Castigatoarii concursului- Prezentare de carte

adriana a scris:acestea sunt cateva din pozele mele preferate




Album IOAN MARIC


Bădiţa are darul de a vedea sufletul în suprarealitatea lui. Vederea încă nu i - a fost tulburată de ritualuri tehnice. Providenţa l-a plasat într-un punct fericit: acolo unde culoarea devine muzică, imaginea poem iar poemul rugăciune."

adriana a scris:MAI VIN SI EU CU O PREZENTARE DE CARTE

Anotimpuri

Cu-atâta veţi rămâne din mine peste ani,
Cu-aceste versuri scrise din sufletul ce-l am.
Şi greu e prin cuvinte să spui ce-ai vrea să spui,
Căci anii trec degrabă, rămâi al nimănui.
E pentru prima oară când pragul dintre ani
Mă sperie-n adâncuri, căci prea mult nu mai am.
Şi fiecare clipă ce trece pe furiş,
Ne tot transformă-n umbre uitate
Şi pâș, pâș, e viaţa care trece
Şi-mi pare-atât de rău, căci sufletul e tânăr
Dar trupul... îmbătrâneşte rău.
Şi-mi pare rău degeaba că viaţa s-a cam dus,
Nimic nu se întoarce, acum sunt la apus.
Şi-mi dau curaj într-una, mai pot încă să fac
De lucruri o mulţime, dar până când?
Şi tac, când văd cum cu încetul, ne stingem an de an,
Atâta va rămâne din mine peste ani!

este superba...mi-a placut enorm!!!!

adriana a scris:Revin cu o noua prezentare....Poesii II

Aşa de frumos cântă această nouă carte de poezii a lui Constantin George. Urma lăsată de cealaltă carte ar putea fi aceasta:

Să lăsăm morile
Să macine vântul,

Ispita ce vine şi alunecă
Printre gânduri,
Un şarpe peste metereze.

Sună noaptea peste ore de ciumă,
Buzele tale se rup,
O rugăciune răsună!

Doar un lucru mai rămâne întreg,
Peste parada disperării,

Un cer răsucit în adâncuri.

adriana a scris:foarte frumoase prezentarile fetele...voi mai veni si eu cu inca o prezentare de carte

Jertfa

Dumitru (Dan) Lucinescu s-a născut la 21 mai 1927 în Botoşani, în familia magistratului şi avocatului Teodor Lucinescu şi a Alexandrinei Lucinescu (n. Stăcescu); a absolvit Colegiul Naţional Militar „N. Filipescu“ şi „Ştefan cel Mare“ din Cernăuţi, absolvent al unor şcoli de zbor, cu brevetele A, B şi C luate la Sân Petru Braşov la vârsta de 16 ani. Student în anul trei la matematici şi fizico-chimice, la Iaşi, este arestat la 24 aprilie 1948 şi condamnat de Tribunalul Militar Iaşi (deplasat la Suceava), ca şef de lot, la:

- 15 ani muncă silnică pentru crimă contra ordinii sociale;

- 10 ani muncă silnică pentru delict de uneltire;

- 8 ani muncă silnică pentru instigare contra ordinii sociale;

- 5 ani munca silnică pentru colportare de materiale scrise interzise;

A executat o detenţie de 15 ani la Târgu Neamţ, Iaşi, Suceava, Jilava, Piteşti, Gherla, Aiud.

În perioada detenţiei sale :

- tatăl a lucrat ca muncitor cu domiciliu obligatoriu la Roman, cu confiscarea averii; decedat.

- mama: condamnată politic; decedată.

- sora studentă în anul V la arhitectură: condamnată politic 3 ani, decedată.

- sora studentă la medicină: supravieţuieşte, abandonând medicina şi fiind adoptată de o mătuşă pentru a putea lucra ca asistent medical.

După eliberarea deţinuţilor politici, Dan Lucinescu este angajat ca sudor la Şantierul Energo-Montaj Bucureşti în 1963, va lucra succesiv ca operator ultrasunete, tehnician la Trustul Energomontaj; absolvent cu nota maximă al Facultăţii de Mecanică din Bucureşti (1975), al cursului de Pedagogie şi al cursului post-universitar de Energie Nucleară; lector pentru cursurile post-universitare la Politehnică şi pe platforma Măgurele; autor al volumului „Tehnologii ultrasonice, magnetografice şi de analiză spectrală“ (1968, ed. IDT); autor al patru invenţii brevetate în ţară şi în străinătate dintre care una vândută de statul român în RFG (1968); transferat din oficiu la Centrul de Mecanica Solidelor al Academiei Române; Şef al Laboratorului 13 la INMT şi al Laboratorului NDT Energomontaj; publică peste 300 lucrări tehnice; elaborează tehnologiile NDT pentru grupul nr. 1 de la Centrala nucleară Cernavodă; membru al Societăţii Naţionale Suedeze de NDT din 1992.

http://www.vicovia.ro/index.php?page=shop.product_details&flypage=shop.flypage&product_id=56&category_id=16&manufacturer_id=0&option=com_virtuemart&Itemid=26

adriana a scris:Neam fara noroc sau Blestemul lui Zamolxe


Lucrarea de faţă arată fără nici o rezervă că neamul nostru paşnic, fără pretenţii de expansiune, ospitalier prin natura lui, cu mare credinţă în soarta desemnată de Dumnezeu, nu. este vinovat de marile nenorociri şi răpiri din glia strămoşească. Vinovaţi sunt cei ce au fost la cârma ţării.
Mircea Eliade califică istoria noastră ca un cumul de nenorociri.
Poetul Vasile Posteuca subliniază cam cinci izbucniri naţionale care dovedesc viabilitatea şi dorinţa acestui neam de a-şi găsi rostul pe acest pământ.
Suntem înconjuraţi numai de duşmani care ne vor glia şi care fără întrerupere subminează aspiraţiile noastre naţionale.
Rusia (de exemplu) sub orice fel de guvernare (ţaristă, panslavistă, panortodoxă, pancomunistă) a urmărit distrugerea noastră ca neam şi ţară.
Va reuşi ea în viitor ce nu a putut definitiva până azi? Desigur, nu! Suntem un popor prea tânăr, prea viguros şi prea civilizat pentru a putea fi distrus.

