Cum calmezi crizele de isterie pe care le fac copiii

ai grija ca atunci cand ii spui ceva cu ferimitate sa nu retragi ce ai spus ptr ca plange,sunt smecheri si daca vad ca cedezi..el nu va mai ceda...pleaca de langa el cand nu asculta prefate indiferenta

asta si fac sandy.........dar face plaja baiatul in magazin...........

ce tare ai fost Laura..

pe bune asa face..........se pune pe burta si da din picioare

eu in locul tau acolo l-as lasa sa vezi ce vine dupa tine daca vede ca ramane singur

l-am lasat..............dar nu vine dupa mine........se duce tot acolo.......unde vrea el........se plimba ca,o floare.........n-are nici o treaba cu mine.........si in parc este la fel

uff..atunci nu as vrea sa fiu in pielea ta

uff nu este bine laura, eu nu am patit asa cu gabita.... si daca ar face asa l-as lua pe sus si atunci chiar ca nu i-as mai cumpara nimic, dar tot nu as face ce vrea el..... nu zic sa nu ii cumperi dar trebuie sa invete ca totul are o limita

Cum abordam crizele de nervi ale copilului
Zgomotul, furia, tipetele, vorbele urate si nemultumirile te urmaresc prin toata casa. Crizele de nervi sunt ca ploile de vara: izbucnesc din senin, pot dura cateva ore si se sting la fel de repede cum au izbucnit. Iar tu te intrebi mirata "Asta ce-o mai fi?"

Crizele de nervi pot incepe inca din primul an de viata, dar par sa ajunga pe cele mai inalte culmi pe la 3 - 4 ani. Cu totii ne miram cum de reuseste un copil de numai 3 ani sa agite o familie intrega si sa fie de nestapanit.

Aceasta este "varsta de aur", pentru ca acum copilul incepe "sa se incalzeasca". El invata cum sa obtina ce vrea si daca prima data i-a mers cu tavalitul pe jos si cu tipatul, atunci el si-a dat seama ca aceasta este metoda cea mai eficace. Iar tu realizezi ca puterea sta in mainile copilului.

Daca astfel de crize au loc in public (nimic nu este mai interesant pentru ei decat sa dovedeasca ce "tari" sunt in fata unor persoane straine), atunci, dintr-odata, copilul detine toate atuurile. Crizele de nervi ale copilului pot ajunge sa extenueze, sa descurajeze si sa infurie orice parinte. Copilul pare sa-si fi pierdut controlul. Este chiar asa?

Ce trebuie sa facem pentru a tine sub control crizele de nervi?

* Incearca sa ramai calma. Nu ajuta la nimic sa faci si tu o criza. Nu ceda NICIODATA si incerca sa nu faci nimic din ce i-ar da impresia celui mic ca a castigat.
* Copiii fac crizele de nervi ca sa obtina ce vor. Cel mai rau lucru pe care il poti face este sa ii dai ce vrea.
* Daca este vorba despre o jucarie pe care o vrea, nu-i cumpara jucaria cu pricina. Cedezi o singura data si se va declansa mereu cate o criza de nervi, crezand ca va castiga din nou.
* Chiar si a spune "ma mai gandesc" sau "poate", este echivalent cu o cedare.
* O alta metoda este sa-i ceri sa iasa din camera. Daca nu vrea, iesi tu.
* Daca nu exista public, nu exista nici satisfactie. Sunt sigura ca mereu ti-ai zis: "tocmai acum a inceput…?", deci poti spera ca se termina si cu crizele.
* Copilul trebuie sa invete ca rabdarea ta are o limita.
* Daca incepe sa se tavaleasca sau sa arunce cu lucruri, imobilizeaza-l pana se potoleste sau trimite-l singur in camera si da-i ocazia sa simta ca "a pierdut" ceva.
* Daca nu vrea sa isi puna hainele in dulap, dupa ce tambalaul a trecut, roaga-l sa le puna acolo. Sa nu faci nimic pana cand hainele nu sunt puse in dulap.
* Daca face mizerie, pune-l sa curete, dar numai dupa ce s-a potolit.
* Daca se hotaraste sa-si dea in petic in public, de pilda intr-un magazin, nu-ti bate capul sa vorbesti frumos si rational cu el (de ochii lumii). Ia-l de mana cat poti de frumos si scoate-l afara, du-l la masina, sau intr-un loc unde sa va asezati (e posibil sa ai de asteptat pana se calmeaza). Apoi mergi direct acasa, lor le place in oras si intoarcerea acasa poate fi ca o pedeapsa.
* Nu-l scoate in oras si nu-i cere prea mult cand e obosit.
* Poti sa impui niste reguli de baza. Cand copiii cunosc regulile, e mai usor sa le impui.
* Invata-l sa accepte si refuzul. Copiii rasfatati cred ca li se cuvine totul si ca au dreptul sa foloseasca orice mijloace ca sa obtina ce vor.

