tratamente naturale

PODBALUL (Tussilago farfara)

Descriere: Denumit si bruscanis, brustan, brustur-alb, brustur-de-riu, cenusoara, galbinele, gusa-gainii, limba-vecinei, laposel, papalunga, podbeal, rotungioare. Atunci cind cimpiile si povirnisurile noastre n-au inca nici un pic de verdeata de primavara, iar ochiul de-abia daca re-cunoaste cite o umflatura foarte timida de mitisor de salcie, podbalul este primul care-si scoate la l umina la inceputul primaverii potirele galbene. Pe soluri umede, povirnisuri plesuve, cariere de pietris, pamint intelenit, ogoare paragihite si grohotisuri de panta se gasesc perne intregi de flori de podbal, care apar din pamint cu mult inaintea frunzelor. La ele isi cauta albinele si alte insecte prima lor hrana. Pod-balului li prieste numai pamintul argilos, lutos, el reprezinta, ca sa zicem asa, caracteristica solurilor de argila si lut. Sunt primele flori pe care ni le putem culege pentru provizia de iarna. Datorita proprietatilor lor expectorante si antiinflamatorii, le putem folosi cu mare succes la bronsita, laringita, faringita, astm bronsic si pleurezie, ba chiar la tuberculoza pulmonara incipienta. Cei cu tuse rebela si raguseala chinuitoare ar trebui sa bea de mai multe ori pe zi ceai fierbinte de podbal amestecat cu miere. Mai tirziu, in luna mai, cind apar si frunzele linoase, verzi sus si alb-argintii pe partea de jos, le utilizam, din cauza continutului lor bogat in vitamina C, ca verdeata pentru supa si salata de primavara. Intrucft frunzele contin mai multe substante active decit florile, sunt culese si pentru a se putea folosi un amestec de flori si frunze la prepararea ceaiului. De la medicii naturisti ai antichitatii si pina la preotul Kneipp, podbalul este pretuit in mod unanim. Frunzele sale proaspete si spalate, puse pe piept ca un terci, ajuta in orice boala grea de plamini, in erizipel si leziuni ale tesuturilor cu umflaturi vinetii si chiar in inflamatii ale bursei sinoviale. Rezultatele acestor comprese cu terci sunt uimitoare. Compresele cu infuzie concentrata din frunze de podbal sunt utilizate in ulcerul scrofulos. Vaporii de podbal, atit de la flori cit si de la frunze, trebuie inhalati de mai multe ori pe zi in cazul bronsitelor cronice cu accese dese si in insuficienta respiratorie sufocanta. In cel mai scurt timp se va resimti o mare usurare. Picioarele umflate ar trebui scaldate mai des intr-o fiertura preparata din frunze de podbal. Siropul pe care ni-l putem fabrica din frunze de podbal se dovedeste foarte bun in bronsite si alte afectiuni pulmonare. Intr-o oala de lut sau un borcan de muraturi se introduc alternativ un strat de frunze si un strat de zahar nerafinat, se lasa sa se aseze si se umple pina ce nu mai e loc in vas. Apoi se leaga cu 2-3 straturi de celofan si se pune fn gradina, la loc ferit, intr-o gaura facuta in pamint. Se asaza o scindura deasupra si se acopera cu pamint. Caldura constanta stirneste un proces de fermentatie. Dupa 8 saptamini se dezgroapa iarasi oala sau borcanul, iar siropul de podbal astfel obtinut se lasa sa dea 1-2 clocote. Dupa ce se raceste, este turnat in sticle mici, cu gitul lat. Acest sirop este mijlocul nostru de aparare cel mai bun in timpul iernii si al epidemiilor de gripa. Se ia cu lingurita. In astm, in afectiunile permanente ale bronhiilor si ale fumatorilor sunt de mare folos, primavara, 2-3 lingurite de sue de podbal proaspat stors turnate intr-o cana cu supa (impede de carne sau cu lapte cald. Pentru combaterea flebitelor se poate prepara o masa alifioasa din frunze proaspete zdrobite si smintina proaspata, care se aplica pe portiunile inflamate si se leaga usor cu o bucata de cirpa. Sucul stors proaspat din frunze de podbal si picurat in ureche este eficace in durerile de urechi

