Ceva frumos

Maria a scris:vai,dar ce visatoare sunteti toate ati dat-o pe poezie...

pai nu se stie niciodata ,din mamici cochete,vom sfirsi mamici poete

sarbatorile sunt de vina...

PROTEST

Chiar daca v-ati uni cu totii
Tot n-ati putea sa ma opriti
Din drumul meu!
Si iar va zic:
De-ati fi uniti prin rautate,
Eu va iubesc!
Deci,
PROTESTEZ:
Nu-mi place ura,
Nici durerea;
Nici lacrimile nu imi plac!
Nu-mi plac noroiul
Si-nserarea;
Nici buruienile nu-mi plac!
Iubesc iubirea si speranta,
Cu Zori-de-zi m-am logodit,
mi-e draga lumea
si-adevarul
nu il ranesc pentru nimic!
Nu-mi plac minciuna
Si tacerea,
Norii din ganduri
Si din cer;
Iubesc lumina,
Ghioceii…
Si de aceea:
PROTESTEZ!
Chiar daca m-ati uri cu totii
Eu va iubesc
Mai mult ca ieri-
Si-asa va fi de-aici incolo…
Nu protestati,ca…
PROTESTEZ!

Poezia mea preferata din toate timpurile pe care la orice serbare din clasa a doua pana intr-a opta am spus-o si de fiecare data a fost apreciata...
George Cosbuc - Duşmancele

Las' ochii, mama, las' sa plânga!
Tu-n leagan tot cu mâna stânga
Mi-ai dat sa sug de-aceea sunt
Natânga!
Dar n-am pus doara juramânt,
Sa merg neplânsa în mormânt!

Nu plâng ca mi-e de Leana teama;
De ciuda plâng eu numai, mama.
Cuvintele ei nu le ieu
În sama,
Dar mi-e rusine si mi-e greu,
Ca scoala satu-n capul meu.

Ea duce sfat din casa-n casa
Ca n-am broboade de matasa,
N-am sort cu flori - si daca n-am
Ce-i pasa?
N-am mers sa-i cer, aveam-n-aveam;
Si n-o sa-mi mearga neam de neam.

Sta-n drum de vorba cu vecine
Si bate-n pumni: - "Sa mor îmi vine,
Auzi tu! Sa se prinda ea
Cu mine!
Stii, ieri, la moara, ce spunea?
Ca-s proasta foc si gura rea!

Si-auzi! îi umbla-n cap, tu, sora,
S-ajunga ea Lucsandrei nora!
O, mearga-i numele! N-o vezi
La hora?
Ce sort! Nu-ti vine nici sa crezi;
Fa cruce, fa, sa nu-l visezi.

Nu l-as purta nici de porunca!
Ce poarta ea, alt om arunca.
C-un rând de haine-o vad mergând
La munca,
La joc si hori acelasi rând,
Îl poarta-ntruna, si de când!

Lucsandra-i doara preuteasa,
Ea-si cata nora mai aleasa,
S-o duca-n bunuri si-n duium
Acasa.
Ea n-a ajuns, oricum si cum,
Sa-si strânga nora de pe drum.

Sa-si ieie nora pe-o satana?
Ca e saraca si golana;
De ce nu vine ca sa-i dau
Pomana?
Nu-i casa lor în care stau
Si-n casa nici cenusa n-au!

Auzi tu, mama, câte-mi spune?
Si-alearga-n sat sa mai adune
Si câte porecliri pe-ascuns
Îmi pune.
De-as sta sa-i dau si eu raspuns,
La câte legi am fi ajuns!

Ea-mi sare-n drum, ca doara-doara
M-apuc sa-i spui o vorba-n poara;
Si daca tac, îi vin calduri
Sa moara.
Sa vezi tu, mama, -njuraturi!
Ca ea cu ma-sa-s zece guri.

Cu gura, ma-sa bate-o gloata,
Si-i de otrava Leana toata -
Mi-ar pune capul sub picior,
Sa poata.
Dar lor pe plac eu n-am sa mor,
Ca n-am ajuns la mila lor.

