Am un singur copil, ce ar trebui sa stiu?

In primul rand ca exista o controversa intre cei care cred ca sunt mituri tot ce s-a spus pana acum despre copilul unic la parinti si cei care sunt sustinatorii familiei cu mai multi copii. Personal pot sa va spun ca lucrez de mai mult de treizeci de ani cu copiii si recunosc faptul ca sunt sustinatoarea familiilor cu mai multi copii. Mai cred ca parerea unei mame care a trecut prin ambele experiente( a avut intai un copil, apoi altul sau altii) este mai aproape de realitate decat a celei care a cunoscut decat experienta unui singur copil. Am auzit destule femei spunand ca regreta ca n-au mai facut un copil, dar niciuna careia sa-i para rau ca a mai adus pe lume un suflet. Este adevarat ca numarul familiilor care au decat un copil este in crestere, cauzele sunt multiple si tin de complexitatea societatii in care traim.

Pot fi cauze medicale, materiale, dorinta de realizare profesionala sau pur si simplu asa considera ca este bine. Fiecare isi organizeaza viata de familie asa cum crede de cuviinta. Parintii care opteaza pentru un singur copil ar trebui sa stie ca, daca din punct de vedere material au mai putine sarcini, din punct de vedere al educatiei se poate intampla ca efortul depus sa fie chiar mai mare decat daca ar avea doi copii.

Apar unele aspecte specifice, ce trebuie tratate cu toata seriozitatea. Depinde de atitudinea parintilor, de puterea de a se mobiliza, de luciditatea lor, daca vor depasi cu bine problemele ce apar in cazul copilului unic.

Se stie ca dragostea parinteasca este fara margini, neconditionata, uneori oarba. Sunt sentimente care cu greu pot fi infrante, pentru ca asa ne nastem, instinctul de conservare a speciei este foarte puternic. Ce se intampla atunci cand parintii, la care se mai adauga si bunicii nu-si controleaza aceste sentimente si cand si le revarsa fara masura asupra copilului, coplesindu-l pur si simplu? Copilul poate deveni rasfatat, crede ca i se cuvine totul, se obisnuieste sa fie mereu in centrul atentiei.Deoarece nu este pus in situatia de a imparti cu altcineva ceea ce primeste, incepand de la jucarii, bomboane si pana la sentimente, poate deveni egoist. Nu va fi recunoscator pentru ce i se da pentru ca el considera ca i se cuvine. Daca este hiperprotejat de parinti va deveni dependent de acestia, va astepta sa-i pice totul mura-n gura. Exista riscul si pentru patinti ca, neavand posibilitatea de comparatie, sa-l supraevalueze. Copilul va incerca sa fie dominator in relatiile cu ceilalti membri ai familiei, sau ai grupurilor din care face parte. Uneori la scoala sau gradinita i se pare tot timpul ca este nedreptatit. se adapteaza, socializeaza mai greu. Experienta lui de viata este mai saraca decat a colegilor de generatie care au frati si care sunt pusi prin natura lucrurilor in situatii mult mai diverse. Deoarece nu stie ce e concurenta, competitia, reactioneaza negativ la pierderea unui concurs, va cauta vinovati.

Toate aceste probleme pot fi evitate printr-o educatie corecta. Este greu pentru ca, de obicei, nici parintele nu evalueaza corect situatia. Copilul nu este un bibelou de care nu trebuie sa ne atingem, este un aluat care va deveni bun daca va fi corect modelat.

Obisnuiti-l sa ofere din "bunurile" lui si altor persoane. Obisnuiti-l sa se joace cu alti copii, nu pierdeti prilejurile cand poate sta in grup ( in parc, la aniversari , vizite la familii care au copii ). Invatati-l sa respecte regulile jocului, regulile grupului. Educati-i rabdarea in sensul de a astepta sa-i vina randul. Nu fortati nota. Daca nu ati reusit sa-l convingeti sa dea o jucarie, daca el o va da in mod silit, data viitoare va gasi un mod de a se salva ( va ascunde jucariile, va spune ca sunt stricate, deci nu-l siliti sa minta ) . In momentul frecventarii gradinitei si ulterior la scoala posibilitatile de a invata sa socializeze sunt mult mai mari. Este foarte important sa-si faca prieteni, sa inteleaga ca normal este sa dai si sa primesti.