http://www.vicovia.ro/index.php?page=shop.product_details&flypage=shop.flypage&product_id=65&category_id=16&manufacturer_id=0&option=com_virtuemart&Itemid=26

adriana a scris: Codul de la Voroneț



La Voroneţ – tabloul votiv (Ştefan, cuprins de un Sfânt, este prezentat lui Iisus) şi „Batjocorirea lui Iisus” şi miracolul inegalabilei picturi „Maica Domnului şi Iisus”. La Sfântul Ilie Suceava – tabloul votiv cu domnitorul Ştefan cel Mare dus de mână de sfântul Ilie. La Bălineşti şi Pătrăuţi – sfinţii meditativi (de pildă, Sfântul Sisoe) care menţin în echilibru cumpăna lumii... Toate aceste subiecte, pictate la nivelul celor mai înalte exigenţe ale picturii murale din toate timpurile, dar şi ale profunzimilor ortodoxiei, merită cercetările monografice cele mai fundamentale. Fiindcă genii care au construit şi pictat aceste biserici nu au fost încă puşi în Pantheonul artistic al lumii alături de un Giotto sau Michelangelo doar din ignoranţă.

adriana a scris:foarte frumoasa pezentare stefy....haideti fetele va asteptam cu pozici, si de ce nu cu prezentari...mai vin si eu cu o carticica

Destine

Evoluţia continuă a spiritului constituie dezideratul creştin suprem, definit drept mântuire, facilitând după expiere, trecerea spre marea spiritualitate divină. Viaţa monahală, în special cea isihastă, oferă condiţiile de evoluţie spirituală, necesară obţinerii post mortem a compatibilităţii sufletului, cu stadiul spiritual al sublimului, condiţie denumită în creştinism mântuire. Marii noştri teologi, printre care şi Prea Sfinţitul Mitropolit Bartolomeu Anania, afirmă un adevăr util tuturor creştinilor, acela că Biblia nu menţionează sub nici o formă existenţa raiului sau a iadului, ci numai a existenţei „împărăţiei Domnului"

teodoraion a scris:poze preferate..e greu sa aleg dar incerc sa pun ce e mai buna







incerc si eu o prezentare
am ales cartea DRUMUL GOLGOTEI



http://www.vicovia.ro/index.php?page=shop.product_details&flypage=shop.flypage&product_id=54&category_id=16&manufacturer_id=0&option=com_virtuemart&Itemid=26

este drumul pe care Mantuitorul a ales sa mearga...printre loviturile celor vinovati..printre batjocurile tuturor pacatosilor...a ALES de buna voie sa mearga la cruce pentru ca EU si TU sa putem astazi sa mergem spre CER..a ales sa lase creatia sa batjocoreasca Creatorul pentru a oferi oamenilor RAIUL...
EU si Tu trebuia sa mergem pe acolo ..noi trebuia sa suferim chinul si batjocura...meritam IADUL dar acolo pe Golgota Iisus a murit pentru noi...acum deinde de fiecare ce alege si cum Il urmeaza...

flori a scris:pozele mele preferate ,a fost cam greu sa aleg :zambet larg:



si ca prezentare de carte am sa incerc cartea HAIDUCUL IOVITA VALAHUL
http://www.vicovia.ro/index.php?page=shop.product_details&flypage=shop.flypage&product_id=37&category_id=16&manufacturer_id=0&option=com_virtuemart&Itemid=26

Si eu si tu vrem sa stim despre istoria unirii ......toti vrem sa stim , cartea haiducul Iovita Valahul ne ofera o lectie de istorie din vremea unirii,citind aceasta carte in paginile ei ei gasi o lectie de istorie , de viata si iubire .:)

lilique a scris:Foarte frumos si interesant concursul! felicitari Adriana si Teo pentru prezentarile voastre!
Vizitand situl sponsorului nostru.... am ales cu greu ceva. de ce? totul este interesant si nu stiu ce-mi place mai mult.............
dar sa incerc ... cu
Suferintele din Ardeal
Autor: Vasile Stoica







cele trei poze cuprind persoanele cele mai importante din viata mea, cele mai iubite!

De ce am ales aceasta carte?
Este o carte istorica si politica, imbina in egala masura cele doua existente cotidiene ale noastre. Este cu atat mai interesanta, datorita faptului ca, cu toate ca este scrisa la inceputul secolului XX, prin reeditarea sa a starnit interes, in secolul nostru cu toate ca intreaga Europa a trecut prin marile incercari ale omenirii- razboaiele mondiale si razboiul rece.
“Suferinţele din Ardeal”, tratează momentele cele mai importante ale istoriei Transilvaniei, într-o lucrare de sinteză, scrisă de un bun cunoscător al evenimentelor, preocupat să aducă puţină lumină în luptele de idei duse de oameni de ştiintă şi diplomaţi pe tarâmul istoriografiei.
Vasile Stoica a fost unul dintre cei mai mari diplomaţi din istoria României, un om cu un destin excepţional, dar şi dramatic, care a reuşit să mobilizeze peste 15.000 de români stabiliţi în S.U.A., să participe în primul război mondial, pentru a-şi sprijini compatrioţii din Transilvania care doreau să se unească cu patria mamă.Mai multe despre biografia sa incredibilă poate fi găsită in prefaţa cărţii.

http://www.vicovia.ro/index.php?page=shop.browse&category_id=16&option=com_virtuemart&Itemid=26

amalia-carmen a scris:ACESTEA SUNT POZELE MELE DE SUFLET:

CURTEA BUNICILOR SI EI:



NOI DOI,INTR-UNUL DIN ACELE MOMENTE MAGICE...



IUBIRILE MELE,PENTRU CARE MERITA SA MA TREZESC IN FIECARE DIMINEATA:



Iar dintre cartile de pe site am ales "LA NASTEREA MEA A CAZUT O STEA",de SPERANTA CALIMI.
De ce?Ptr ca citind scurta introducere de pe site mi-am amintit de mine,cea de acum multi ani.Iar prezentarea mea suna asa:

Nu m-am suparat pe mere
Pentru ca sunt mere,
Nu m-am suparat pe frunza
Pentru ca e frunza,
Nu m-am suparat pe pasari
Pentru ca sunt pasari,
Nu m-am suparat pe umbra
Pentru ca e umbra.
Dar umbra,pasarile,frunza,merele
s-au suparat pe mine
pentru ca nu sunt om,sunt plicticos.
Si iata-ma la tribunalul umbrelor
Cu sentinta scrisa pe o foaie de frunza,
Cu litere de samburi de mere
Si parafata cu gheare de pasari.
Si iata-ma condamnata sa fiu
Mere,frunza,pasari si umbra.
(06.06.1988)
http://www.vicovia.ro/index.php?page=shop.product_details&flypage=shop.flypage&product_id=60&category_id=16&manufacturer_id=0&option=com_virtuemart&Itemid=26

amalia-carmen a scris:

Să ne uităm la noi dintr-o parte. La „cunoaşte-te pe tine însuţi” dintr-o parte. Măcar cu ocheanul rimei. Şi încă nu oarecum, ci îmbrăţişând stilul, adică pustiul. Şi încă trâmbiţând stelelor, sau ulmilor, sau fântânilor această îmbrăţişare cu stilul, care azi şi acum este pustiul.