De foame nu dau popii ortul!
Eu iarna singura-mi tes tortul
Si umblu si eu cum socot
Ca-i portul.
De n-am matasuri, am ce pot,
Nici bun prea-prea, nici rau de tot.

Ma prind cu ea? Cel sfânt s-o bata!
Dar cum ma prind? Ea e bogata,
Ce haine mi-am facut ca ea
Vrodata?
La joc ma poti oricând vedea
Cu fetele de sama mea!

Ori am vorbit cu dânsa glume?
O fac de râs si-i scot eu nume?
Ori ies, gatita-n ciuda ei,
în lume?
Îi stiu eu focul - ochii mei!
Lisandru e, ca alta ce-i?

Dar ce? Îl tiu legat de mine?
Îl trag de mâneca? Ba bine!
El vine-asa, de dragul lui,
Când vine.
Eu nu pot usa sa i-o-ncui,
De sta prea mult, eu cum sa-i spui?

Sunt eu la urma vinovata,
Ca Leana umbla ca turbata
Sa-l vada-n casa lor intrând
O data?
Si daca lui nu-i da prin gând,
Ea blastema de nu-si da rând!

Dar poate da ea bobi cu sâta!
O fierbe ciuda pe urâta,
Ca-s mai frumoasa decât ea,
Si-atâta!
Sa aiba Leana-n frunte stea,
Nu-i partea ei ce-i partea mea.

Ca boii-s buni, bine-i bogata;
Dar daca pui flacai odata
S-aleaga dânsii cum socot
O fata:
Bogata-si pupa boii-n bot,
Îmbatrânind cu boi cu tot!

SUPER FETELOR! SCUMPETEA, ESTI O SCUMPA CA DE OBICEI! AMALIA, IAR AI SCRIS CEVA FRUMOS! IMI PLACE! :pupicei:

amalia-carmen a scris:sarbatorile sunt de vina...

PROTEST

Chiar daca v-ati uni cu totii
Tot n-ati putea sa ma opriti
Din drumul meu!
Si iar va zic:
De-ati fi uniti prin rautate,
Eu va iubesc!
Deci,
PROTESTEZ:
Nu-mi place ura,
Nici durerea;
Nici lacrimile nu imi plac!
Nu-mi plac noroiul
Si-nserarea;
Nici buruienile nu-mi plac!
Iubesc iubirea si speranta,
Cu Zori-de-zi m-am logodit,
mi-e draga lumea
si-adevarul
nu il ranesc pentru nimic!
Nu-mi plac minciuna
Si tacerea,
Norii din ganduri
Si din cer;
Iubesc lumina,
Ghioceii…
Si de aceea:
PROTESTEZ!
Chiar daca m-ati uri cu totii
Eu va iubesc
Mai mult ca ieri-
Si-asa va fi de-aici incolo…
Nu protestati,ca…
PROTESTEZ!

Superba...Mi-am salvat-o...

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Amalia imi place mult poezia ta! e ca o lectie de viata... [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

eu nu sunt talentata la poezii, dar imi place sa le citesc!

Romanţa soarelui - Ion Minulescu

Răsar,
Mă-nalţ,
Cobor
Şi-apoi dispar,
Şi-apusul meu e totuşi răsărit...
Sunt vagabondul zilei de-a pururi solitar -
Portret unic şi veşnic, expus în infinit.

Cu magica-mi baghetă uriaşe -
Stăpâna hotărârilor eterne -
Deştept măturătorii albelor oraşe
Şi-adorm întârziaţii negrelor taverne...


Dau fluviilor graţii de reptile,
Dau mărilor priviri fosforescente,
Iar munţilor din zare, aspecte de gorile,
Şi brazilor, pe coaste, poziţii indecente.

Dau fructe noi smochinilor uscaţi,
Dau bronzului figură omenească,
Iar Regilor -
Pe socluri de marmură-nşiraţi -
Poruncitoare gesturi, ca-n veci să poruncească.

Iar când cobor,
Când calda-nfiorare
Se zbate-n cupa recelui repaos,
Azvârl sămânţă nouă în vechile tipare
Şi-ascult Perpetuarea cum fredonează-n haos!...

