bucuria, nerabdarea, nelinistea, anxietatea, in toate aceste momente fumeaza o tigara. Astfel, cand s-a hotarat sa renunte, trece prin momente foarte dificile, simtind frecvent lipsa tigarii. De aceea este nevoie ca cei care se hotarasc sa se lase de fumat sa se “pregateasca” inainte, incercand sa nu mai asocieze tigara cu niciun eveniment si sa isi anunte colegii ca vor sa se lase de fumat, cerandu-le ajutorul ca de fiecare data cand vor sa fumeze impreuna cu ei acestia sa incerce sa-i opreasca.


2. Nevoia puternica de a fuma se refera la acea pofta de tigara greu de stapanit. Aceasta senzatie se datoreaza scaderii bruste a concentratiei de nicotina din sange si dureaza doar 1-3 minute. Astfel, daca reusiti ca in acele minute sa gasiti o activitate care sa va impiedice sa fumati ati mai facut un pas spre renuntare.

3. Diverse stari psihice: furie, anxietate, frustrare, depresie. Acestea apar la persoanele care nu sunt suficient de pregatite sau nu au un motiv foarte puternic pentru renuntarea la fumat. De obicei aceste persoane simt ca au pierdut ceva din viata lor, ca si cum ar fi pierdut un vis, o speranta, o persoana draga.

4. Nervozitate, agitatie: aceasta stare se datoreaza scaderii unor substante provenite din tigara de la nivelul sistemului nervos central care determina toate aceste tulburari. De asemenea, pentru ca in lipsa tigarii organismul se oxigeneaza mult mai mult fiindca este suplimentat monoxidul de carbon care bloca hemoglobina, aceste persoane devin hiperactive, situatie solicitanta la inceput pentru sistemul nervos.

5. Insomnie: tot datorita cresterii oxigenarii organismul se odihneste mai bine intr-un timp mai scurt, astfel persoanele care au renuntat prezinta o perioada in care vor dormi mai putin, pana la readaptarea organismului.


Simptomele fizice ale sevrajului nicotinic

1. Migrene: nicotina este vasoconstrictoare, iar in lipsa ei se produce la inceput vasodilatatie, pana la reluarea mecanismelor de adaptare. Aceasta vasodilatatie se produce si la nivelul sistemului nervos central, producand durerile de cap care dureaza doar cateva zile.

2. Ameteli scurte: datorita oxigenarii cerebrale si a vasodilatatiei se poate intampla ca pentru scurte moente (in jur de o secunda) persoana care vrea sa renunte la fumat sa ameteasca. Perioada acestor emeteli este atat de scurta incat nu prezinta riscuri, insa de obicei persoanele se sperie.


3. Cresterea poaftei de manacre. Practic toate functiile amortite de nicotina incep sa se refaca, la fel se intampla si cu hipotalamusul unde se gasesc centrii foamei si ai satietatii. Totodata calitatea absorbtiei alimentelor digerate creste, motiv pentru care in prima faza este posibil ca persoanele care renunta la fumat sa se ingrase. Nu trebuie exagerat acest efect, pentru ca aceasta crestere in greutate nu va depasi 1-2 kilograme.


4. Tuse: pentru ca sistemul de cili de la nivelul mucoasei cailor aeriene superioare se refac, acestia incep sa scaoata afara prin tuse flegma, impuritatile care erau prezente pe mucoase. Astfel, in primele 2-3 saptamani tusea se va acutiza. De asemenea nicotina producea dilatatia cailor aeriene, facilitand mult fluxul de aer. Dupa incetarea fumatului, calibrul cailor respiratorii revine la normal, demascand o posibila patologie pulmonara, cum ar fi bronsita tabagica. Daca tusea persista o luna se recomanda prezentarea la medicul specialist pentru investigatii pulmonare.


5. Alte efecte vegetative: constipatie, insomnie, tremor, transpiratii etc.


Pentru a faciliza reducerea simptomatologiei sevrajului nicotinic se recomanda:
- intensificarea sau realizarea unui program de exercitii fizice care sa consume surplusul de energie ce rezulta in urma lasarii de fumat si a refacerii organismului. Astfel starea de neliniste, anxietatea, insomniile vor fi reduse sau chiar absente.
- Anuntarea apropiatilor si colegilor de hotararea renuntarii la fumat
- Economisirea banilor care s-ar fi cheltuit pe tigari si achizitionarea unui obiect mult dorit din aceste economii
- Incercarea de a disocia orice eveniment de obiceiul fumatului
- Spuneti-va in gand de fiecare data cand simtiti nevoia unei tigari ca aceasta dorinta tine doar 2 saptamani (maximul duratei sevrajului) dupa care veti fi liberi si mai sanatosi
- Evitati locurile unde se fumeaza


Nu uitati ca simptomatologia severa a sevrajului atinge maximul la 48-72 de ore de la renuntarea la tigari, dupa care scade considerabil.


[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]