Cuvantul lui Dumnezeu pentru azi

Binecuvantat este Domnul Dumnezeul lui Israel, pentru ca a cercetat si a rascumparat pe poporul Sau.“ [Luca 1:68]



Nu mai e la moda sa lauzi pe cineva sau ceva. Suntem setati sa vedem si sa criticam tot ce nu merge bine. Si am devenit atat de experti in asta, incat nu mai vedem ce merge bine, iar fata de minunile pe care le face Dumnezeu am devenit orbi ca niste cartite. Am ajuns atat de setati pe critica, incat nici Dumnezeu nu mai scapa. Daca cumva scapa de critica, uitam sa Il laudam. Pe ceilalti ii laudam doar cand sunt bebelusi, apoi brusc nu mai sunt buni de nimic. Am avut o perioada in care am uitat sa-L laud, iar in timpul de rugaciune veneam cu lista cu probleme pe care o avea de rezolvat. Erau atatea lucruri care nu mergeau bine… Pana cand am redescoperit frumusetea lui Dumnezeu si faptul ca merita laudat. Merita laudat nu doar pentru ca se ocupa de o buna parte a problemelor de pe lista mea de rugaciune, ci pentru Cine este El: pentru planul lui de mantuire, pentru harul Lui, pentru caracterul Lui. Dumnezeu ne-a cercetat si ne-a rascumparat, Dumnezeu ne-a dat sanatate, Dumnezeu a oprit seceta, Dumnezeu ne-a dat un loc de munca, Dumnezeu ne-a dat unul sau mai multi prieteni si frati, Dumnezeu ne-a dat o casa sau o chirie convenabila, bani pentru studii, putere sa lucram pentru El, inimi sensibile, pentru… si lista poate continua cu ce a facut El pentru lume, pentru familia ta si pentru tine.

Nu te opri din laude pentru Dumnezeu! E vrednic si merita toate laudele!

9 SEPTEMBRIE TU ESTI A DOMNULUI



„Sa stiti ca Domnul este Dumnezeu! El ne-a facut si ai lui suntem: noi suntem poporul Lui si turma pasunei Lui.“ [Psalm 100:3]



Fiecare om are momente cand se simte singur si nepretuit. Apar pe neasteptate: din cauza unui esec, a unei probleme de sanatate, a problemelor de la serviciu, a neintelegerilor cu partenerul sau cu copiii sau cu prietenii… Dintr-odata te simti fara valoare si al nimanui. Si totusi nu esti al nimanui. Si nu poti face tot ce vrei. Si ai valoare. Pentru ca TU esti al Domnului. Si-a dat Fiul pentru tine, si-a legat Numele de al tau, ti-a dat sarcina Marii Trimiteri.

Fata de alti pastori, Pastorul acesta sta langa turma Lui, o protejeaza, o ingrijeste, o tunde cand trebuie, si e mandru cand turma sta ascultatoare in perimetrul pe care i l-a dat.

Versetul acesta plin de maiestuozitate, ma umple de bucurie, dar si de responsabilitate. Asa ne vrea Dumnezeu: bucurosi si responsabili ca suntem copiii Regelui Universului!

“Căci ati fost cumpărati cu un pret. Proslăviti dar pe Dumnezeu în trupul si în duhul vostru, cari sunt ale lui Dumnezeu.” [1 Corinteni 6:20]



Într-o lume a tranzactiilor universale astăzi primesti o veste colosală. Afli cu uimire că tu esti parte a tezaurului cumpărat de Dumnezeul Universului. Pretul dat pentru tine a fost însăsi viata Fiului Lui Dumnezeu. El este răcumpăratorul tău încă pe când tu nici nu te-ai născut. Atunci de ce te îngrijorezi de necazurile acestei vieti ? Bucură-te în inima ta pentru o salavare atât de minunată si dă slavă celui ce a făcut cerurile, pământul si marea cu bucuria sufletului tău. Nu lăsa ca îngrijorarea “de o clipă” să cuprindă viata ta si astfel să uiti de Gloria Dumnezeirii.

Deci, dacă ai fost deja cumpart de Făcătorul tău de ce te vinzi tu pe tine însuti păcatului? Oare aceasta este răsplătirea Ta?

