Ticurile la copii ( 6-11 ani )

[quote="ioanasimona_popTicuri (6-11 ani)
Ticurile susnt miscari involuntare, bruste si adesea caracterizate prin repetitia caricaturala a miscarilor normale ale fetei, membrelor, gatului, umerilor etc. Ticurile sunt doar un simptom adica o manifestare exterioara ce mascheaza o tulburare. Nu sunt ele insele o boala si de aceea este necesara depistarea cauzei lor. Exista ticuri de origine neurologica, a caror cauza este organica si ticuri psihogene, a caror cauza este un conflict inconstient, o trauma psihica.

Cum le recunoastem?

Ticurile au anumite caracteristici care le deosebesc de alte tipuri de miscari:

dispar in somn;
sunt involuntare, adica nu pot fi controlate;
se accentueaza in momente de tensiune, stari de anxietate etc
De ce apar?

Intotdeauna ticurile sunt insotite de anumite atitudini din partea copilului. Fie este vorba despre supunere, ca si cum copilul ar incerca sa asculte sau sa execute tot ce i se cere chiar daca nu poate sau nu e de acord. Fie o stare de nervozitate sau agresivitate, ca si cum ar fi o revolta din partea lui. Pentru a ne da seama de ce au aparut sau ce anume le provoaca, este necesar sa fim foarte atenti la manifestarile copilului, la momentele in care apar. Ticul poate releva tensiuni familiale sau probleme afective. Copilul cu ticuri da impresia generala de instabilitate. De cum il vedem prima data, ne dam seama “ca e ceva cu el”. Suferinta interioara nu poate fi ascunsa dar nici exprimata. In acest context, ticul apare ca un compromis salvator intre a arata si a nu arata. Sigur ca este o manifestare inconstienta, copilul neavand nici o contributie constienta la producerea sau alegerea ticurilor, care apar fara ca el sa vrea.

Ce facem?

La inceput parintii observa noile miscari si incearca sa corecteze copilul. Putini isi dau seama in aceasta faza ca “ceva nu e in regula”. Ei cearta copilul, rad de el, ii interzic respectivele gesturi. Unii incearca sa-l linisteasca, il intreaba de ce le face dar copilul nu poate da detalii, pur si simplu nu se poate abtine. Putini corelaeaza la inceput starea de tensiune a copilului cu aparitia ticurilor. Daca ticurile au cuprins zona ochilor (clipit des, strans ohii, frecat pleoapele) merg cu el la oftalmolog, uneori fac si tratamente pentru conjunctivita, copilul ajunge uneori sa poarte ochelari desi vede bine etc. Daca ticul este de pilda dresul vocii, tusea sau trasul nasului, copilul ajunge la ORL. Toate acestea din dorinta si graba de a nu mai vedea copilul “facand asa”, de unde ne dam seama ca ticurile produc o mare anxietate in randul adultilor din jurul copilului. Dupa ce cauzele organice au fost eliminate, parintii ajung cu copilul la psihiatru. Nici aici lucrurile nu sunt simple intrucat copilul se poate alege cu o medicatie complicata si plina de efecte secundare. Asadar, chiar daca va enerveaza sau sperie ticul copilului, nu va grabiti cu medicamentele! Incercati mai intai sa vorbiti cu copilul fara sa-l certati, fara sa-i oferiti recompense “daca reuseste sa se abtina”, fara sa-l pedepsiti ci doar ca sa aflati ce simte, ce-l nemultumeste, ce parere are el despre ceea ce i se intampla. Fireste ca nu e asa de simplu cum pare dar e important sa stabiliti o comunicare cu el, sa nu va prefaceti ca nimic nu se intampla sau ca nu observati, ca “este doar o prostie” Copilul poate ajunge sa vorbeasca despre o eventuala sperietura, nemultumire, chiar intamplare de la scoala sau gradinita de care nu stiti si care este, de fapt, cheia problemei. Nu uitati ca cel mic este cel care “stie” cel mai bine ce se petrece cu el! In cazul in care hotarati sa mergeti la un psiholog si copilul incepe o psihoterapie, este important sa nu aveti asteptari exagerate sau sa va imaginati ca problema se va rezolva repede. Ticurile sunt diverse, de asemenea cauzele lor. In functie de capacitatea copilului de exprimare (in cuvinte, in desen sau joc), el va scoate la lumina, ajutat de psihoterapeut motivul aparitiei acestui simptom. In mod deosebit in cazul ticurilor este nevoie de multe rabdare si atentie pentru ca ele pot disparea pe moment, fiind inlocuite de un alt tic sau de un alt simptom. De aceea, terapiile “centrate pe simptom” care urmaresc doar disparitia acestuia nu sunt recomandate. O terapie de profunzime, chiar daca dureaza mai mult si necesita eforturi mai mari atat din partea parintilor cat si din partea copilului ajunge la cauzele problemei. Adesea parintii participa si ei rezolvarea problemei, facand o consiliere psihologica. De multe ori, ei isi dau seama ca simptomul copilului este manifestarea unei alte probleme din familie (un deces, un divort, nasterea unui frate etc). De asemenea, foarte importanta este pastrarea confidentialitatii fie ca este vorba despre un adolescent sau un copil. Continuturile psihice sunt personale si fac parte dintr-o intimitate a carei incalcare duce adesea la agravarea problemei.[/quote]