Mod de folosire: Prepararea ceaiului: Se foloseste 1 lingurita (cu virf) de flori (mai ttrziu, cind apar si frunzele, se pun frunze si flori amestecate in parti egale) la 1/4 litru de apa, se opareste doar si se lasa putin in repaos. Ceai pentru tuse: Daca vreti un ceai expectorant, amestecati flori si frunze de podbal, flori de luminarica, cuscrisor (numit si mierea-ursului sau pluminarica) si frunze de patlagina-ingusta in parti egale. Din acest amestec de plante se iau 2 lingurite la 1/4 litru de apa si se oparesc! Se beau zilnic, calde, inghititura cu inghititura, 3 cesti cu acest ceai indulcit cu miere. Comprese: Frunzeie proaspete se zdrobesc si se freaca pina iese un terci care se aplica sub forma de comprese. Inhalatie: Se opareste 1 lingura (cu virf) de flori si frunze si se inhaleaza vaporii sub o cirpa. Se repeta de mai multe ori pe zi. Bai de picioare: 2 miini pline de frunze de podbal, se fierb intr-o cantitate de apa corespunzatoare; se lasa sa stea putin. Durata baii - 20 minute. Suc proaspat: Se stoarce sucul din frunzele proaspat spalate, cu ajutorul storcatorului electric de uz casnic. Sirop si amestec de ceaiuri contra tusei si a raguselii: A se vedea fragmentele respective de text.

BUSUIOCUL


Planta magica a romanilor

Busuiocul este o planta originara din India, cunoscuta si folosita inca din urma cu trei milenii si care s-a bucurat de o raspandire rapida in toata lumea. La indieni, despre busuioc se spune ca este planta lui Krishna si a lui Vishnu, iar bunii hindusi nu se duc la culcare fara o ramurica de busuioc pusa pe piept, menita sa ii duca in timpul somnului pe taramurile paradisiace. La romani si mai tarziu la italieni, busuiocul era considerat iarba dragostei si a fertilitatii, inflorirea lui fiind celebrata prin serbari si prin adevarate ritualuri. La greci si in aproape toate tarile crestin-ortodoxe, busuiocul are aproape aceleasi semnificatii c
a si in India, fiind considerat planta sacra. Agheasma se face cu ajutorul busuiocului, si tot cu un buchet de busuioc se imprastie apa sfanta, pentru alungarea Necuratului ori pentru sfintirea locurilor. De asemenea, busuiocul se pune la icoane, pentru a atrage protectia divina asupra casei si a ocupantilor sai. Insa dincolo de dimensiunea sa spirituala si magica, busuiocul mai are o calitate foarte importanta - aceea vindecatoare, de care ne ocupam in continuare.

Raspandire si recoltare

La noi in tara busuiocul este exclusiv planta de cultura. Semintele se pun in pamant la Dragobete (24 februarie), apoi se tin in casa, in ghivece puse la fereastra, pana la Sfantul Gheorghe (23 aprilie), cand se planteaza in gradina. Recoltarea sa incepe la sfarsitul lui iunie si continua pana toamna tarziu, cand cade prima bruma. Se taie doar varfurile inflorite de busuioc (fara partea lemnoasa), de mai multe ori pe timpul verii, dupa fiecare taiere, planta dand si mai multi lujeri, care la randul lor vor inflori. Dupa culegere, varfurile de busuioc se usuca intr-un strat cu o grosime de maximum un deget (aproximativ 2 cm), pana cand tulpinile si frunzele devin usor casante. Depozitarea se face in pungi de hartie sau in saculeti de panza, in locuri intunecoase, uscate si racoroase.



Preparate din busuioc

Pulberea

Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a inflorescentelor de busuioc uscate, urmata, eventual, de o cernere prin sita pentru faina alba. O lingurita rasa de pulbere (aproximativ 1,5 grame) se tine vreme de cateva minute sub limba, dupa care se inghite cu apa. Se ia pe stomacul gol, de 3-4 ori pe zi.