Sunt si copii care cad in cealalta extrema, isi doresc asa de mult sa mai aiba un fratior, incat atunci cand prietenul sau vecinul vine pe la el i se subordoneaza total.

Si revenind la parerea cercetatorilor care sustin ca toate acestea sunt mituri, caci copilul unic nu se deosebeste prin nimic de copilul crescut in familii cu mai multi frati,este adevarat daca ne referim la inteligenta, memorie, capacitatea de invatare. In privinta comportamentului sigur ca nu se vor deosebi de ceilalti copii, daca vor beneficia de o educatie adecvata. Nici gand sa privim copilul crescut singur la parinti ca pe o victima sigura! Descriem niste aspecte care pot preveni greseli de educatie.

Lasand la o parte parerea specialistilor(oare cati dintre ei au doi sau mai multi copii, sa poata face o comparatie sau ce parere au despre alti specialisti, la fel de bine pregatiti care spun ca omul a devenit din ce in ce mai egoist si mai insingurat), hai sa raportam cele spuse la realitatea pe care o cunoastem si oricati copii am avea sa-i iubim in egala masura.

cu toate ca noi trecem printr-o situatie financiara f grea acum, tot vom mai face inca un copil, in viitorul apropiat... tot timpul am vrut 2 copii, pt ca nici eu nu am fost singura la parinti , si stiu ce bine e sa ai o sora... sau frate... si unde mananca unul, mai mananca si celalalt...
in plus o vad pe sora-mea... culmea,,, la al doilea copil i-a fost mult mai usor decat la primul... adik acum cu 2 copii ii e mai usor decat cu unul ...

asa e ari.si mie imi e mai usor acum decat cand am avut am avut-o pe lbianca...,mai ales ca biianca e mare si ma mai ajuta cu larisa

tocmai de asta ziceam... acum sora mea doar trebuie sa-i supravegheze... nepotica fiind mai mare, e la gradi, canta, danseaza, spune poezii... si nepotelul meu (inclusiv Darius, cand e cu ei) o urmareste fascinat se joaca impreuna micutii... tare scumpi sunt... parerea mea e ca e mult ami bine sa fie macar 2 copii... e greu in zilele noastre, intr-adevar... dar cu hainutele se poate rezolva, le "mosteneste" al doilea copil...

e super cu doi copii! nu credeam ca va fi asa de bine din toate punctele de vedere! si ar mai incape inca unul daca s-ar mai putea!

ne dorim si noi inca un bebe poate la anul
deocamdata ne e bine asa numai cu Daria,
nu-s inca pregatita sa o iau de la capat cu totul iar daria nici nu vrea sa auda de o surioara.

asa ziceam si eu cati..la anul..la anul..asa au trecut 4 ani.....si a veit ea singura fara sa o programam noi..ca altfel sigur nu o aveam nici acum..insa la noi bia vroia fratior..cand am adus-o pe larisa m-a intrebat de ce nu am adus multi multi bebelusi...6 ...

si ??? mai faci Teo??? daca tot vrea Bianca multi multi bebelusi ?
Dari zice ca vrea o surioara si un fratior... dar... va trebui sa se multumeasca doar cu unul dupa al doilea BB inchid fabrica

e fetelor voi fi sincera cu voi....nu cred ca voi mai face alt copil,din egoism,m-am obisnuit cu cris ca e mare acum,si nu as mai vrea sa-o iau de la capat,o mai vad si pe larisa cat e de neastamparata,umbla peste tot,si restul ce implica asta....,sotul meu vrea inca un copil(fetita)dar cred ca-si va pune pofta in cui,,,,ca nu cred ca voi mai face....

sau sa faca cu altcineva

uite,din cauza Larisei,Sandy nu mai vrea alt copil
vorbiti de ea parca ar fii un demolator

sincer Maria pt mine Larisa e un motiv s amerg mai departe e mai mult decat viata mea!

da,chiar daca fac nazbatii,fac parte din copilaria lor
daca ar fii linistitii inseamna ca sunt bolnavii