REGULI PENTRU PARINTI_REGULI PENTRU ADOLESCENTI

O serie de studii audizeaza abilitatile parentale de conduita, regulile ca si drepturile parintilor in speranta decelarii efectelor asupra educatiei, asupra cresterii si statuarii unor stiluri, moduri de comportament. In fond, multi autori scriu despre binomul �acceptare - respingere� ca fiind cel mai important in interrelatia parinti-copii (inclusiv adolescenti).

REGULI PENTRU PARINTI

REGULI PENTRU ADOLESCENTI
Respectati intimitatea adolescentului Respectati intimitatea parintilor
Dati sfaturi dar si exemple de comportare Pastrati confidentele, secretele
Aratati afectiune fata de adolescent Nu intrati in relatii sexuale cu parintii
Incurajati ideile (cautarile) adolescentului Luati in considerare drepturile parintilor
Demonstrati ajutorul emotional (afectiv) Fiti politicosi cu parintii, mai ales cand sunteti in public, in grup
Pastrati secretele incredintate Sprijiniti dorintele lor in absenta
Nu fiti exagerat de posesiv Oferiti cadouri si felicitari pentru ziua lor de nastere
Incercati sa tratati adolescentul ca pe un tanar adult responsabil Priviti in ochi parintii in timpul conversatiei
Uitati-va in ochii lui in timpul conversatiei Vorbiti cu parintii despre probleme sexuale si moarte
Oferiti adolescentului cadouri si felicitari de ziua nasterii Invitati prietenii in casa
Sprijiniti adolescentul cand nu este prezent (in absenta) Discutati cu parintii despre politica si religie
Vorbiti cu adolescentul despre probleme sexuale si moarte Consultati-va cu parintii in problemele personale (intime)
Abordati cu adolescentul problemele de politica si religie Respectati aprecierile si evaluarile parintilor chiar daca sunt demodate
Considerati-va responsabil de comportamentul adolescentului Nu va criticati parintii in public
Nu criticati aspru alegerile prietenilor adolescentului Acceptati supravegherea generala (si grija) parintilor

bine spus , adriana ..... :pupicei: :pupicei: :pupicei:

:floare: :floare: :floare:

ai mare dreptate, adriana. daca toti parintii ar urma aceste reguli, ar fi ideal. dar cum idealul nu se poate aitnge .....nu mai comentez :pupicei:

prima bijuterie

http://bijuhoby.shopmania.biz/store.html?c=50007

"Intr-o zi, cand copiii mei vor fi destul de mari ca sa inteleaga logica care motiveaza un parinte, am sa le spun, asa cum mama mea cea rea mi-a spus: Te-am iubit destul de mult... cat sa te intreb unde te duci, cu cine, si la ce ora vei fi acasa.

Te-am iubit destul, cat sa tac si sa te las sa descoperi ca noul tau 'cel mai bun prieten' era un nemernic. Te-am iubit destul, cat sa stau langa tine doua ore timp in care iti faceai curat in camera, treaba care trebuia sa-ti ia 15 minute.

Te-am iubit destul, cat sa te las sa vezi furia, dezamagirea si lacrimile din ochii mei. Copii trebuie sa invete ca parintii lor NU sunt perfecti.

Te-am iubit destul cat sa te las sa-ti asumi responsabilitatea faptelor tale, chiar si atunci cand pedepsele erau atat de aspre incat aproape imi rupeau inima.

Dar, mai ales, te-am iubit destul... cat sa-ti spun NU, cand stiam ca ma vei ura pentru asta.

Acelea au fost cele mai dificile lupte dintre toate. Sunt fericita ca le-am castigat, pentru ca, la sfarsit, ai castigat si tu, de asemenea.

Si, intr-o zi, cand copii tai vor fi destul de mari ca sa inteleaga logica care motiveaza parintii, tu le vei spune:

A fost mama ta rea? Stiu ca a mea a fost. Am avut cea mai rea mama din toata lumea!

In timp ce alti copii mancau bomboane la micul dejun, noi trebuia sa mancam cereale, oua si paine prajita. Cand altii beau un Pepsi si mancau un KitKat la pranz, noi trebuia sa mancam sandvisuri. Si poti sa banuiesti ca mama ne pregatea o masa de seara care era diferita decat a altor copii.

Mama insista sa stie unde eram tot timpul. Ai putea crede ca eram condamnati in inchisoare. Ea trebuia sa stie cine erau prietenii nostri si ce faceam noi cu ei. Ea insista, ca daca noi spuneam ca o sa fim plecati o ora, sa fim plecati timp de o ora sau mai putin.

Ne este rusine sa recunoastem asta, dar ea avea tupeul sa nu respecte 'Legea Drepturilor Copilului', punandu-ne sa muncim. Trebuia sa spalam vasele, sa facem paturile, sa invatam sa gatim, sa aspiram parchetul, sa spalam rufe, sa ducem gunoiul si alte feluri de munci grele. Ma gandesc ca, statea intinsa, treaza noaptea, scornind mai multe lucruri pe care sa le facem.

Ea intotdeauna insista ca noi sa spunem adevarul si numai adevarul. In perioada cand noi eram adolescenti, ea putea sa citeasca ce era in mintea noastra si avea ochi la ceafa. Apoi, viata a fost cumplita!