Fac parte din viata noastra si ii deranjeaza pe cei din preajma noastra.Există două tipuri de ticuri: simple şi complexe.Cele simple se produc deodată şi se pot repeta des (clipitul, pufnitul, trasul nasului, grimasele faciale).Cele complexe sunt: sariturile, mirositul lucrurilor, atingerea altor persoane, coprolalia, echolalia. Se pot controla uneori ticurile, dar efortul este similar cu reţinerea unui strănut, care, la un moment dat, tot trebuie eliberat.Ticurile devin mai intense la stres şi scad în intensitate când persoana se relazează, iar în timpul somnului dispar complet.

Conform opiniei specialistilor, exista trei tipuri de ticuri. Unele sunt motorii si se numesc astfel pentru ca implica miscari ale corpului, altele sunt verbale, manifestandu-se prin sunete sau cuvinte, iar ultima categorie include ticurile complexe, care combina secvente complicate de ticuri verbale dar si motorii.

Ticuri motorii :
Sunt mişcări involuntare şi rapide.apar în special în timpul stresului sau când organismul este obosit sau pictisit. Cele simple sunt:clipitul, sucirea capului, scuturatul piciorului când se şede, ridicatul umerilor. Cele complexe: echopraxia (repetarea gesturilor altora), copropraxia (gesturi obscene sau interzise).

Ticuri verbale :
Sunt vocalize rapide şi involuntare. Ticuri vocale simple sunt: fornăitul, grohăitul, tuşitul, trasul nasului, pufăitul… Ticuri vocale complexe: fluierături, lătrături, coprolalia (repe-tarea cuvintelor obsecene), echolalia (repetarea cuvintelor tocmai auzite), palilalia (repetarea cuvintelor sau sunetelor proprii)…

Ticurile mentale :
Sunt orice gând conştient pe care o persoană simte nevoia de a-l produce (am uitat gazul apins, uşa neîncuiată, trebuie să bat în lemn neapărat de trei ori, altfel…)

-Echomerimnia este forma mentală a echolaliei (se repetă ultimele cuvinte sau melodie auzită)
-Copromerimnia este forma mentală a coprolaliei.
-Palimerimnia este forma mentală a palilaliei (repetarea în gând a ultimelor cuvinte sau sunete personale)
-Numărarea sau recitarea este un tic manifestat prin punerea accentului la aceeaşi distanţă, de exemplu.

Comportamente asociate cu ticurile:
-obsesii (repetarea gândurilor…);
-comportament ritual (atingeri repetate, repetarea unor fraze, verificarea uşii…);
-dificultăţi în concentrare cu sau fără hiperactivitate (neatenţia, nu pot termina un lucru început, mişcarea continuă…);
-probleme la învăţare (dificultăţi la scriere, citire, matematică, probleme de percepţie…);
-tulburări de somn (treziri frecvente sau vorbire în somn…).

Cea mai buna atitudine este de a ignora aceste ticuri. Medicamentele nu au un rol prea important, doar cele din plante sunt recomandate pentru calmarea sistemului nervos. Plimbarile in natura, in timpul vacantelor, ca si eliminarea cauzelor de insecuritate sau conflict creeaza conditiile propice relaxarii. Cei din jur trebuie sa manifeste rabdare si detasare, ceea ce nu este intotdeauna usor. In mod normal, ticurile dispar brusc, la adolescenta. Daca nu, este indicat ajutorul psihologic.