Infuzia fierbinte
BUSUIOCUL

Flori de busuioc


Se foloseste in terapia naturala (desi nu are bogatia de principii active a infuziei combinate) pentru efectele antispastice, element foarte important in tratarea unor tulburari digestive si a unor afectiuni respiratorii (bronsita, tuse convulsiva, viroze respiratorii). Se prepara simplu, prin oparirea unei lingurite de tulpini inflorite si maruntite cu o cana de apa clocotita, dupa care se lasa un sfert de ora sa se infuzeze si se filtreaza. Se bea cat mai fierbinte, asa incat efectul antispastic, hipertermiant si relaxant sa fie maxim.

Infuzia combinata

Cum arata si numele, combina extractia la rece cu infuzia fierbinte, ajutand la conservarea principiilor active. Se prepara astfel: 2-3 lingurite de flori si frunze de busuioc maruntite se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar pulberea ramasa se opareste cu inca o jumatate de cana de apa fierbinte 20 de minute, dupa care se lasa la racit si se filtreaza; se combina cele doua extracte; se bea inainte de masa cu un sfert de ora. Doza - 3 cani pe zi.

Tinctura

Se umple pe jumatate un borcan cu pulbere de iarba de busuioc, completandu-se restul cu alcool de 50 de grade. Se inchide ermetic si se lasa la macerat vreme de opt zile, dupa care tinctura se filtreaza prin tifon, si se pastreaza in sticlute mici, inchise la culoare.

Uleiul volatil

Termeni sinonimi pentru uleiul volatil sunt si ulei eteric, ulei aromatic sau ulei esential. Este un preparat ce se obtine doar prin procedee industriale (prin antrenare cu vapori), si se gaseste in magazinele si in farmaciile naturiste. Se va folosi doar uleiul de busuioc pe care este specificat ca poate fi folosit pentru uz intern. Se administreaza, de regula, cate 3 picaturi dizolvate intr-o lingurita de miere sau puse intr-o lingura de apa, de 2-4 ori pe zi, in cure de 5-14 zile. La copiii intre 8 si 12 ani, doza se injumatateste, iar la cei intre 5 si 8 ani, se administreaza o singura picatura, de doua ori pe zi.

Baile terapeutice

Doua maini de busuioc se lasa la inmuiat intr-o oala cu 3-5 litri de apa calduta, vreme de 12 ore (de dimineata pana seara), dupa care se filtreaza. Maceratul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa se mai opareste cu un litru de apa, se lasa la infuzat vreme de 15 minute, apoi se filtreaza. Se toarna ambele preparate obtinute in cada de baie, peste apa fierbinte. De regula, baile cu busuioc dureaza 20-30 de minute, avand efecte tonice fizice si psihice, ajutand organismul sa lupte impotriva infectiilor si ferindu-ne in mod special de bolile asociate cu frigul sau cu umezeala.

Boli prevenite cu ajutorul busuiocului

* Toxiinfectia alimentara - un studiu facut in 2004 arata ca punerea unei singure picaturi de ulei volatil de busuioc intr-un litru de apa de baut, care se consuma pe parcursul unei zile, ne pune la adapost de multe din infectiile cu bacterii luate din alimente. Mai ales in timpul sezonului cald, acestea produc tox
infectii alimentare, traduse prin simptome cum ar fi voma, diaree puternica, febra. Si condimentarea cu busuioc a mancarurilor este recomandata, mai ales in timpul verii, deoarece substantele volatile din busuioc pastreaza alimentele nealterate mai mult timp si ne feresc de infectiile tubului digestiv.
BUSUIOCUL