Mama nu-i lasa pe prietenii nostri doar sa claxoneze, cand veneau sa ne ia cu masina. Trebuiau sa urce la usa ca sa poata sa-i intalneasca. In timp ce toti ceilalti puteau sa aiba 'intalniri' cand aveau 12 sau 13 ani, noi trebuia sa asteptam pana aveam 16 ani.

Din cauza mamei noastre, ne-au lipsit o multime de lucruri, pe care alti copii le-au experimentat. Nici unul dintre noi nu a fost vreodata prins furand din magazin, vandalizand propietatea altora sau sa fie vreodata aresta pentru alte delicte. A fost numai vina ei.

Acum, cand am plecat de acasa, suntem cu totii 'bine crescuti', aduti corecti. Facem tot ce putem ca sa fim rai parinti, exact cum a fost MAMICA.

Cred ca asta este gresit la lumea de astazi.

Nu mai sunt destule mamici rele!"

mi s-a parut interesant...

super...

foarte interesant ....

si frumos foarte frumos Florina

paul_A a scris:"Intr-o zi, cand copiii mei vor fi destul de mari ca sa inteleaga logica care motiveaza un parinte, am sa le spun, asa cum mama mea cea rea mi-a spus: Te-am iubit destul de mult... cat sa te intreb unde te duci, cu cine, si la ce ora vei fi acasa.

Te-am iubit destul, cat sa tac si sa te las sa descoperi ca noul tau 'cel mai bun prieten' era un nemernic. Te-am iubit destul, cat sa stau langa tine doua ore timp in care iti faceai curat in camera, treaba care trebuia sa-ti ia 15 minute.

Te-am iubit destul, cat sa te las sa vezi furia, dezamagirea si lacrimile din ochii mei. Copii trebuie sa invete ca parintii lor NU sunt perfecti.

Te-am iubit destul cat sa te las sa-ti asumi responsabilitatea faptelor tale, chiar si atunci cand pedepsele erau atat de aspre incat aproape imi rupeau inima.

Dar, mai ales, te-am iubit destul... cat sa-ti spun NU, cand stiam ca ma vei ura pentru asta.

Acelea au fost cele mai dificile lupte dintre toate. Sunt fericita ca le-am castigat, pentru ca, la sfarsit, ai castigat si tu, de asemenea.

Si, intr-o zi, cand copii tai vor fi destul de mari ca sa inteleaga logica care motiveaza parintii, tu le vei spune:

A fost mama ta rea? Stiu ca a mea a fost. Am avut cea mai rea mama din toata lumea!

In timp ce alti copii mancau bomboane la micul dejun, noi trebuia sa mancam cereale, oua si paine prajita. Cand altii beau un Pepsi si mancau un KitKat la pranz, noi trebuia sa mancam sandvisuri. Si poti sa banuiesti ca mama ne pregatea o masa de seara care era diferita decat a altor copii.

Mama insista sa stie unde eram tot timpul. Ai putea crede ca eram condamnati in inchisoare. Ea trebuia sa stie cine erau prietenii nostri si ce faceam noi cu ei. Ea insista, ca daca noi spuneam ca o sa fim plecati o ora, sa fim plecati timp de o ora sau mai putin.

Ne este rusine sa recunoastem asta, dar ea avea tupeul sa nu respecte 'Legea Drepturilor Copilului', punandu-ne sa muncim. Trebuia sa spalam vasele, sa facem paturile, sa invatam sa gatim, sa aspiram parchetul, sa spalam rufe, sa ducem gunoiul si alte feluri de munci grele. Ma gandesc ca, statea intinsa, treaza noaptea, scornind mai multe lucruri pe care sa le facem.

Ea intotdeauna insista ca noi sa spunem adevarul si numai adevarul. In perioada cand noi eram adolescenti, ea putea sa citeasca ce era in mintea noastra si avea ochi la ceafa. Apoi, viata a fost cumplita!

Mama nu-i lasa pe prietenii nostri doar sa claxoneze, cand veneau sa ne ia cu masina. Trebuiau sa urce la usa ca sa poata sa-i intalneasca. In timp ce toti ceilalti puteau sa aiba 'intalniri' cand aveau 12 sau 13 ani, noi trebuia sa asteptam pana aveam 16 ani.

Din cauza mamei noastre, ne-au lipsit o multime de lucruri, pe care alti copii le-au experimentat. Nici unul dintre noi nu a fost vreodata prins furand din magazin, vandalizand propietatea altora sau sa fie vreodata aresta pentru alte delicte. A fost numai vina ei.

Acum, cand am plecat de acasa, suntem cu totii 'bine crescuti', aduti corecti. Facem tot ce putem ca sa fim rai parinti, exact cum a fost MAMICA.

Cred ca asta este gresit la lumea de astazi.

Nu mai sunt destule mamici rele!"

mi s-a parut interesant...

foarte interesant si emotionant ...mi-au dat lacrimile

Foarte frumos si asa este, viata este grea si cred ca trebuie sa o invatam de mici ptr ca atunci cand suntem mari sa nu se loveasca prea mult de ea.Pe mine mama nu ma invatat sa fac si eu o treaba calumea,nu ma pus sa invat la scoala,am iesit in oras cu cine am vrut si cand am vrut,dar am avut norocul sa imi fie bine in viata dar asta nu datorita ei.De multe ori ma gandesc daca era mai rea cu mine stiam mult mai mult decat acuma.Dar asta este multumesc lui Dumnezeu ca sunt bine si am o familie minunata.

asa este!!..super spus!