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Repetabila povara - Adrian Paunescu


Cine are parinti, pe pamânt nu în gând
Mai aude si-n somn ochii lumii plângând
Ca am fost, ca n-am fost, ori ca suntem cuminti,
Astazi îmbatrânind ne e dor de parinti.

Ce parinti? Niste oameni ce nu mai au loc
De atâtia copii si de-atât nenoroc
Niste cruci, înca vii, respirând tot mai greu,
Sunt parintii acestia ce ofteaza mereu.

Ce parinti? Niste oameni, acolo si ei,
Care stiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, dupa actele lor,
Nu conteaza deloc, ei albira de dor
Sa le fie copilul c-o treapta mai domn,
Câta munca în plus, si ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca si când as urla,
Eu îi stiu si îi simt, patimind undeva.
Ne-amintim, si de ei, dupa lungi saptamâni
Fii batrâni ce suntem, cu parintii batrâni
Daca lemne si-au luat, daca oasele-i dor,
Daca nu au murit tristi în casele lor...
Între ei si copii e-o prasila de câini,
Si e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are parinti, pe pamânt nu în gând,
Mai aude si-n somn ochii lumii plângând.
Ca din toate ce sunt, cel mai greu e sa fii
Nu copil de parinti, ci parinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însa pentru potop, înca nu-i de ajuns.
Mai avem noi parinti? Mai au dânsii copii?
Pe pamântul de cruci, numai om sa nu fii,

Umiliti de nevoi si cu capul plecat,
Într-un biet orasel, într-o zare de sat,
Mai asteapta si-acum, semne de la stramosi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocosi,
Si ca niste stafii, ies arare la porti
Despre noi povestind, ca de mosii lor morti.

Cine are parinti, înca nu e pierdut,
Cine are parinti are înca trecut.
Ne-au facut, ne-au crescut, ne-au adus pâna-aci,
Unde-avem si noi însine ai nostri copii.
Enervanti pot parea, când n-ai ce sa-i mai rogi,
Si în genere sunt si nitel pisalogi.
Ba nu vad, ba n-aud, ba fac pasii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult sa le spui si explici,
Cocosati, cocârjati, într-un ritm infernal,
Te întreaba de stii pe vre-un sef de spital.
Nu-i asa ca te-apuca o mila de tot,
Mai cu seama de faptul ca ei nu mai pot?
Ca povara îi simti si ei stiu ca-i asa
Si se uita la tine ca si când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurta vreme de dus
Pe constiinta povara acestui apus
Si pe urma vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au si ne cer.
Iar când vom începe si noi a simti
Ca povara suntem, pentru-ai nostri copii,
Si abia într-un trist si departe târziu,
Când vom sti disperati vesti, ce azi nu se stiu,
Vom pricepe de ce fiii uita curând,
Si nu vad nici un ochi de pe lume plângând,
Si de ce înca nu e potop pe cuprins,
Desi ploua mereu, desi pururi a nins,
Desi lumea în care parinti am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduïta de plâns

VIS VEGETAL-Magda Isanos
As vrea să fiu copac
Si-as vrea să cresc langa fereastra ta.
Te-as auzi,
Si-n voie te-as privi intreaga zi
M-as apuca si iarna să-nfloresc,
Ca să te bucuri!
Pasarile cele mai mandre-ar face cuib pe creanga mea,
Iar noptile mi-ar da cercei de stele
Pe care, ca pe frunze ti le-as da.
Prin geamul larg deschis, de-atatea ori
M-as apleca usoara să-ti sarut
Când parul ce pe frunte ti-a cazut,
Când buzele cu buze moi de flori
Spre toamna m-as juca zvarlindu-ti mere
Si foi de aur rosu prin odaie
Cu-a ramurilor tanara putere
Ti-as apara obloanele de ploaie.
Si, cine stie, poate ca-ntr-o seara
De primavara, când va fi si luna
Va trece prin gradina o zana buna,
Facandu-mă femeie să fiu iara.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
Genunchiul ud de frunze si pământ,
Cu roua si cu luna pe obraz,
Eu ti-as sari în casa si senina,
Uitind de-atata vreme să vorbesc,
Cu cate-un cuib în fiecare mana,
As incepe
să
zambesc.

ce poezie frumoasa!
[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Ar trebui

Ana Blandiana

Ar trebui să ne naştem bătrâni,
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu...

foarte frumoase poeziile
cred ca am mai pus aceasta poezie, insa , nu ma pot abtine, imi revine vesnic in minte
"Învaţă de la toate..."