Oare trupul tău si mintea ta pot fi locasuri ale fărădelegilor trupesti? Astăzi ai primit o veste minunată, ai primit vestea iertării si certitudinea că nu mai esti al acestei lumii ci apartii Cerului. Bucură-te dar si dă slavă în sufletul tău pentru o asa mare răscumpărare.

Lauda gurii tale să fie o căntare adusă ca multumire Celui ce a dat jos haina Dumnezeirii ca să se coboare si să te aducă în Visteria lui Dumnezeu. Bucură-te dar si te veseleste cu căntări de laudă, cu o inimă veselă si multumitoare, cu o privire către nădejdea răscumpărării tale.

Nu te lăsa pradă îngrijorărilor acestei lumi, chiar dacă azi treci prin valea umbrei mortii, chiar dacă ai doar numai pâine si apă, chiar dacă păcatul te cuprinde asa de des si uiti că Răscupărătorul tău Te-a cumpărat cu un pret asa de mare.

Trezeste-te si dă lauda ta lui Dumnezeu! Astăzi ai vestea bună a mântuirii Tale, a casei tale, a copiilor copiilor tăi. Laudă dar pe Dumnezeu cu toată inima ta, cu tot cugetul tău si cu tot trupul tău, căci ai fost cumpărat cu un pret al Universului mânuirii tale.

ONOREAZA-L PE DUMNEZEU, NU TE TRAGE DE SIRETURI CU EL



„Eu locuiesc in locuri inalte si in sfintenie, dar sunt cu omul zdrobit si smerit, ca sa inviorez duhurile smerite si sa imbarbatez inimile zdrobite.“ [Isaia 57:15]



Cred ca marea majoritate dintre noi am fost mangaiati de finalul acestui verset. Ii sarim in brate lui Dumnezeu si-I spunem printre sughituri unde ne-am lovit si unde sa mangaie sau sa “fufle” pentru a ne trece durerea, asa cum fac copiii nostri. Zburam in jurul Lui ca niste ieduti cand suntem fericiti. Ne-am obisnuit atat de mult cu imaginea Lui de tata iubitor (cum si este de altfel), incat am ajuns sa neglijam maiestuozitatea Lui.

Constat, la mine cel putin, ca uneori ajung sa “ma trag cu Dumnezeu de sireturi”, si uit ca El e monarhul in fata caruia se pleaca orice genunchi. Cand Ii neglijez maiestuozitatea, inchinarea devine deficitara. E ca si cum as recita “Tatal nostru” direct de la “painea cea de toate zilele” pana la “izbaveste-ne de cel rau”. Daca Mantuitorul nostru nu si-a permis “sa se traga de sireturi cu Tatal”, “macar ca avea chipul lui Dumnezeu”, cine sunt eu, cine suntem noi sa ne permitem asta? Sa-L acceptam pe Dumnezeu intreg, nu doar Tata, ci si Domn, Monarh. Daca presedintii renunta la demnitatea functiei, Dumnezeu nu o face si asteapta sa-L onoram si ca monarh. Pe de alta parte, cand Il onoram ca monarh sa nu omitem totusi ca e Taticul nostru ceresc, care ne mangaie si “fufla” unde doare, care rade cu noi in hohote cand ii impartasim bucuriile noastre. Dumnezeul nostru e fascinant de complex si de frumos! Sa-L laudam si sa I ne inchinam!

Multumiti totdeauna lui Dumnezeu Tatal pentru toate lucrurile, in Numele Domnului nostru Isus Cristos.“ [Efeseni 5:20]



Cum te simti cand faci un serviciu cuiva si nu spune multumesc? Ba considera ca erai obligat sa faci acel lucru, desi nimic nu-l indreptateste la asta? Ma indispune teribil ingratitudinea indiferent ca e fata de mine sau fata de altii. Nu reusesc sa ma obisnuiesc cu asta, asa ca uneori cand fac un serviciu unui ingrat, ii spun “cu placere”, desi “multumesc” nu a iesit de pe buzele lui.

In asemenea momente, ma intreb oare cum se simte Dumnezeu cand uit sa-I spun multumesc, sau Ii arunc un “merci” peste umar si merg mai departe. Am inceput sa-mi impun sa-I multumesc lui Dumnezeu pentru toate lucrurile de care imi amintesc. Primii pasi pe calea asta au fost teribil de greu de facut. In trei fraze terminam toate motivele de multimire. Acum am inceput sa imi notez pe o foaie binecuvantarile pe care mi le-a dat azi si constat ca am mult mai multe motive de multumire.