* Ateroscleroza - unul din secretele efectelor benefice ale bucatariei mediteraneene asupra aparatului cardiovascular este chiar busuiocul. Alaturi de oregano, el este principalul condiment folosit in aromatizarea sosurilor pentru paste, a salatelor, a multor tipuri de pizza. Substantele antioxidante continute de catre busuioc previn formarea placilor de aterom pe artere si mentin elasticitatea vaselor sanguine.
* Infarct - studii de medicina experimentala arata ca administrarea zilnica de busuioc, ca planta medicinala sau ca si condiment introdus in mancare, previne infarctul. Nu doar ca busuiocul protejeaza arterele coronare de depunerile de colesterol, dar ajuta si la tinerea sub control a tensiunii arteriale si are o foarte complexa actiune la nivelul sistemului nervos central, protejand intregul sistem cardiovascular de efectele nefaste ale stresului.
* Astm bronsic - consumat ca aliment, in salate, in sosuri ori in supe, busuiocul protejeaza aparatul respirator de aparitia reactiilor alergice, impiedica in buna masura recidiva infectiilor bronho-pulmonare, protejeaza caile respiratorii de procesele inflamatorii ce conduc la aparitia astmului.
* Iradiere - doua principii active din busuioc, orientina si vicenina (ambele sunt flavonoide hidrosolubile), protejeaza celulele organismului in fata actiunii mutagene a radiatiilor ultraviolete, a radiatiilor beta si gamma. Ca atare, pe timpul verii, cand suntem mai vulnerabili la radiatiile solare, dar si atunci cand suntem expusi la radiatii din alte surse, administrarea zilnica a busuiocului este foarte utila pentru prevenirea mutatiilor celulelor, a proceselor de malignizare. Se ia pulberea de busuioc, cate 4-8 grame pe zi, in cure de 30 de zile.
* Infectia cu papilomavirusuri cancerigene - un studiu facut de un colectiv condus de dr. T. Dasgupta, publicat in 2004 in "Journal of Phytomedicine", arata ca animalele de experienta infectate cu tulpini de papilomavirusuri cu potential cancerigen ridicat si tratate cu frunze de busuioc au avut o rata mult mai mica de aparitie a formatiunilor tumorale fata de lotul martor.

Tratamente interne

* Stres psihic intens, tulburari neurovegetative - se tin cure de cate 20 de zile, timp in care se administreaza cate o jumatate de litru - un litru de infuzie de busuioc combinata pe zi. Mai multe observatii facute de medicii care au administrat busuioc pacientilor cu acest gen de tulburari conduc la concluzia ca aceasta planta produce "imunizare la stres". Mecanismele prin care busuiocul ne protejeaza organismul si psihicul de efectele nefaste ale tensiunilor emotionale intense inca nu sunt cunoscute. Unii cercetatori sustin ca principiile active din busuioc ajuta la o mai buna oxigenare celulara, ceea ce permite organismului si in special sistemului nervos central sa se adapteze la conditiile de stres. Observatiile clinice ale multor specialisti arata insa ca la multi pacienti, busuiocul induce o stare de optimism si de incredere care nu poate fi explicata doar prin simpla oxigenare.
* Sindromul oboselii cronice - se amesteca 4 linguri de pulbere fin macinata de busuioc cu 12 linguri de miere si 4 linguri de polen proaspat. Se administreaza zilnic cate 4-6 lingurite de amestec, in cure de zece zile, urmate de alte cinci zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Este un remediu cu efecte complexe, care tonifica sistemul nervos, are actiune antidepresiva si care ajuta la relaxarea si la refacerea rapida din punct de vedere psihomental.
* Eforturi mentale prelungite - se bea o o cana de infuzie combinata de busuioc, in doza unica. Dupa administrare, se face o pauza de 5-10 minute, dupa care munca intelectuala poate fi reluata. Infuzia combinata de busuioc este un remediu care imbunatateste rapid circulatia cerebrala, favorizeaza mentinerea treaza a atentiei pe perioade indelungate de timp si alunga oboseala. Un alt remediu cu efecte foarte bune in acest sens este infuzia combinata din busuioc si menta (Mentha piperita), menta din acest amestec adaugand si o imbunatatire a claritatii mentale.
BUSUIOCUL