Învaţă de la apă să ai statornic drum.
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum.
Învaţă de la umbră să treci şi să veghezi.
Învaţă de la stâncă cum neclintit să şezi.

Învaţă de la soare cum trebuie s-apui.
Învaţă de la vântul ce adie pe poteci.
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.
Învaţă de la toate căci toate-ţi sunt surori,
Cum treci frumos prin viaţă,
Cum poţi frumos să mori!

Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat..
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flacări ce-avem de ars în noi.
Învaţă de la ape să nu dai înapoi.

Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea.
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea.
Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti.
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti.

Învaţă de la greier când singur eşti să cânţi.
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi.
Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei.
Şi du-te la furnică şi vezi povara ei.

Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea.
Învaţă de la miel să ai blândeţea sa.
Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor.
Învaţă de la toate că totu-i trecător.

Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Să-nveţi din tot ce piere cum să traieşti în veci!

...din lirica norvegiană

si uite-asa,mai citesc si eu poezii...multumesc! mi-ati bucurat sufletul!
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
si va multumesc ptr aprecieri!

foarte frumose, vorba Amaliei asa mai citim si noi poezii :pupicei:

eu mai invat cu copii la sc .....frumoase poezi ...

multumim Amalia pentru trandafir.... foarte frumos..... si florile ne incalzesc sufletele!!!! pup dulce!!!

MI-E TARE,TARE DOR DE EI!

Bunica

Priveam afar' cu ochii plansi,
Caci imi murise ghiocelul…
Bunica-n brate m-a cuprins
Si mi-a soptit:”uite cocorul!”

De-atuncea ochii n-au mai plans
Cand le-a murit cate o floare,
Fiindca bunica i-a convins
Ca toate-n lume-s trecatoare:

Cand ghioceii se topesc
Si totu-n jur e doar tarana,
Cocorii-n zbor se vestejesc
Si bunicuta e batrana;

I-s ninse pletele acum
Si-I garbovita saracuta
Si-asteapta cu ochii la drum
Sa se intoarca nepotica,

Iar cand o vede ochii plang
De fericire si o-treaba:
“Ti-aduci aminte,pui natang,
cum ai mai plans o floare alba?”


BUNICUL

Cu pumnul umplut de tarana,
Cu ochii mereu catre cer,
Bunicul imi pare-o fantana
Din care izvoarele cern,

Iar lacrima lor ii brazdeaza
Chipu-mpietrit de lumina
Si ochii-albastri viseaza
Cununa pe fruntea-I senina.

E liniste. Pace in juru-I,
Nici vantul macar nu adie,
Pe tot ce-l’conjoara stapan-ii…
Cu talpa pamantul mangaie.

Se lasa-n genunchi.Se apleaca,
Fruntea o pune-n tarana,
Saruta cu buza-I uscata
Pamantu-nsetat de lumina.

Tot una-I acum cu ogorul,
Nimeni nu-I poate desparte:
Pamantul inghite sec omul
Si omul pamantul il soarbe.


:3 oameni de za

Scrisoare

de Otilia Cazimir

Mos Craciune, toti imi spun
Ca esti darnic si esti bun.
Eu iti scriu de mai-nainte
Ca-s un baietel cuminte,

Si-ti mai scriu, asa, sa stii,
Ca eu nu-ti cer jucarii,
Cum ti-ar cere alti copii -
Însa nu m-as supara

Daca tot mi-ai da ceva!
Daca vrei, da-mi o placuta,
Ca mi-am spart-o pe cea veche,
Ada, pentru pisicuta,
Motocel ros la ureche.