Cat de bogate sau de sarace sunt multumirile noastre? Ne concentram asupra binecuvantarii si uitam de Datator?

Multumeste-I lui Dumnezeu “pentru toate lucrurile”. Dumnezeu nu se “ingrasa” cu asta, dar este onorat in fata cerului si al pamantului, iar tu te transformi tot mai mult dupa chipul lui Cristos.

multe cuvinte frumoase...multumim Teo ca ne aduci aminte de Biblie si de Dumnezeu in fiecare zi

eu ma bucur mult daca cititi!

CUM ITI PASTREZI ASTAZI CURATA CARAREA?



“Cum isi va tine tânarul curata cararea? Îndreptându-se dupa Cuvântul Tau.” (Psalmul 119:9)



Biblia. O carte invechita, pe care o citea si bunica. Cartea care o poarta sub brat niste fanatici care orice fac aduc referire la ea. Si oare cate astfel de pareri mai exista despre Scriptura? Cati mai sunt cei care cred cu adevarat ca aceasta este Cartea Cartilor? Are Biblia ceva de transmis tinerilor din ziua de azi?

Uite ca DA! In cel mai lung capitol al ei, Scriptura intreaba: “Cum isi va tine tanarul curata cararea?” (Psalm 119:9). Scrisa in urma cu atatea mii de ani si totusi se adreseaza direct tinerilor de astazi? Bineinteles. Daca stam putin sa ne gandim la cararea tinerilor de pe vremea lui David, si cararea zilelor noastre, oare cand era mai greu de pastrat curata? Nu incepem aici sa enumeram mizeriile care se pun in calea tinerilor de azi dar, oricine ai fi, gandeste-te la pacatele cu care te lupti tu acum! Ai un pacat ascuns pe care Il cunosti doar tu si Dumnezeu! Unul mic?! In fata lui Dumnezeu nu exista pacate mici sau mari! Toate sunt egale, iar “plata pacatului este moartea..” (Romani 6:23). O, daca s-ar termina aici acest verset, singurul rost al Bibliei ar fi acela de ne duce fata in fata cu starea noastra, si a ne face sa ne simtim vinovati tot restul vietii.

Dar versetul din Romani 6:23 doar incepe cu partea de mai sus urmand, fara puncte de suspans care sa ne tina in tensiune, sa aduca si solutia pentru viata noastra: “dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viata vesnică în Isus Hristos, Domnul nostru.” Daca in Psalmul 119 vedem ca viata zbuciumata a unui tanar contemporan poate gasi indreptare in Cuvantul lui Dumnezeu, iata ca versetul din Romani este doar una din multele vesti bune pe care Biblia le are pentru tine.

Cineva obisnuieste sa spuna ca tineri sunt toti cei de pana la 99 de ani, si uite ca astfel, Dumnezeu iti vorbeste si astazi personal. Primeste Vestea Buna a Scripturii si alege astazi sa-ti indrepti calea dupa Cuvantul lui Dumnezeu.

CREDE, IAR DUMNEZEU TE VA ONORA



„Nadajduind impotriva oricarei nadejdi el a crezut... Si fiindca n-a fost slab in credinta, nu s-a uitat la trupul sau care era imbatranit… El nu s-a indoit de fagaduinta lui Dumnezeu, prin necredinta, ci, intarit prin credinta lui, a dat slava lui Dumnezeu, deplin incredintat ca El ce fagaduieste, poate sa si implineasca.” [Romani 4:18-21]



Uneori, credinta este cel mai simplu lucru din lume. Pur si simplu crezi. As putea merge pe ape daca m-ar provoca cineva. Alteori credinta e cea mai mare incercare cu care ma confrunt. Daca cumva merg pe ape in acel moment, sigur ma voi scufunda in urmatorul moment, la fel ca Petru.

Ce faci cand ti se clatina credinta, cand nu mai poti astepta, cand fierbi in “suc propriu”, iar Dumnezeu tace?

Am invatat ca in momentele acelea grele sa ma uit la oamenii credintei. Si mi-e tare drag Avram. Si ma agat de Dumnezeu asa cum ma agatam de mami in copilarie. Ma incapatanez sa cred impotriva tuturor evidentelor. Iar cand nu mai pot nici sa ma tin de Dumnezeu, spun rugaciunea mea preferata: „Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele!”