La fereastra, ca spiritul bun al casei

* Adjuvant in depresie si depresie anxioasa, nevroze - se recomanda amestecul, in proportii egale, de pulberi de busuioc si de sunatoare, din care se ia cate o lingurita, de 4-6 ori pe zi. Tratamentul se face vreme de opt saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza, dupa care se poate relua. Terapeutii care au aplicat tratamentul cu busuioc sustin ca administrarea acestei plante indeparteaza anxietatea si pesimismul, stabilizeaza emotiile, faciliteaza o mult mai buna exprimare a sentimentelor si a individualitatii in general. Combinatia busuioc + sunatoare este foarte utila contra starilor de depresie, de astenie si de melancolie.
* Dureri de cap - se administreaza o lingurita de pulbere de busuioc, in care se pune o picatura de ulei esential din aceeasi planta. Este un remediu recomandat in durerile de cap care apar datorita oboselii, a hipotensiunii, precum si in migrenele biliare (cu colecist hipoton) sau asociate cu constipatia. Busuiocul elimina durerile de cap prin efectul de imbunatatire a circulatiei cerebrale, prin deblocarea colecistului si a tranzitului intestinal.
* Viroze respiratorii, gripa - se administreaza infuzie fierbinte de busuioc, cate 3-4 cani pe zi, in fiecare cana de preparat adaugandu-se si 2 picaturi de ulei volatil de busuioc. Un studiu facut in 2005 de departamentul de microbiologie al "Universitatii Koshiung" din Taiwan arata ca mai multi compusi din busuioc au efecte antivirale puternice (mai ales asupra adenovirusurilor). Mai mult, tratamentul cu busuioc previne complicatiile gripei, reduce starile de disconfort (vertij, dureri de cap, tuse) din timpul bolii.
* Bronsita cronica si acuta, accese de tuse - se recomanda combinatia de ulei volatil de busuioc si de menta, in proportia de 1:1. Din acest amestec se administreaza cate 3 picaturi, de 4-6 ori pe zi, in cure de 7-21 de zile. Uleiul volatil de busuioc are efecte antispastice asupra cailor respiratorii, anihileaza foarte multe dintre bacteriile si virusurile care produc bronsita, grabeste procesele de vindecare si reduce simptomele neplacute ale bolii. De asemenea, administrarea acestui amestec previne crizele de sufocare si instalarea astmului.
* Rinita cronica, sinuzita - se recomanda cate o lingurita de pulbere de busuioc, in care se pune o picatura de ulei esential din aceeasi planta, administrata de 3-4 ori pe zi. Se face o cura de 14 zile, timp in care principiile active ale plantei vor ajuta la decongestionarea cailor respiratorii superioare, vor ajuta la eliminarea infectiilor bacteriene si la... recapatarea simtului olfactiv. Observatiile clinice arata ca dupa curele cu busuioc multi pacienti si-au recapatat mirosul pierdut din cauza bolii.
* Artrita reumatoida - se face o cura cu infuzie combinata de busuioc, din care se administreaza cate un litru pe zi, in cure de 45 de zile. Studiile arata ca flavonoidele si anumiti compusi volatili (cum ar fi eugenolul) din busuioc au efecte antiinflamatoare articulare puternice, reducand durerea si rigiditatea articulara.
* Voma, stari de greata - se ia cate un sfert - o jumatate de lingurita de pulbere de busuioc, de 4-6 ori pe zi. Este un tratament simplu, care de cele mai multe ori elimina starile de greata. Uleiul volatil din aceasta planta actioneaza la nivelul papilelor gustative si al sistemului nervos central, favorizand si secretia de saliva si de sucuri gastrice, eliminand inapetenta, dispepsia si flatulenta. Ca atare, este un tratament foarte util si contra indigestiei, a balonarii si a colicilor abdominale. In cazul colicilor, se recomanda mai ales infuzia fierbinte de busuioc, care are un foarte bun efect antispastic digestiv.
* Infectia cu giardia - se administreaza uleiul volatil de busuioc, din care se iau cate trei picaturi puse pe o bucatica de paine, de trei ori pe zi, inainte de mesele principale. Cura dureaza vreme de 21 de zile, dupa care se fac teste coprologice si, daca mai este cazul, tratamentul se poate relua dupa o pauza de 10 zile.
BUSUIOCUL