Tot scenariul acesta cere rabdare, insa cheia succesului ca parinte este CONSECVENTA…

la noi nu mai functioneaza nimic ... cand il apuca isteriile, ii "lipesc" o palma de se calmeaza instant asta e ... n-o fi cea mai buna metoda, dar deocamdata e singura care functioneaza

la mine Larisa se calmeaza singura..o las sa planga si ii zic:''cand te-ai linistit sa imi spui'' mai sta putin si vine ''M-am linitit'' la Bia e o poveste mai lunga si mai stresanta...
si apropo ce faci?fumezi aici?

Adela e linistita din fire ... Ea nu a facut crize de isterie ... E delicata prin felul ei de-a fi. Dar Lavinia e un "uragan"! Si ea urla, o las ... si se linisteste daca ii dau sa bea un pahar cu apa! Si spune pe urma: "Gata, nu mai pange tita"!

ce dulce e!!!!!

si eu am multe probleme la capitolul asta cu Alex...e foarte nervos de fel....oricat i`as explica ca isi face rau nu ma intelege, asa ca`l las in banii lui cateva minute si daca vede ca nu ii dau atentie vine la mine si`mi zice "gata mami iarta`ma,nu mai sunt nervos!"

pai asta e solutia...fa te ca nu iti pasa!!

depinde de copil.... si Teodor face crize de isterie....numai varsta il va face sa renunte la ele..rabdareee multa imi trebuie

nu fumez cuscra, DD fereste din greseala am dat pe emoticonul ala

ce scumpa e Lavinia

la mine nu merge faza cu lasatul in pace... doar acasa... cand suntem acasa il las unde se crizeaza si plec in alta camera... si pana la urma se calmeaza el ...dar cand nu suntem acasa... ce fac? nu pot sa-l las , ca se ia si fuge, sare in strada printre masini, o ia la goana printre blocuri... e salbatic de-a dreptul asa ca ii pleznesc cateva la fund si mai urla un pic apoi se linisteste...
si aici de exemplu... de 2 ori l-au apucat nervii ... l-am dus in camera , i-am dat vreo 2 la fund... s-a calmat si am coborat din nou ... fiind lume in vila, nu-l pot lasa sa urle in voie pana se calmeaza... ca ii deranjeaza pe ceilalti... si asa ii vad ca baga niste priviri....

pai sunt cazuri si cazuri..

da... cazuri si cazuri... situatii si situatii... acum de exemplu am o stare... nu am rabdare si nervi pt isteriile lui ... ma enerveaza ca desi e WE si al meu ar tebui sa se ocupe mai mult de el... si am mai luat-o si pe soacra pe post de bona... tot pe capul meu e piciul mai mult... nah... relaxeaza-te dk poti

maria cat de muylot ne regasim noi in acel articol ....gabi exact asa face ...acele crize, iar eu exact asa procedez, nui cumpar, nu stam la discutii, mergem direct acasa si este pedepsit, fara desene si sta in casa ....

Si eu ma impun fata de Andrei , el este cel mai neantelegator dintre toti trei , e foarte nervos candf nu fac ce vrea el , tipa foarte tare si vrea sa se impuna . La fel ca Laura am patit si eu , mergeam pe strada si ceva nu i-a convenit , ce credeti ca afacut ? -a fugit din mana mea direct in strada in fata masinilor asa de tare m-am enervat ca-mi venea si mie sa-i dau vreo doua la fundulet , a scapat datorita soacramii o fura zdravan . Bineanteles ca de atunci il tin mult mai strans de manuta cand mergem pe strada , si trebuie sa fiu mai severa cu el , altfel mii se urca in cap

Off cu Rares greu ma mai inteleg, mai ales de cand a plecat tati. Tot asa il las in camera si plec si se calmeaza singur, insa atunci cand sunt plecata undeva si chiar pe strada nu il pot lasa. Si tare greu ma mai controlez si eu. Simt uneori ca ma lasa puterile.

eu cred ca asta este perioada cea mai grea, poate pe la 7-8 ani ne intelegem mai bine cu ei .....

Vei vedea cum va fi la acea varsta ... Nu au crize istericale, ca le au de personalitate si "de copii mari"! Si cand spun "Mami, de ce nu ma asculti si pe mine?", mai poti sa zici ceva?

mona gabi deja imi spune asa .... iar eu il si ascult!!!!!!