Dupa multi ani de la intoarcerea mea la Domnul, am ajuns la concluzia ca nu I-am multumit lui Dumnezeu cat trebuie pentru darul credintei. Ma uit la poza de la botez si din cei 54 care am intrat atunci in apa, doar o parte mai suntem in biserica. Si stiu ca e doar harul lui Dumnezeu ca ne-a pastrat credinta, ca ne-a tinut pe cale. Si mai stiu ca Dumnezeu ne onoreaza credinta si credinciosia.

Agata-te de Dumnezeu si incapataneaza-te sa crezi si cand te lasa sa fierbi in „suc propriu“. Nici asteptarea nu e la intamplare. Crede in intelepciunea Lui.





Daniela





_______________________________________________________________________

Viziteaza [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link] si da-l mai departe prietenilor tai pentru ca si in acest fel Cuvantul lui Dumnezeu sa ajunga la inimile lor.

Primesti in fiecare zi Cuvantul lui Dumnezeu, meditatii zilnice si marturii ale unor oameni care au experimentat mana lui Dumnezeu la lucru in vietile lor. Si experientele tale cu Dumnezeu pot ajuta alti oameni sa se apropie de Dumnezeu.





--- Umblati ca fii ai luminii --- Efeseni 5:8b

21 OCTOMBRIE CE VOCI BIRUIESC IN TINE?



“Si strigatele lor si ale preotilor celor mai de seama au biruit.” Luca 23:23b



Sunt convinsa ca Pilat nu a fost un om prost. Avea apetit pentru filosofie, altfel nu l-ar fi intrebat pe Cristos “Ce e adevarul?”. Pilat s-a prins repede ca preotii si liderii religiosi voiau sa scape de tanarul tamplar ajuns invatator prin mainile romanilor. Ipocrizia nu are margini. O vreme s-a opus planului lor. Dar numai o vreme. Apoi strigatele unei gloate isterice si ale preotilor au biruit. Iar pe Pilat nu l-a mai interesat filosofia sau dreptatea. A vrut doar sa scape de multimea aceea si sa fie lasat in pace. Si l-a sacrificat pe invatatorul curat si drept.

Majoritatea dintre noi am fost inzestrati de Dumnezeu cu inteligenta si intelepciune. Nu suntem prosti. Cunoastem Scripturile, avem apetit pentru dezbateri filosofice si teologice… Dar uneori vrem pur si simplu sa fim lasati in pace, sa iesim din balamucul creat in jur…

Ce strigate biruiesc atunci in mine, in tine? Ce sacrificam in acele momente? Sacrifici principii sau oameni nevinovati sau esti gata sa te sacrifici pe tine si sa lupti. Te-ai gandit ca Cristos se identifica nu doar cu cei flamanzi si bolnavi sau inchisi, ci si cu cei nedreptatiti. Iar unii sunt nedreptatiti pentru ca lasam sa biruiasca urletele gloatei.

Singura voce care are voie sa biruiasca in noi e cea a Duhului Sfant. Pe celelate trebuie sa le anihilam sau sa nu le ascultam. In niciun caz sa nu ne domine. Pentru ca ne vor transforma intr-un nou Pilat.

DUMNEZEUL NOSTRU ESTE DOMN

“Dreptatea si judecata sunt temelia scaunului Tau de domnie; bunatatea si credinciosia sunt inaintea fetei Tale.” [Psalm 89:14]

Citesc versetul acesta si gemenele lui, si ma apuca groaza de Dumnezeu, si-l inteleg pe Isaia si pe toti cei care au dat ochii cu o parte din fata lui Dumnezeu. Maretia Lui este infricosatoare.

Va puteti imagina un asemenea tron ca al lui Dumnezeu? Tronul lui este intemeiat pe dreptate si judecata, doua lucruri de care toti oamenii care au comis o ilegalitate, un pacat, incearca sa scape, sa le evite. Dumnezeu sta deasupra lor. E inspaimantator! A doua parte a versetului e o lovitura eleganta pentru toti cei care mai indraznesc sa afirme ca Dumnezeul Vechiului Testament e crud si dur: in fata lui Dumnezeu stau bunatatea si credinciosia. La ele se uita Cel Atotputernic, singurul “mai presus de lege” (ca sa facem trimitere la Constitutie). Asta doar Dumnezeu care este Domn poate face.