Usor adaptabil, busuiocul creste in orice loc

* Toxiinfectie alimentara, diaree - se administreaza cate o lingurita de pulbere de busuioc, in care se pun 1-3 picaturi de ulei esential din aceeasi planta, de 3-4 ori pe zi, pana la vindecare. Acest tratament distruge multe din bacteriile care produc aceste afectiuni, intre care mentionam Listeria monocytogenes, Staphylococcus aureus, Escherichia coli, Yersinia enterocolitica.
* Adjuvant in dizenterie - intr-o cana de infuzie combinata de busuioc se pun 4-5 picaturi de ulei volatil. Se administreaza patru asemenea doze pe zi, in cure de 10 zile. Busuiocul are un puternic efect antibiotic, distrugand un spectru foarte larg de bacterii nocive pentru tubul digestiv.
* Cistita - se beau cate trei cani pe zi de infuzie combinata de busuioc dimineata, la pranz si seara, in care se pun cate 3 picaturi din uleiul volatil de busuioc. Tratamentul se face vreme de 7-14 zile si are efecte antibiotice, antimicotice si antivirale puternice. De asemenea, busuiocul stimuleaza diureza, reduce inflamatia la nivelul cailor urinare, previne complicatiile infectiilor reno-urinare.
* Infectii cu bacterii rezistente la antibiotice - uleiul volatil obtinut din busuioc este una din substantele cu cel mai larg efect antibiotic, fiind eficient atat contra bacteriilor gram-pozitive, cat si gram-negative. Mai mult, tratamentul cu ulei volatil de busuioc, spre deosebire de cel cu antibiotice clasice, nu favorizeaza aparitia micozelor (din contra, are efect antifungic) si nu slabeste sistemul imunitar. Ca atare, in cazul in care tratamentul cu antibiotice de semisinteza nu da rezultate, se recomanda ca adjuvant o cura cu ulei volatil de busuioc, din care se iau 2-4 picaturi, de patru ori pe zi, pe o perioada de 10-14 zile.

Tratamente externe

* Eczeme infectioase - se pun comprese cu tinctura de busuioc pe zonele afectate, vreme de 1-2 ore zilnic. Busuiocul are efecte antibiotice si antifungice foarte puternice, care elimina infectiile si suprainfectiile.
* Cosmaruri, tulburari de somn - daca la romani este traditia de a dormi cu busuioc sub perna pentru a afla ursitul, la triburile din nordul Africii ramurile de busuioc se pun sub perna si la capul patului pentru a aduce vise frumoase si pentru a face somnul odihnitor. Etnologii care au cules date despre aceasta procedura terapeutica traditionala spun ca metoda functioneaza fara gres.
* Crampe menstruale - se umezeste o bucata de tifon cu infuzie combinata de busuioc. Compresa se aplica pe zona abdominala inferioara, deasupra punandu-se o sticla cu apa cat de calda puteti suporta. Aplicatia se face vreme de un sfert de ora - o ora (schimband eventual sticla cu apa calda pentru a mentine temperatura ridicata). Efectele antispastice si calmante ale durerii sunt foarte prompte.
* Cistite recidivante, bronsita cronica - se fac bai complete adaugandu-se in apa din cada doi litri de infuzie combinata si zece picaturi de ulei volatil de busuioc. Tratamentul are efecte hipertermiante (creste temperatura corpului, ceea ce permite combaterea eficienta a infectiilor bacteriene), antibiotice si tonice generale.

BUSUIOCUL SI FRUMUSETEA

* Ten seboreic - se sterge seara tenul cu infuzie combinata de busuioc, iar apoi se pune o compresa cu aceeasi infuzie, pe obraji si frunte. Tratamentul impiedica infectarea porilor, anihileaza bacteriile care contribuie la agravarea acneei, curata eficient tenul.
* Adjuvant contra caderii parului - intr-un sfert de cana de infuzie de busuioc se pun 1-2 picaturi de ulei volatil din aceeasi planta. Cu preparatul obtinut se maseaza scalpul zilnic. Este un tratament care activeaza puternic circulatia la nivelul foliculilor pilosi, si care elimina si micozele la nivelul pielii capului.

PRECAUTII SI CONTRAINDICATII LA TRATAMENTUL CU BUSUIOC
BUSUIOCUL


* Alergia la administrarea interna a busuiocului este foarte rar intalnita, insa la unele persoane, aceasta planta, mai ales uleiul volatil extras din ea, poate da simptome cum ar fi catarul respirator, senzatia de sufocare ori deranjamente gastro-intestinale. De aceea, inainte de a incepe un tratament intern cu busuioc, vom lua o cantitate foarte mica de planta sau de ulei volatil, si doar daca in 4 ore nu apare nici un simptom de alergie, vom continua administrarea normala.
* Reactiile alergice la folosirea externa a busuiocului sunt ceva mai frecvente si constau in aparitia de inflamatii la nivelul pielii, a catarului respirator si a senzatiei de dificultate in respiratie. Ca atare, inainte de a face bai generale sau de a aplica comprese cu busuioc, vom testa mai intai preparatul pe o portiune mica de piele si doar daca nu apar reactii adverse de tipul celor descrise mai sus, vom continua tratamentul.
Ca si alte plante aromatice, busuiocul contine un compus numit estragol, depistat ca si cancerigen, in testele de medicina experimentala. Trebuie stiut insa ca folosita in cantitati normale, aceasta substanta are o concentratie de 100 pana la 1000 de ori mai redusa decat doza de la care apare efectul toxic. Mai mult, in busuioc mai exista multi alti compusi cu efecte anticancerigene certe, care fac din aceasta planta un inamic al bolii canceroase si nu un inductor al ei.