Intr-o zi de vara
Marea si cerul au inceput sa se joace
Ca doi copii:
Marea s-a inaltat
Si a luat
Doi picuri de cer pe care i-a asezat
La umbra unui tei…
Si-atunci,cerul, infuriat,
A cules o petala de mac
Ce plutea pe mare
Asezand-o langa stropii ce-I fusesera furati.
Si umbra a inchegat pamantul…
Iar marea, suparata,
i-a smuls cerului o raza de lumina
si-a asezat-o pe trupul de lut…
Dar intre timp venise seara
Si o boare de vant
A impacat cerul si marea,
i-a dat trupului o inima
si-un suflet
si i-au spus cu totii OM!
(27.08.1991)
http://www.vicovia.ro/index.php?page=shop.product_details&flypage=shop.flypage&product_id=28&category_id=16&manufacturer_id=0&option=com_virtuemart&Itemid=26&vmcchk=1&Itemid=26

...si o poza din acele vremuri:

amalia-carmen a scris:vin eu cu o carte pe care ar trebui sa o citeasca oricine:


Simţeam că nu mai rezist, că mă voi prăbuşi pierzându-mi controlul asupra mea, pierzându-mi mintea. Şi în acest cuptor de iad singura şi ultima nădejde era în ocrotirea Cerului. Mă rugam mereu, cu deznădejde. Şi Dumnezeu nu m-a lăsat. Când tensiunea din jur era mai puternică, iar eu eram ajuns la limita forţelor lăuntrice, intervenea ceva neprevăzut, atmosfera se mai relaxa şi mai puteam respira, puteam să mă mai refac.

Ma-nchin in fata maretiei Tale,
Marinimiei tale,Doamne,ma inchin…
Tu ii asculti pe toti aceia care
Te roaga sa-i ajuti intr-un destin!

Ma-nchin la ochii Tai care vad totul,
Blandetii Tale,Doamne,ma inchin…
Tu ii ajuti pe oameni sa isi gaseasca rostul
Si faci din viata lor doar un senin!

Ma-nchin in fata-a tot ce-Ti apartine,
Luminii ce-o reversi asupra mea
Si-Ti fac mereu aceeasi rugaciune:
Arata-mi,Doamne,putin din mila Ta!

http://www.vicovia.ro/index.php?page=shop.product_details&flypage=shop.flypage&product_id=54&category_id=16&manufacturer_id=0&option=com_virtuemart&Itemid=26

panky a scris:acestea sunt pozele mele de suflet





si acum fac prezentarea de carte
http://www.vicovia.ro/index.php?page=shop.product_details&flypage=shop.flypage&product_id=60&category_id=16&manufacturer_id=0&option=com_virtuemart&Itemid=26
[img=https://2img.net/r/ihimizer/img11/8652/cd147ee975abe0fd94d28d6.gif]

La nasterea mea a cazut o stea

Destinul meu a fost scris pe o petală de floare ce n-a mai înflorit, ofilindu-se când era boboc, căci un boboc eram când... şi de acolo au venit toate.

Amarnic destin, tristă soartă, nefericită viaţă şi toate acestea de la crima unui paranoic, căci numai un paranoic omoară un suflet nevinovat de copil, lăsându-i doar zile negre pentru tot ce va urma.

Din cauza unui criminal trupul meu a fost bolnav, şi am purtat boala prin ani, din cauza unui criminal am pierdut cărarea vieţii, a vieţii ce trebuia să fie împlinită şi fericită. Din cauza lui nu am cuvinte să mă apăr şi n-am putut să strig că am un suflet curat. Din cauza diavolului mi-am pierdut credinţa în oameni, din cauza lui am strâns doar lacrimi, doruri şi vise.

Am visat la o iubire mare, adevărată, dar n-am găsit-o, s-a ascuns mereu printre faldurile timpului, am căutat mereu dragostea, dar nu am găsit-o, s-a ascuns în văgăuna inimilor goale.

panky(Laura) a scris:mai vin eu cu o prezentare

[img=https://2img.net/r/ihimizer/img263/8051/eda2ecda7e5068f935cf893.gif]
Acolo unde rădăcina apostolică este tăiată şi înlocuită cu forme ale cretinismului umanist, toate cele ale Bisericii lui Hristos îşi pierd rostul şi alcătuirea, se desacralizează până la nimicire: mirenii se prefac în preoţi, icoanele devin idoli, împărtăşania se transformă într-un simbol, Maica Domnului într-o simplă femeie cu nenumăraţi fii, iar sfinţii şi sfinţenia dispar cu desăvârşire.
Însă Duhul Sfânt este, din veac şi până-n veac, Duhul unirii şi al unităţii; pierderea unităţii arată deci pierderea Duhului Sfânt de către cei care au continuat şi continuă să se dezbine în mii de secte până astăzi.


http://www.vicovia.ro/index.php?page=shop.product_details&flypage=shop.flypage&product_id=53&category_id=16&manufacturer_id=0&option=com_virtuemart&Itemid=26

panky(Laura) a scris:mai vin cu o prezentare de carte
URL=https://2img.net/r/ihimizer/i/60d2dbf2bcc2ba6eaa74037n.gif/][/URL]
Poesii II

Pentru a nu fi risipiți de veşnicia trecutului, sau de măreţia incomensurabilă a viitorului, sau de beteşugul auto-măririi pragmatice a eu-lui, a eu-lui umflat în pene multicolore chiar şi în timpul căderii în dincolo de logos, trebuie să avem curajul de a ne cere să fim lăsaţi să umblăm şi în-afara noastră. Să ne uităm la noi dintr-o parte. La „cunoaşte-te pe tine însuţi” dintr-o parte. Măcar cu ocheanul rimei. Şi încă nu oarecum, ci îmbrăţişând stilul, adică pustiul. Şi încă trâmbiţând stelelor, sau ulmilor, sau fântânilor această îmbrăţişare cu stilul, care azi şi acum este pustiul. Din asemenea principii poetice şi metafizice se compune poezia lui Constantin George, poet român auto exilat din frunza de verb românesc în frunza de arţar a Canadei. Cu aceste principii acest poet sobru, naiv de sobru, copleşit de sobrietate, coborât sobru direct din rimele anonime ale satului băcăuan, reuşeşte o nouă punere în metodă a tradiţiei româneşti în noua poezie românească.