Poate voi intelegeti cum reuseste Dumnezeu sa le impace pe cele patru. Eu nu reusesc, dar Ii multumesc de fiecare data ca o face. Ii multumesc pentru ca nu se uita la baza tronului Sau atunci cand se gandeste la mine si la cei dragi, chiar si la cei nesuferiti. Ii multumesc ca se uita in fata, la bunatate si la credinciosie. Si imi doresc sa seman tot mai mult cu El in relatiile mele, pentru ca de multe ori as taia in bucati, chiar si “in Numele Domnului”.

Va doresc sa semanati tot mai mult cu Dumnezeu, si sa tineti in echilibru draptatea si judecata cu bunatatea si crediciosia.







Daniela
--

20 OCTOMBRIE NU NEGLIJA DRAGOSTEA

“Avand radacina si temelia pusa in dragoste, sa puteti pricepe impreuna cu toti sfintii, care este largimea, lungimea, adancimea si inaltimea; si sa cunoasteti dragostea lui Cristos care intrece orice cunostinta, ca sa ajungeti plini de toata plinatatea lui Dumnezeu.” [Efeseni 3: 17b-19]


De multi ani, calitatile mele preferate la Dumnezeu sunt intelepciunea si bunatatea. Anul acesta, chiar in pragul zilei mele, mi-am dat seama ca am cam neglijat si ignorat dragostea Lui. El se defineste ca Dragoste. Iar daca vreau sa ajung plina de plinatatea Lui, trebuie sa ma intorc la dragostea Lui.
Ti se pare un subiect prafuit? Niste cunostinte si-au pierdut credinta in Dumnezeu pentru ca nu mai vad dragostea Lui. Intrebarea lor este “Daca Dumnezeu e dragoste, de ce…?”
Nu stiu de ce ingaduie Dumnezeu atatea lucruri, dar stiu sigur ca e Dragoste. Vad dragostea Lui in rasaritul si apusul soarelui si al lunii, in norii care vin si pleaca in atatea culori sau din contra de un gri monoton, in porumbeii care vin pe terasa mea, dar si in ciorile care zboara deasupra orasului, in mama care nu e perfecta, in fratele guraliv, in copilul care inca nu vorbeste, in accidentul de masina al surorii mele, in entorsa prietenei mele, in mutenia amicului. Vad dragostea lui Dumnezeu in mine insami. Si vad dragostea Lui in mantuirea pe care ne-a oferit-o si ne-a ofera pana vom ajunge la El.

Nu neglija Dragostea!



Daniela
--

TEO

LASA-TI LUCRARILE INTARITE DE DUMNEZEU

“Fie peste noi bunavointa Domnului Dumnezeului nostru! Si intareste lucrarea mainilor noastre, da, intareste lucrarea mainilor noastre!” [Psalm 90:17]

De cand “buchetul vietii mele” e tot mai mare, am inceput sa fiu tot mai constienta de perisabilitatea lucrarilor mele si ale oamenilor in general. Eu scriu si vorbesc… Vorba zboara, scrisul pe internet se pierde, pe hartie arde. Poate tu faci haine. Hainele se rup, se strica in zece, 20-30 de ani. Tu faci paine si mancare. Se mananca imediat. Cei mai norocosi par constructorii de case si de masini. Astea tin ceva mai mult daca nu se intampla vre-un accident tragic.
Ce putem face pentru a dura, pentru a nu se distruge? Un cantec foarte frumos al lui Liviu Bocaneala spune dureros, dar mangaietor: “Cand voi pleca, toti vor uita ca am trait alaturi de ei, insa in gandul si-n inima Ta e ca si cum as fi numai eu…” Ma vor uita si cei pe care i-am iubit. Imi mai aduc aminte tot mai rar de tatal meu, de sora mea, si mai rar de bunicii si de unchii plecati. Si sunt familia mea.
Pentru ca ceea ce facem sa dureze trebuie sa le facem impreuna cu Dumnezeu, cu binecuvantarea Lui. Iar El va avea grija sa intareasca lucrarea mainilor noastre, haina cusuta de noi, painea si mancare, vorbele spuse sau scrise, casa sau masinile ridicate. Lucreaza impreuna cu Dumnezeu si cheama-L sa binecuvanteze lucrarea mainilor Tale. Si asa haina se va strica, mancarea va disparea repede intr-un stomac flamand, vorbele vor zbura, casa si masina se vor deteriora, dar tu vei ramane in inima lui Dumnezeu, iar faptele si vorbele tale intarite de El vor rodi. Si doar in cer le vom vede rodul.