BUSUIOCUL CA ALIMENT

In bucataria mediteraneana, busuiocul este un condiment foarte apreciat. Proaspat sau uscat, se pune in sosurile de tomate si in sosurile albe, cu care se consuma pastele, pizza si unele salate. De asemenea, busuiocul este foarte apreciat, mai ales in bucataria asiatica, ca aromatizant in salatele de fructe, in compoturi si chiar in dulceturi.
Adaugat in salate, busuiocul se combina cu frunze de patrunjel, de menta, cu tomate taiate marunt si cu frunze de salata verde. In Nordul Africii si in Orientul Mijlociu se prepara o bautura energizanta, punand intr-o sticla un litru de apa, patru linguri de miere si 1-2 ramurele uscate de busuioc. Se lasa totul sa macereze vreme de 12 ore, dupa care preparatul obtinut se filtreaza si se bea in mai multe reprize.


eu folosesc busoiocul cand fetele mele au febra,nu le mai dau nurofen decat daca fac febra peste 39.Decand merg cu naturiste fetele mele nu au mai luat anibiotice si si nici alte medicamenet cu exceptia lui Iulia care trebuie sa ia singulair ptr bronsolita pe toata perioada ierni.
Nasa mea a nascut acum cateva luni,la o luna se vaita ca nu are lapte suficient iam dus ceai de busuioc ca nu avea si in 2 zile ia venit laptele si nu a mai avut probleme