Să lăsăm morile
Să macine vântul,

Ispita ce vine şi alunecă
Printre gânduri,
Un şarpe peste metereze.

Sună noaptea peste ore de ciumă,
Buzele tale se rup,
O rugăciune răsună!

Doar un lucru mai rămâne întreg,
Peste parada disperării,

Un cer răsucit în adâncuri.
http://www.vicovia.ro/index.php?page=shop.product_details&flypage=shop.flypage&product_id=28&category_id=16&manufacturer_id=0&option=com_virtuemart&Itemid=26

panky(Laura) a scris:mai vin si eu cu o prezentare
Haiducul Iovita Valahul


http://www.vicovia.ro/index.php?page=shop.product_details&flypage=shop.flypage&product_id=37&category_id=16&manufacturer_id=0&option=com_virtuemart&Itemid=26

Cartea dezvoltă o intrigă bogată în eveni­mente şi fapte haiduceşti de vitejie, toate puse în slujba Unirii. Acţiunea, de o mare vioiciune, ca în epica istorică a lui Dumas sau romanul „Haiducii’” de P. Istrati, ne poarta pe coordonate geografice băcăuane, romaşcane şi ieşene. Nu lipsesc aventurile nocturne de la „Grosul” din Bacău şi Iaşi, unde haiducul este la popreală sau de la „Hanul Ancuţei”, unde arnăuţii căpitan­ului Stamate, travestiţi în negustori, îl prind pe Calomfir, prietenul de haiducie al valahului. Cu toata fraudă antiunioniştilor, balotajul dă câştig de cauză unioniştilor. care îl au alături pe nimeni altul decât bardul de la Mirceşti, poetul şi prietenul haiducilor si cel mai vajnic aparilor si militant al Unirii. Muşchetarii autohtoni nu au săbii, se luptă cu mintea, cu... harapnicul cam de un stânjen” şi cu „lăuta” (scripca) lui Iancu Budu, dar rezultatele lor sunt pe măsura elanului romantic cu care-şi pun întreaga viata in slujba Unirii. Victoria va fi deplina, partida unionistă va câştiga bătălia eu caimacamul Vogoride şi cu beizadea Grigore Sturza - care „umbla cu limba scoasă după domnie”. Alexandru Ioan Cuza va fi ales, spre fericirea celor mai largi pături sociale, prinţ al Unirii, existând premizele unei păci sociale şi ale instaurării dreptăţii în tară.

http://www.vicovia.ro/index.php?page=shop.product_details&flypage=shop.flypage&product_id=37&category_id=16&manufacturer_id=0&option=com_virtuemart&Itemid=26

panky(Laura) a scris:MAI VIN CU O PREZENTARE



Constantin George nu este un poet postmodern, nu are ambiţia de a inventa jocuri de cuvinte pentru a fi la modă, ci construieşte “cu icoane şi cu glasuri tremurate” (Eminescu) o poezie veche de când lumea şi tocmai din aceasta cauză mereu nouă.

Muzicalitatea este prima calitate a acestei poezii, atât de diferită de zgomotul cacofonic al producţiilor post-moderne: “Trăiesc aievea clipele pustii/ Zburătăcind alăturea prin ceaţă.// Peste canale, peste largi câmpii/ prin nunta-moarte/ preschimbată-n viaţă.// Şi unde merg/ Rostogolit în gol/ În umbra rece călătorul doarme// Iar seceta acestor ore/ Pleacă-n zbor/ Alunecând în forme să mă toarne/ Nimic nu-i sigur,/ Biruinţă nu-i.// Nu-i nimeni/ Care să mă cheme./ Ci doar imagini zboară/ Peste faţă şui,/ E prea târziu,/ E prea devreme ?” (Lumea).

O altă calitate care-l recomandă pe autorul acestor versuri este capacitatea de a formula memorabil, aproape aforistic, în imagini de o densitate de cristal: “ Marginea acestui timp este prea strâmbă” (Când treci), sau: “În cristalin lumina rugineşte” (A ruginit), ori: “Şi cerul era/ O oglindă nemărginită/ Unde trupul şi gândul/ Se aseamănă/ Şi uneori se visează” (Şi cerul).

Ar fi de citat aproape tot volumul, dar eu aş dori să închei cu o poezie care ilustrează acestă sinteză de dincolo de mode, o poezie de dragoste apocaliptică, unde marea eminesciană capătă dimensiuni suprarealiste, iar iubirea, ca şi lumea, este un paradis în destrămare blagian: “Am visat marea,/ Oceanul, valuri/ De marmuri/ Rupând orizontul.// Miriade de ochi,/ Luminile lor/ Licărind în amurgul/ Magnetic.// Dintre toţi culegeam/ Floarea tristă/ A buzelor tale;/ Un incendiu/ Fulgera lumi/ Peste ceru-n cădere.” (Am visat).


Prevăd, cât se poate omeneşte prevedea, că din această singurătate cosmică Poetul va urca, prin suferinţă, spre iubire.

Fie ca Dumnezeu să-l ajute ca acest prim volum de Poezie să fie şi prima treaptă a Scării...
http://www.vicovia.ro/index.php?page=shop.product_details&flypage=shop.flypage&product_id=27&category_id=16&manufacturer_id=0&option=com_virtuemart&Itemid=26

panky(Laura) a scris:revin cu o prezentare de carte


Influenta evreilor în lume


Situaţia curentă din Statele Unite este rezultatul unei desfăşurări teribile de influenţă şi putere ebraică. Trebuie să medităm la faptul că evreii americani au reuşit să menţină un sprijin incontestabil pentru Israel în ultimii treizeci şi cinci de ani, în ciuda faptului că Israelul a confiscat teritorii şi s-a angajat în reprimarea brutală a palestinienilor din regiunile invadate - reprimare ce va sfârşi, cel mai probabil, cu expulzarea sau subjugarea completă, cu degradarea şi apartheidul. In timpul aceleiaşi perioade, organizaţiile ebraice din America au constituit o forţă importantă - după părerea mea, forţa principală - în formarea unui stat dedicat suprimării identităţii etnice a europenilor, în încurajarea imigraţiei multi-etnice în S.U.A. şi în formarea unui sistem juridic şi a unei ideologii culturale cu o sensibilitate obsesivă la nemulţumirile şi interesele minorităţilor etnice: cultura Holocaustului.
http://www.vicovia.ro/index.php?page=shop.product_details&flypage=shop.flypage&product_id=36&category_id=16&manufacturer_id=0&option=com_virtuemart&Itemid=26