:doctor: :doctor: :doctor:

bianca isi mai rasuceste parul..cred ca si asta e un tic..

da...e un tic rau aveam si eu o colega care avea ticul asta desi avea parul f.lung..pe unde ajungea cu mana...il avea mult mai scurt,,din cauza rasucitului...
cel mai rau e cu rosul unghiilor..urasc asta..Nik il are,,pe Cris le-am desfatat ...la timp...

cu parul are si gabi un tic, trebuie neaparat seara, noaptea , dimineata sa bage mana in parul meu si sa ma ciufuleasca putin
iar eu nu suport deloc .....!

asa si larisa..si Bia a avut acelasi obicei.

si cand scapa de el?.... ca eu nu mai suport, ma chelit de tot!

cand ii interzici.....si nu il mai lasi...eu deja am inceput sa nu o mai las pe larisa..si la Bia am patit la fel..pana am lasat-o urland pana a adormit...si pana la urma s-a dezvatyat..altfel se marita si nu se lasa

si eu il cert, ii dau peste manute, dar nu renunta ....sal vezi noaptea cum umbla besmetic dupa capul meu ca sa bage mainile in par!

mi-l inchipui. si tu dimi esti deja coafata!

pai da!!!!! cel mai tragic este cand il duc la gradi, si imi aranjez si eu parul, imi dau cu spuma ....si uite ce ma aplec sal incalt si el cu mainile direct in parul meu .....iti dai seama ce nervi ma apuca?

adriana a scris:cu parul are si gabi un tic, trebuie neaparat seara, noaptea , dimineata sa bage mana in parul meu si sa ma ciufuleasca putin
iar eu nu suport deloc .....!

Vai am crezut ca numai eu am problema asta...Ma terorizeaza cu mainile prin par...Imi cade parul rau de tot..chelesc in curand

Nu stiu cum sa il dezvat

eu am chelit octavia, mia cazut mai mult de jumatate din par!!!!!! ..... cand sor insura cred ca scapam noi si le face asa la neveste!!!!!

hmmmmmmmmmmmm

scumpetea a scris:

adriana a scris:cu parul are si gabi un tic, trebuie neaparat seara, noaptea , dimineata sa bage mana in parul meu si sa ma ciufuleasca putin
iar eu nu suport deloc .....!

Vai am crezut ca numai eu am problema asta...Ma terorizeaza cu mainile prin par...Imi cade parul rau de tot..chelesc in curand

Nu stiu cum sa il dezvat

sa stii ca asa e; eu am auzit pe cineva care se plangea sa sotul statea toata noaptea cu mana in parul ei, si nu o lasa sa se tunda

scumpetea a scris:

adriana a scris:cu parul are si gabi un tic, trebuie neaparat seara, noaptea , dimineata sa bage mana in parul meu si sa ma ciufuleasca putin
iar eu nu suport deloc .....!

Vai am crezut ca numai eu am problema asta...Ma terorizeaza cu mainile prin par...Imi cade parul rau de tot..chelesc in curand

Nu stiu cum sa il dezvat

si Teodor are ticul asta...ma enerveaza, dar nu se dezvata..si in cursul zilei , cand se joaca, mai vine o fuga sa se joace in par, apoi isi continua activitatea...

da ..... la fel face si gabi ...... si mai imi spune ....mami ce mult iubesc eu parul tau!!!!!!

ei fetelor...cine stie cand s-or insura,,se insoara cu o nesuferita.,.ca mine ..ce-i da peste..mana..si domnul meu avea ticul asta...dar l-am dezvatat!!

daaaaa clar

cu bhulgari nu sormi ca are o forta!!!

Aoleu, ca i-ati transmis si Laviniei ticurile cu parul ... mai nou, inca din spital, ma pupa pe frunte doar daca imi da bretonul la o parte tragand cat poate ea de tare ... si-mi zice "dat pic pe ..." Nu mai zic ce ca iese urat!

Stiti ce inseamna "calalaliu"??? ... Portocaliu !!!!!!

ioanasimona_pop a scris:Stiti ce inseamna "calalaliu"??? ... Portocaliu !!!!!!

ce dulce e!!!

offf Alexia nu are ticul cu parul, dar ma innebuneste seara la culcare
nu mai doaeme leganata in schimb si-a gasit un obicei
eu in loc sa dorm trebuie sa o scrpin pe ea in ...palma

si sa vedeti cum departeaza degetele cand o scarpin...e cea mai mare placere a ei

ce taree!!!!!!!!!!!