teiul

# Florile de tei nu sunt doar placut parfumate, ci au si puteri vindecatoare, mai ales in cazul bolilor respiratorii si digestive Virtutile terapeutice ale teiului au fost descoperite din cele mai vechi timpuri. Pe atunci se foloseau in special coaja, frunzele si seva arborelui. Astazi insa, atat fitoterapeutii, cat si specialistii in cosmetica prefera sa utilizeze florile. Acestea contin colinina, acetilcolina, flavonoide si saponine, dar si ulei volatil, cel care le confera mirosul imbatator. Odinioara, teiul era folosit in special pentru tratarea indigestiei, racelii si in ameliorarea durerilor abdominale. Cercetarile stiintifice moderne i-au descoperit insa noi valente terapeutice. Astfel, ceaiul din flori de tei s-a dovedit un aliat pretios in lupta cu bolile infectioase (raceala, gripa) - favorizeaza transpiratia, fiind deci util in combaterea febrei. Are actiune calmanta asupra tusei, stimuleaza buna circulatie a sangelui, diureza si activitatea veziculei biliare. De asemenea, este un remediu eficient si in dureri de cap, colici abdominale si febra musculara. In plus, datorita efectelor sedative, este indicat in insomnie, stari de nervozitate, suprasolicitare intelectuala. Atentie! Nu bea mai mult de trei cani cu ceai pe zi si nu folosi infuzii prea concentrate! In doza prea mare, ceaiul din flori de tei poate avea efecte excitante asupra sistemului nervos, cauzand insomnie. Cand si cum utilizam florile de tei Raceala si gripa. Parfumul si gustul placut al ceaiului de tei iti sunt, desigur, familiare. Infuzia se prepara din una-doua lingurite de flori la 250 ml de apa clocotita. Se acopera vasul si se lasa sa infuzeze 10 minute (nu mai mult, caci infuzia devine prea concentrata). Este utila in afectiuni precum raceala, gripa, infectii respiratorii insotite de febra si favorizeaza eliminarea secretiilor bronsice. In toate aceste situatii se beau zilnic, timp de o saptamana, doua-trei ceaiuri caldute, indulcite cu miere. Pentru a se obtine efecte pe termen lung, tratamentul se prelungeste pana la doua luni. Insomnie. O infuzie cu efect sedativ este cea preparata din 20 g de flori la un litru de apa fierbinte (sau 10 g de flori la un litru de apa in cazul copiilor). Pentru combaterea insomniei si a tulburarilor de somn (adormire dificila, somn intrerupt) se bea o cana din aceasta infuzie dupa masa de seara si una chiar inainte de culcare. Inflamatii ale gingiei in caz de gingivita, amigdalita, inflamatii ale mucoasei bucale se recomanda infuzia folosita sub forma de gargara. Infuzia va fi concentrata, obtinuta din 4 linguri de flori la 250 ml apa, la care se adauga o jumatate lingurita de bicarbonat. Urticarie, eczeme. Pentru ameliorarea mancarimilor provocate de diverse eruptii cutanate sau, pur si simplu, pentru a obtine un efect placut de relaxare, poti face o baie calmanta cu infuzie. Aceasta se prepara din 150 g flori la un litru de apa fierbinte (pentru copii, o infuzie mai putin concentrata, preparata doar cu 75 g flori la un litru de apa); se acopera vasul, se lasa sa infuzeze 30 de minute, apoi se toarna in apa din cada. Tulburari digestive. Ca remediu impotriva durerilor de stomac, colicilor intestinale, diareei, enterocolitelor sunt eficiente atat infuziile (3 cani pe zi, intre mese), cat si extractul fluid. Se iau cate doua g de solutie de 4-5 ori pe zi sau conform indicatiilor din prospect. Extractul fluid de flori de tei se poate cumpara din orice magazin cu produse naturiste. Tuse, bronsita. Substantele volatile ajuta la refacerea epiteliului cailor respiratorii inflamate sau lezate in urma infectiilor, fluidizeaza secretiile bronsice si ajuta la eliminarea acestora. Se beau 3 cani de infuzie calda-fierbinte (la o temperatura suportabila, pentru a nu produce arsuri la nivelul mucoaselor) pe zi, intre mese. Dischinezie biliara. In litiaza biliara, criza biliara, insuficienta hepatica, dar si pentru a stimula activitatea unei vezicule biliare lenese este eficient decoctul din flori de tei. Se prepara din 20 g flori la un litru de apa, care se fierbe 5 minute, apoi se acopera vasul si se lasa sa infuzeze 30 de minute. Se bea cate o cana inainte de mesele principale. In cosmetica Este recomandat pentru tenul cu pori dilatati
# In cazul in care iti simti ochii iritati si obositi, poti folosi comprese cu infuzie din flori de soc si flori de tei: peste 30 g soc si 30 g flori de tei se toarna un litru de apa clocotita si se lasa sa infuzeze 30 de minute. Compresele se mentin 10-15 minute.
# Pielea va fi mai catifelata dupa o baie in care ai adaugat un decoct din flori de tei: 500 g de flori la 2 litri de apa, se fierb 5 minute, apoi se acopera vasul si se lasa sa infuzeze alte 30 de minute. Stiai ca...
# Perioada optima de recoltare a florilor este la una-doua zile dupa ploaie, pe timp cald si insorit.
# Copacul poate atinge o inaltime de 28-30 de metri si un diametru de 3 metri. Este unul dintre cei mai longevivi arbori: poate atinge incredibila varsta de 1.000 de ani si poate produce pana la 100 kg de flori.
# Mierea din flori de tei este unul dintre cele mai apreciate produse in toata lumea. In general, este utilizata in medicina si la prepararea lichiorurilor.
# Teiul era considerat de catre civilizatiile germanice vechi un arbore sacru, in timp ce pentru celti acesta simboliza altruismul. In Evul Mediu, indragostitii isi jurau dragoste vesnica la umbra unui tei, intrucat exista credinta ca acest copac iii determina pe oameni sa spuna adevarul.

foarte interesante beneficiile acestor plante ..... din pacate la oras din ce in ce mai putine doamne si domnisoare mai folosesc tratamente naturiste!

raluca ce ne poti spune despre macese si catina? eu vreau sa culeg si sa le pun la uscat pentru a face ceai din ele .....