panky(Laura) a scris:mai fac o prezentare de carte

Pajisti sufletesti


Nu-i vorba de poezie religioasă în adevăratul sens al cuvântului, dar este aici o experienţă atât de interesantă prin origi-nalitatea ei, încât nu am ezitat să scriu aceste rânduri, încercând să-mi explic şi să explic cititorilor cum poate cineva să ajungă în transcendent, să aibă viziuni translogice şi să încerce să le pună în versuri. Lectura cărţilor sfinte a contribuit, fără îndoială, la construirea acestui imaginar aproape de viziunile sfinţilor părinţi. Dar sunt milioane de oameni care citesc Biblia şi nu au asemenea viziuni. Aici este vorba şi de calităţile artistice ale lui Timotei, de capacitatea sa de a realiza ceea ce Lucian Blaga numea „personanţă”, adică trecerea inconştientului în conştient, pentru a zămisli acolo nişte viziuni ale lumii necreate. Problema este cum poate fi pusă o asemenea stare în text, atunci când, aşa cum spuneam, autorul este departe de a fi un artist al cuvântului. Probabil se realizează un fel de dicteu automat, ceea ce explică şi multele pasaje obscure, dar versurile pe care le aveţi în faţă trebuie citite oarecum holistic, dincolo de sintaxă şi chiar de înţelesurile lexicale. Ele sunt expresia unor „vedenii”
Ceea ce la primă vedere ar putea fi luat drept stângăcie este de fapt expresivitate involuntară şi textul poeziei se constituie într-un tot asemenea unui tablou: ut pictura poesis!
http://www.vicovia.ro/index.php?page=shop.product_details&flypage=shop.flypage&product_id=32&category_id=16&manufacturer_id=0&option=com_virtuemart&Itemid=26

panky(Laura) a scris:voi mai veni si eu cu inca o prezentare de carte
Parfum de roze - iubire pura Parfum de roze - iubire pura


Parfum de roze şi iubire pură este interzisă tuturor oamenilor PLANETEI ALBASTRE ce nu au gustat pentru o clipă din fructele IUBRII PURE.
Iubirea pură este un fenomen Dumnezeiesc ce apare numai când e chemat. Ea învăluie inimile celor ce o primesc într-o stare de spirit numai de ea ştiută.
Iubirea pură este un izvor de lumină care vindecă toate bolile pământului. Iubirea pură ne aruncă în braţele divine ale Tatălui Ceresc şi face din noi arma lui cu care luptă împotriva ignoranţei, prostiei, inculturii şi a altor boli izvorâte din incapacitatea omului mediocru de a înţelege acest fenomen.
Iubirea pură trebuie chemată în fiecare zi, în fieca-re ceas, în fiecare clipă. După ce apare şi se cuibareşte în inima ta: gelozia, nefericirea, durerea, angoasele, stresul, migrenele dispar una câte una ca prin farmec.
Autorul glorifică iubirea pură dar nu obligă pe nimeni care nu înţelege acest fenomen să-l aplice.
Dumnezeu să vă lumineze, să trăiţi în iubire pură iar toate fărădelegile pamântului să dispară definitiv.
http://www.vicovia.ro/index.php?option=com_virtuemart&page=shop.browse&category_id=16&Itemid=26

panky(Laura) a scris:[b]Pe drumurile vietii Pe drumurile vietii



Tare mi-au plăcut caii în tinereţe! De mic am învăţat, să-i călăresc. Mă lăsau să le încalec gâtul, când păşteau, apoi ridicau capul să alunec pe greabăn, cu faţa spre coadă. Mă ţineam de coamă şi gata: făceam întoarcerea de 180 de grade... Se bucurau ca nişte copii când îmi lipeam obra­zul de gâtul lor, nechezând uşor şi apucându-mă gingaş cu gura de haină.
Eu, când eram un flăcăuaş, îi duceam noaptea la păscut, vara, pe şesul nostru de la Prăjeasca, cu trifoi, cea mai bună iarbă pentru toate animalele ce pasc! Dar şi ei îmi erau tovarăşi de muncă la arat, la cărat totul de pe ogoarele noastre, la adus lemne din pădure
Îi visez uneori că stau flămânzi şi neadăpaţi de câte o săptămână, în garajul din curtea blocului.
Sar speriat din pat, văicărindu-mă de cum am putut să fiu aşa de uituc, până ce îmi dau seama că a fost doar un vis. Nevastă-mea s-a învăţat cu această obsesie, spunându-mi de fiecare dată: "Iar ai visat gloabele acelea!
http://www.vicovia.ro/index.php?option=com_virtuemart&page=shop.browse&category_id=16&Itemid=26

panky(Laura) a scris:Neam fara noroc sau Blestemul lui Zamolxe

Această carte de istorie a politicii româneşti, încearcă să explice de ce şi cum România a ajuns în situaţia de azi, reprezintă stăruinţa unui grup de oameni de înaltă cultură şi cu inimă românească. Acest tânăr profesor universitar, iscusit cercetător, dotat cu o memorie fenomenală, cunoscător al curentelor filozofice, lămureşte multe din secretele guvernanţilor din trecut şi prezent. Poate că aceste cunoştinţe vor ajuta poporul român să iasă la limanul salvării lui.
Se spune că dintre două rele să alegem pe cea mai puţin rea. Nu ar fi mai bine dacă am refuza orice rău şi am alege numai soluţiile bune?Va reuşi ea în viitor ce nu a putut definitiva până azi? Desigur, nu! Suntem un popor prea tânăr, prea viguros şi prea civilizat pentru a putea fi distrus.
http://www.vicovia.ro/index.php?page=shop.product_details&flypage=shop.flypage&product_id=65&category_id=16&manufacturer_id=0&option=com_virtuemart&Itemid=26&vmcchk=1&Itemid=26

panky(Laura) a scris:PARINTELE EFTIMILE DE LA HUTA - INTRE MARTURISIRE SI PRIGOANA



Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii, ci al puterii şi al dragostei şi al înţelepciunii.

Deci, nu te ruşina de a mărturisi pe Domnul nostru, nici de mine, cel pus în lanţuri pentru El, ci pătimeşte împreună cu mine pentru Evanghelie după puterea de la Dumnezeu.