NU MAI FUGI, INFRUNTA!

“La Domnul este scapare! Cum puteti sa-mi spuneti: Fugi in muntii vostri ca o pasare?” [Psalm 11:1]

“Fuga-i rusinoasa, dar e sanatoasa.” Majoritatea am crescut cu proverbul acesta. Si ne-a intrat in sange si fugim. Fugim de Dumnezeu, fugim de noi insine, fugim de consecintele faptelor noastre, fugim de oamenii care ne antipatizeaza sau chiar ne urasc, fugim de dusmanii nostri. Nu prea fugim de mandrie, nu prea fugim de pacat, nu prea fugim de iluziile cu care ne imbatam… Am devenit schizoizi, fugim de cele mai multe ori de cei de care trebuie sa ne apropiem si nu fugim de ce este mortal pentru noi.
Daca esti unul dintre fugari, vreau sa-ti reamintesc ca “la Domnul este scapare”. Fugi la El, iar impreuna cu El intoarce-te si infrunta-ti fricile, infrunta-ti pacatele, infrunta-ti dusmanii cu intelepciune. Inarmeaza-te si infrunta-ti adversarii, orice natura ar avea.
Ti-e teama de singuratate! Infrunt-o cu Dumnezeu. Ti-e teama de adevar? Stai lipit de Dumnezeu si accepta adevarul Lui. Ti-e teama de batranete? Infrunta si frica asta cu Dumnezeu. Ti-e teama de seful arogant si isteric? Cere-i lui Dumnezeu intelepciune daca mai trebuie sa ramai acolo si sa-l infrunti sau daca nu cumva trebuie sa pleci intr-un loc mai bun.
Nu mai fugi! Intoarce-te cu Dumnezeu si infrunta-ti inamicii. La Domnul este scapare!

CU CE TE LAUZI?

“Asa vorbeste Domnul: Inteleptul sa nu se laude cu intelepciunea lui, cel tare sa nu se laude cu taria lui, bogatul sa nu se laude cu bogatia lui. Ci cel ce se lauda sa se laude ca are pricepere si ca ma cunoaste, ca stie ca Eu sunt Domnul, care fac mila, judecata si dreptate pe pamant! Caci in aceasta gasesc placere Eu, zice Domnul.” [Ieremia 9:23-24]

Are Dumnezeu un fel de-a ne aduce ‘cu picioarele pe pamant’! Cu ce sa te lauzi daca nu cu inteligenta si intelepciunea ta, cu puterea ta pe care ai antrenat-o sau cu bogatia adunata din nimic, doar cu mainile tale, cu sudoarea ta? Sa te lauzi cu copiii? Ai doar o contributie partiala la formarea lor. N-ai fost singur. Sa te lauzi cu parintii? Nu i-ai ales tu. Sa te lauzi cu frumusetea? Poti, dar nu ai facut nimic pentru ea si va trece cam in 15-20 de ani. Ridurile apar repede.

Pentru cei carora ne place sa ne laudam si sa ne impaunam in fel si chip, Dumnezeu ne spune sa ne laudam cu El, cu faptul ca Il cunoastem pe El si caracterul Lui.

„Este demodat si antic sa te lauzi cu Dumnezeu. Doar bigotii si ingustii fac asta. Eu sunt om modern. Nu e modern sa mai crezi in Dumnezeu. E mult mai OK sa te convertesti la budism, hinduism sau islam decat sa mai spui ca te increzi in Dumnezeul crestinilor. E si mai OK sa nu crezi in nimic, pentru ca atunci poti face ce vrei.“ Dar ca-L cunosti pe Dumnezeu? Si totusi ce Dumnezeu! Care face mila, dreptate si judecata pe pamant, care isi gaseste placere in ele… Niciun alt zeu nu poate face asta.

Dumnezeul nostru ramane acelasi ieri, azi si in veci. Dumnezeul acesta ne cere sa ne laudam cu El. Vom indrazni sa-L ascultam?



Daniela
--