Lui bunicu – o lulea -
C-a pierdut-o, saracutu’…
Poate-aduci vreun os lui Cutu?
Poate ai vreo acadea?

Lui Danut cel mititel,
Care plange-n copaita,
Sa-i aduci un covrigel…
Noapte buna! Niculita.

December 26, 2008

amalia-carmen a scris:MI-E TARE,TARE DOR DE EI!

Bunica

Priveam afar' cu ochii plansi,
Caci imi murise ghiocelul…
Bunica-n brate m-a cuprins
Si mi-a soptit:”uite cocorul!”

De-atuncea ochii n-au mai plans
Cand le-a murit cate o floare,
Fiindca bunica i-a convins
Ca toate-n lume-s trecatoare:

Cand ghioceii se topesc
Si totu-n jur e doar tarana,
Cocorii-n zbor se vestejesc
Si bunicuta e batrana;

I-s ninse pletele acum
Si-I garbovita saracuta
Si-asteapta cu ochii la drum
Sa se intoarca nepotica,

Iar cand o vede ochii plang
De fericire si o-treaba:
“Ti-aduci aminte,pui natang,
cum ai mai plans o floare alba?”


BUNICUL

Cu pumnul umplut de tarana,
Cu ochii mereu catre cer,
Bunicul imi pare-o fantana
Din care izvoarele cern,

Iar lacrima lor ii brazdeaza
Chipu-mpietrit de lumina
Si ochii-albastri viseaza
Cununa pe fruntea-I senina.

E liniste. Pace in juru-I,
Nici vantul macar nu adie,
Pe tot ce-l’conjoara stapan-ii…
Cu talpa pamantul mangaie.

Se lasa-n genunchi.Se apleaca,
Fruntea o pune-n tarana,
Saruta cu buza-I uscata
Pamantu-nsetat de lumina.

Tot una-I acum cu ogorul,
Nimeni nu-I poate desparte:
Pamantul inghite sec omul
Si omul pamantul il soarbe.

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
Foarte frumoase si delicate poeziile tale.Te inteleg...si mie mi-e dor ... [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

foarte frumos.... am lacrimat!!!!

ei m-au crescut...intr-un sat din inima olteniei...practic,ei mi-au fost mama si tata multi ani...si inima mea a ramas acolo...de aceea pe printesa mea o cheama si "ioana"...ca pe bunica...

I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi indeparteze obisnuinta.
Dumnezeu a spun NU .
Nu eu trebuie sa ti-o indepartez ci tu trebuie sa renunti la ea.


I-am cerut lui Dumnezeu sa-l vindece pe copilul meu handicapat
Dumnezeu a spus NU
Spiritul sau este intreg, iar corpul sau este trecator.

I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea rabdare.
Dumnezeu a spus NU
Rabdarea este un derivat al durerilor; ea nu se acorda, ea se invata.

I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea fericire.
Dumnezeu a spus NU.
Eu iti dau binecuvantare; fericirea este in tine.


I-am cerut lui Dumnezeu sa ma scape de durere,
Dumnezeu a spus NU
Suferinta te face sa lasi la o parte grijile lumesti si te aduce aproape de mine.


I-am cerut lui Dumnezeu sa creasca spiritul meu
Dumnezeu a spus Nu
Tu trebuie sa te cresti pe tine insuti dar ma voi ingriji ca sa fii roditor


I-am cerut lui Dumnezeu toate lucrurile care ar putea sa-mi incante viata
Dumnezeu mi-a spus Nu
Eu ti-am dat viata, asa ca poti sa te bucuri de toate lucrurile.


I-am cerut lui Dumnezeu sa ma ajute sa- i IUBESC pe altii, asa de mult cat ma iubeste El pe mine.
Dumnezeu a spus…Ahhhhh, in sfarsit ti-a venit ideea cea buna.

chiar i-ai cerut toate astea?...si chiar ti-a raspuns?...

nici nu stim cand si cum ne raspunde...

stim , poate uneori nu ne dam seama, dar tot ne raspunde ...