Epistola a doua către Timotei a Sfântului Apostol Pavel

http://www.vicovia.ro/index.php?page=shop.product_details&flypage=shop.flypage&product_id=59&category_id=16&manufacturer_id=0&option=com_virtuemart&Itemid=26

panky(Laura) a scris:Depasirea conditiei umane



Despre condiția umană s-a scris mult, în eseuri, proză, poezie, fără însă a se problematiza depășirea acesteia, nu în sensul dominării prin forță și voință, precum conceptele lui Nitzsche, ci prin creșterea spiritualității, cu consecințe asupra dualismului uman suflet-corp. Prezenta lucrare face o analiză a ,,condiției umane”, în vederea depășirii determinismului implicat de aceasta. Nimeni nu poate modifica implacabila succesiune naștere-viață-moarte, fiecare din ele necesitând o analiză aparte. Conceptele fundamentale au fost puternic afectate de șocurile ultimului secol, unele fiind aproape complet îndepărtate iar altele modificate în mare măsură, la un număr din ce în ce mai mare de oameni. Din păcate, evoluția menționată marchează o accentuată involuție a spiritualității.Depășirea condiției umane se referă în principal la cultivarea și dezvoltarea spiritualității umane, în cadrul Bisericii Lui Iisus, sau a unei alte religii monoteiste constituind prin ea însăși calea spre Mântuire, respectiv calea evoluției progresive a sufletului, în vederea includerii lui în Marea Spiritualitate, închizându-se astfel Cercul Creației Divine.

În cadrul evoluției spirituale se poate ajunge la perfecțiune, respectiv la stadiul de sfințenie, care constituie apogeul trăirii isihaste. Această fază confirmă posibilitatea depășirii condiției umane, care va fi analizată în această lucrare .
http://www.vicovia.ro/index.php?page=shop.product_details&flypage=shop.flypage&product_id=57&category_id=16&manufacturer_id=0&option=com_virtuemart&Itemid=26

Maria a scris:trei poze de ale mele








am sa incerc o prezentare de carte
SALA DE ASTEPTARE


Tonul romantic al scrierii, dragostea pentru profesia de ceferist pe care ne-o lasă moştenire merită un popas. Să ne odihnim ochii pe carte citind şi să privim spre începuturi! Şi mai ales să ne întrebăm de ce Săgeata Albastră nu mai şuieră. Eu cred că a răguşit de la trenurile de altădată.

Maria a scris:Basarabia, rana de la hotarul de est



Ce lecţii au tras oamenii politici, intelectualii, oamenii de afaceri şi întregul popor român de peste 30 de milioane, din trecutele învăţăminte ale istoriei? Poate rezista România noilor “politici de forţă”, care se aplică chiar azi în dependenţă de “slăbiciunea militară”, economică şi culturală, dar şi “asimilarea internă… din punct de vedere etnic şi politic” a teritoriilor locuite sedentar din vechimea vechimii de poporul român? Vom mai putea să ni-i onorăm şi peste 100 de ani pe Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul aşa cum americanii şi-i onorează pe George Washington şi Benjamin Franklin?

Maria a scris:Lectura cărţilor sfinte a contribuit, fără îndoială, la construirea acestui imaginar aproape de viziunile sfinţilor părinţi. Dar sunt milioane de oameni care citesc Biblia şi nu au asemenea viziuni. Aici este vorba şi de calităţile artistice ale lui Timotei, de capacitatea sa de a realiza ceea ce Lucian Blaga numea „personanţă”, adică trecerea inconştientului în conştient, pentru a zămisli acolo nişte viziuni ale lumii necreate. Problema este cum poate fi pusă o asemenea stare în text, atunci când, aşa cum spuneam, autorul este departe de a fi un artist al cuvântului.



http://www.vicovia.ro/index.php?page=shop.product_details&flypage=shop.flypage&product_id=32&category_id=16&manufacturer_id=0&option=com_virtuemart&Itemid=26

desi am vazut ca a mai fost prezentata aceasta carte mi-a placut si mie
:pupicei:

celina74 a scris:

si cateva poze cu baiatul meu ...




Am ales cartea asta


Suferintele din Ardeal

Această scurtă carte de vizită asupra autorului şi operei sale, am considerat-o necesară pentru simplu motiv că ea poate constitui un argument asupra compe­tenţei şi posibilităţii unei bogate informaţii, atât de necesare în elucidarea unor evenimente pe cât de controversate, pe atât de importante, vizând trecutul nostru istoric şi legat de acesta, modelarea în termeni acceptabili a istoriei vii­toare.

Se spune mereu că trecutul istoric nu mai trebuie dezgropat, raportând totul la prezent. Aşa ar fi dacă evenimentele care au început să se desfăşoare după 1989 în zona geo-politică a ţării noastre (vezi fosta Iugoslavie), nu ne-ar da mo­tive de îngrijorare, ele având multe puncte comune cu cele din preajma celor două războaie mondiale. Şi astfel va trebui să acţionăm precum zicea de curând rabinul de Timişoara, domnul Neuman, într-o emisiune TV în limba germană, că: “Nu poate fi constituit un viitor fără a ne gândi la trecut”.

Iată încă un motiv în plus ca această lucrare să ajungă în mâinile generaţiei tinere şi nu numai, pentru a-şi putea construi viitorul, bazându-se pe o amplă şi corectă cunoaştere a trecutului.

celina74 a scris:mai vin si eu cu o prezentare
Album IOAN MARIC



„Bădiţa are darul de a vedea sufletul în suprarealitatea lui. Vederea încă nu i - a fost tulburată de ritualuri tehnice. Providenţa l-a plasat într-un punct fericit: acolo unde culoarea devine muzică, imaginea poem iar poemul rugăciune. Asemenea pictorului din illo tempore el se lasă hrănit de spiritul comunităţii sale, zugrăvind - o în toate momentele ei esenţiale. Patetismul viziunii sale îl împiedică să judece slăbiciunile omeneşti. Comunitatea pe care o zugrăveşte încă se mai învecinează cu Dumnezeu. Deşi scara ce duce la cer are unele trepte lipsă, personajele sale se încăpăţânează să se agaţe de ea. Însă de această „cruzime” a vederii sale se veselesc până şi îngerii.“


Nu pot copia imaginea

scumpetea a scris:Pana acum m-am lasat inspirata de prezentarile vostre...Azi m-am hotarat sa intru si eu in acest joc de imaginatie si ceativitate

Pozele mele preferate sunt:







Cartea pe care am ales-o pentru prezentare se numeste SALA DE ASTEPTARE

Am ales ceva care mi se pare reprezentativ pentru aceasta carte:

Viata este ca o calatorie cu trenul:urcam si coboram des,exista accidente,surprize placute la unele statii si tristete la altele.
Atunci cand ne nastem si urcam in tren intalnim oameni care credem ca ne vor insoti pe tot parcursul calatoriei noastre:parintii nostri. Din pacate adevarul e altfel. E drept ca in tren urca alte persoane care vor ocupa un rol important in calatoria noastra. €Unele din acele persoane privesc calatoria ca pe o plimbare scurta. Altii gasesc numai tristete pe parcursul calatoriei. Si mai exista altii care sunt permanent prezenti si gata de a oferi ajutorul lor celor care au nevoie de el.
Unii lasa in urma lor cand coboara un dor vesnic. Ne mira faptul ca unii pe care ii iubim cel mai mult se muta in alt vagon si ne lasa singuri in aceasta etapa a calatoriei noastre, bineinteles noi nu ne lasam opriti si ne straduim sa ii gasim si sa ne inghesuim sa trecem si sa ne mutam in vagonul lor.
Din pacate uneori nu ne putem aseza langa ei pt ca deja locul e ocupat. Asa e calatoria:plina de provocari,vise,fantezii,sperante si despartiri..dar fara intoarcere.
Sa incercam sa iesim la capat cu cei care calatoresc impreuna cu noi,si sa cautam ceea ce este mai bun in fiecare dintre ei.
Sa ne aducem aminte ca in fiecare etapa a noastra poate exista un tovaras care sa ezite si care probabil are nevoie de intelegerea noastra.
Misterul cel mare al calatoriei e ca nu stim cand vor cobori si nici cand vor cobori cei ce calatoresc impreuna cu noi.
Cred ca va fi trist atunci cand voi cobori definitiv din tren. Despartirea de cativa prieteni care i-am intalnit va fi dureroasa, va fi trist sa ii las singuri pe cei mai dragi mie.

http://www.vicovia.ro/index.php?page=shop.product_details&flypage=shop.flypage&product_id=25&category_id=16&manufacturer_id=0&option=com_virtuemart&Itemid=26

gabbis a scris:
Am ales aceasta carte de proza fiindca imi trezeste sentimente dragi mie...Asemeni personajului trenul si meseria de ceferist mi-au marcat copilaria...Stateam aproape de gara, ma jucam in gara, iar tatal meu ma plimba foarte des cu trenul, prilej cu care am ramas cu multe amintiri din desele si lungile uneori, calatorii cu trenul...Pentru orice copil aceasta masinarie reprezinta o nemasurata curiozitate, sursa de noi descoperiri si trairi emotionale...




http://www.vicovia.ro/index.php?page=shop.product_details&flypage=shop.flypage&product_id=25&category_id=16&manufacturer_id=0&option=com_virtuemart&Itemid=26

STEF30IASI a scris:http://www.vicovia.ro/index.php?page=shop.product_details&flypage=shop.flypage&product_id=28&category_id=16&manufacturer_id=0&option=com_virtuemart&Itemid=26

Poesii II

Pentru a nu fi risipiți de veşnicia trecutului, sau de măreţia incomensurabilă a viitorului, sau de beteşugul auto-măririi pragmatice a eu-lui, a eu-lui umflat în pene multicolore chiar şi în timpul căderii în dincolo de logos, trebuie să avem curajul de a ne cere să fim lăsaţi să umblăm şi în-afara noastră. Să ne uităm la noi dintr-o parte. La „cunoaşte-te pe tine însuţi” dintr-o parte. Măcar cu ocheanul rimei. Şi încă nu oarecum, ci îmbrăţişând stilul, adică pustiul. Şi încă trâmbiţând stelelor, sau ulmilor, sau fântânilor această îmbrăţişare cu stilul, care azi şi acum este pustiul. Din asemenea principii poetice şi metafizice se compune poezia lui Constantin George, poet român auto exilat din frunza de verb românesc în frunza de arţar a Canadei. Cu aceste principii acest poet sobru, naiv de sobru, copleşit de sobrietate, coborât sobru direct din rimele anonime ale satului băcăuan, reuşeşte o nouă punere în metodă a tradiţiei româneşti în noua poezie românească.









:2inimioare mic :2inimioare mic :2inimioare mic

STEF30IASI a scris:prezentarea nr. 2 :

http://www.vicovia.ro/index.php?page=shop.product_details&flypage=shop.flypage&product_id=54&category_id=16&manufacturer_id=0&option=com_virtuemart&Itemid=26

Drumul Golgotei

Să fi fost doar spectator dintr-un colţ al camerei, fără ca cineva să ştie de tine şi ar fi fost greu să rezişti un timp mai îndelungat la atâtea scene de groază. Dar a face parte din rândul făptuitorilor acestor lucruri ce te înfiorau şi a trebui să te comporţi mereu, în orice clipă, în aşa fel încât să pari că eşti alături de ei, cu toată convingerea, că nu ai nici o reţinere, şi în acelaşi timp să nu laşi să se stingă fărâma de lumină din conştiinţă şi să-ţi păstrezi sufletul neîntinat de marea pată a săvârşirii unor astfel de fapte contra fratelui tău... Simţeam că nu mai rezist, că mă voi prăbuşi pierzându-mi controlul asupra mea, pierzându-mi mintea. Şi în acest cuptor de iad singura şi ultima nădejde era în ocrotirea Cerului. Mă rugam mereu, cu deznădejde. Şi Dumnezeu nu m-a lăsat. Când tensiunea din jur era mai puternică, iar eu eram ajuns la limita forţelor lăuntrice, intervenea ceva neprevăzut, atmosfera se mai relaxa şi mai puteam respira, puteam să mă mai refac.



:mos craciun 1: :mos craciun 1: :mos craciun 1:

STEF30IASI a scris:http://www.vicovia.ro/components/com_virtuemart/shop_image/product/bebb3f605ac42d0a75fc49051c5a0ba7.jpg



Album IOAN MARIC

„Bădiţa are darul de a vedea sufletul în suprarealitatea lui. Vederea încă nu i - a fost tulburată de ritualuri tehnice. Providenţa l-a plasat într-un punct fericit: acolo unde culoarea devine muzică, imaginea poem iar poemul rugăciune. Asemenea pictorului din illo tempore el se lasă hrănit de spiritul comunităţii sale, zugrăvind - o în toate momentele ei esenţiale. Patetismul viziunii sale îl împiedică să judece slăbiciunile omeneşti. Comunitatea pe care o zugrăveşte încă se mai învecinează cu Dumnezeu. Deşi scara ce duce la cer are unele trepte lipsă, personajele sale se încăpăţânează să se agaţe de ea. Însă de această „cruzime” a vederii sale se veselesc până şi îngerii.“

:bradut verde c :bradut verde c :bradut verde c

STEF30IASI a scris:http://www.vicovia.ro/index.php?page=shop.product_details&flypage=shop.flypage&product_id=32&category_id=16&manufacturer_id=0&option=com_virtuemart&Itemid=26



Autorul acestor versuri este sculptor. El sculp-tează în lemn, de aproape patruzeci de ani. A început cu rame şi draperii, acum execută comenzi pretenţioase, strane şi catapetesme pentru biserici mai mici sau pentru catedrale. Are o adevărată întreprindere, cu meşteri şi ucenici, condusă de fiul său, care s-a lăsat de inginerie pentru a duce mai departe o tradiţie inaugurată în familie de Timotei. Pentru a face obiecte bisericeşti, artistul nostru nu numai că a învăţat la perfecţiune tainele acestei străvechi meserii, dar a şi citit Biblia, a aprofundat Evangheliile şi mai ales Apocalipsa, a citit cărţi ale Sfinţilor Părinţi şi a dus discuţii teologice cu înalte feţe bisericeşti, deoarece se ştie că un obiect de cult – şi tot ce împodobeşte Biserica este obiect de cult! – nu poate fi realizat de un artist dacă acesta nu are credinţă, iar credinţa se exprimă nu doar prin rugăciune, ci şi prin cunoaşterea lumii din perspectiva credinţei ortodoxe. Spun aceste lucruri pentru a încerca să arăt cititorului de unde vin versurile adunate în această plachetă. Eu însumi am fost surprins când am aflat că Timotei scrie, şi încă poezie religioasă. Mă îndoiam de faptul că mâinile obişnuite cu dalta şi căldura inexpri-mabilă a lemnului pot ţine cu dezinvoltură pixul şi mai ales pot desena versuri.

:bradut verde c :bradut verde c :bradut verde c

STEF30IASI a scris:http://www.vicovia.ro/index.php?page=shop.product_details&flypage=shop.flypage&product_id=50&category_id=16&manufacturer_id=0&option=com_virtuemart&Itemid=26



Terapie naturista cu flori de Bach

Fiecare aspect al vieţii noastre are un scop bine precizat. Atunci când nu acceptăm încercările la care suntem supuşi, situaţiile care se succed sfârşesc prin a combina aceleaşi rezultate până când vom înţelege misterul de a ne transfoma şi a ne cunoaşte deplin. Capacitatea de a percepe, prin prisma conştiinţei, realitatea că acum şi aici ne aflăm într-o anumită situaţie dezvăluie scopul evenimentelor care se vor repeta ciclic în viaţa de zi cu zi. Trezind în noi o viziune nouă a lucrurilor, ne putem aminti că erorile pe care le comitem îşi află originea în detalii ocultate. Ce înseamnă asta? Atunci când reacţionăm într-un mod greşit, vom primi ceea ce noi am transmis, asociat cu Legea întoarcerii care guvernează faptele noastre; pentru că tot ceea ce facem se află în proiecţia spiralei ciclice a unui eve­niment. Fiecare emoţie pe care o fiinţă umană o poate resimţi este un mod de condiţiona­re, de influenţare a întregului corp, o perspectivă arhetipală, o unică aventură, un adevărat drum iniţiatic din viaţa oricăruia dintre noi. Fiecare emoţie este o descoperire lăuntrică, în care întregul Univers se contopeşte, în diferite moduri, cu toate formele vibraţionale dintre viaţă şi moarte, dintre început şi sfârşit; în această perspectivă, omul este punctul de întâl­nire dintre Univers şi lumea Divină, sau Lumea Infinitului, fiind dezvăluit misterul care există în fiinţa umană.

Această formă de înţelegere a inteligenţei mistice a fost considerată dintotdeauna „miste­rul omului" şi transmisă fidel de Hermes Trismegistos, care a făcut din acest concept filoso­fic o cheie mult râvnită în a deschide porţile cunoaşterii sufletului: „Atunci când te vei cunoaşte cu adevărat, vei avea acces la cunoaşterea întregului Univers şi a lumii zei­lor", întreaga doctrină expusă de Hermes Trismegistos, fondatorul misticii din Thot, ne face să înţelegem că totul există în noi şi numai prin noi putem avea acces la misterele Universului. Acum putem merge mai departe cu convingerea că toate întrebările noastre nu sunt altceva decât începutul unei schimbări pornind din interior către exterior, asimilând rând pe rând tainele fericirii, libertăţii şi iubirii. Cunoaşterea înseamnă iubire, libertatea înseamnă fericire, iar fericirea înseamnă iubire.

:3 oameni de za :3 oameni de za :3 oameni de za

paul_A a scris:vin si eu cu una...sper sa fie bine




PAJISTI SUFLETESTI

Autorul acestor versuri este sculptor. El sculp-tează în lemn, de aproape patruzeci de ani. A început cu rame şi draperii, acum execută comenzi pretenţioase, strane şi catapetesme pentru biserici mai mici sau pentru catedrale. Are o adevărată întreprindere, cu meşteri şi ucenici, condusă de fiul său, care s-a lăsat de inginerie pentru a duce mai departe o tradiţie inaugurată în familie de Timotei. Pentru a face obiecte bisericeşti, artistul nostru nu numai că a învăţat la perfecţiune tainele acestei străvechi meserii, dar a şi citit Biblia, a aprofundat Evangheliile şi mai ales Apocalipsa, a citit cărţi ale Sfinţilor Părinţi şi a dus discuţii teologice cu înalte feţe bisericeşti, deoarece se ştie că un obiect de cult – şi tot ce împodobeşte Biserica este obiect de cult! – nu poate fi realizat de un artist dacă acesta nu are credinţă, iar credinţa se exprimă nu doar prin rugăciune, ci şi prin cunoaşterea lumii din perspectiva credinţei ortodoxe. Spun aceste lucruri pentru a încerca să arăt cititorului de unde vin versurile adunate în această plachetă. Eu însumi am fost surprins când am aflat că Timotei scrie, şi încă poezie religioasă. Mă îndoiam de faptul că mâinile obişnuite cu dalta şi căldura inexpri-mabilă a lemnului pot ţine cu dezinvoltură pixul şi mai ales pot desena versuri.

http://www.vicovia.ro/index.php?page=shop.product_details&flypage=shop.flypage&product_id=32&category_id=16&manufacturer_id=0&option=com_virtuemart&Itemid=26

paul_A a scris:Depasirea conditiei umane

Prezenta lucrare face o analiză a ,,condiției umane”, în vederea depășirii determinismului implicat de aceasta. Nimeni nu poate modifica implacabila succesiune naștere-viață-moarte, fiecare din ele necesitând o analiză aparte. Conceptele fundamentale au fost puternic afectate de șocurile ultimului secol, unele fiind aproape complet îndepărtate iar altele modificate în mare măsură, la un număr din ce în ce mai mare de oameni. Din păcate, evoluția menționată marchează o accentuată involuție a spiritualității.